Asia 200px|Poziţia Asiei pe harta lumii Suprafață 44.579.000 km² Populație 4,164,252,000 (2010) Densitate 93,4/km² Număr de țări 48 Țări Colonii Regiuni și țări nerecunoscute Fus Orar UTC+2 la UTC+12 Cele mai mari orașe
Asia ( , ) este cel mai mare continent din lume atât după suprafața terestră, cât și după populație. Acesta acoperă o suprafață de peste 44 de milioane de kilometri pătrați, aproximativ 30% din suprafața totală a Pământului și 8% din suprafața totală a Pământului. Continentul, care a găzduit mult timp majoritatea populației umane, a fost locul multor dintre primele civilizații. Cele 4,7 miliarde de locuitori constituie aproximativ 60% din populația mondială.
Asia împarte masa terestră a Eurasiiei cu Europa și a Afro-Eurasiiei cu atât Europa, cât și Africa. În termeni generali, este delimitată la est de Oceanul Pacific, la sud de Oceanul Indian și la nord de Oceanul Arctic. Granița Asiei cu Europa este o construcție istorică și culturală, deoarece nu există o separare fizică și geografică clară între ele. O diviziune acceptată în general plasează Asia la est de Canalul Suez, separând-o de Africa; și la est de Strâmtorile Turcești, Munții Ural și Râul Ural, și la sud de Munții Caucaz și de Caspică și Neagră, separând-o de Europa. „Europa” (pp. 68–69); „Asia” (pp. 90–91): „O diviziune acceptată în general între Asia și Europa este formată de Munții Ural, Râul Ural, Marea Caspică, Munții Caucaz și Marea Neagră cu ieșirile sale, Bosfor și Dardanele.”
Deoarece conceptul de Asia derivă din termenul pentru regiunea estică dintr-o perspectivă europeană, Asia este restul vast al Eurasiiei minus Europa. Prin urmare, Asia este o regiune în care coexistă diverse culturi independente, mai degrabă decât să împartă o singură cultură, iar granița cu Europa este oarecum arbitrară și s-a mutat de la prima sa concepție în antichitatea clasică. Împărțirea Eurasiiei în două continente reflectă diferențe culturale Est-Vest, unele dintre acestea variind pe un spectru.
China și India și-au schimbat locurile ca cele mai mari economii din lume între anii 1 și 1800 d.Hr. China a fost o mare putere economică pentru mare parte din istoria înregistrată, având cel mai mare PIB pe cap de locuitor până în 1500. Drumul Mătăsii a devenit principala rută comercială est-vest în hinterlandul asiatic, în timp ce Strâmtoarea Malacca a rămas o rută maritimă majoră. Asia a demonstrat dinamism economic, precum și o creștere robustă a populației în timpul secolului al XX-lea, dar creșterea generală a populației a scăzut de atunci. Asia a fost locul de naștere al majorității religiilor principale ale lumii, inclusiv Budism, Creștinism, Confucianism, Hinduism, Islam, Jainism, Iudaism, Sikhism, Taoism, Zoroastrism și multe alte religii.
Asia variază foarte mult între și în cadrul regiunilor sale în ceea ce privește grupurile etnice, culturile, mediile, economiile, legăturile istorice și sistemele de guvernare. De asemenea, are o combinație de multe climaturi diferite, de la sudul ecuatorial până la deșerturile fierbinți din părți ale Asiei de Vest, Asiei Centrale și Asiei de Sud, zone temperate din est și centrul continental până la zone vaste subarctice și polare din Asia de Nord.
Definiție și granițe
Granița Asia–Africa Granița dintre Asia și Africa este formată din Canalul Suez, Golful Suez, Marea Roșie și Strâmtoarea Bab-el-Mandeb. Acest lucru face din Egipt o țară transcontinentală, cu Peninsula Sinai în Asia și restul țării în Africa.
Granița Asia–Europa dreapta|miniatura|Definiții utilizate pentru granița dintre Asia și Europa în diferite perioade istorice. Definițiile moderne se potrivesc în mare parte cu liniile B și F indicate. Împărțirea Lumii Vechi în trei continente – Africa, Asia și Europa – a fost utilizată încă din secolul al VI-lea î.Hr., datorită geografilor greci precum Anaximander și Hecataeus din Milet. Anaximander a plasat granița dintre Asia și Europa de-a lungul Râului Phasis (acum Rioni) în Georgia din Caucaz (de la gura sa lângă Poti pe coasta Mării Negre, prin Pasul Surami și de-a lungul Râului Kura până la Marea Caspică), o convenție urmată și de Herodot în secolul al V-lea î.Hr.Istorii 4.38. Cf. James Rennell, The Geographical System of Herodotus Examined and Explained, Volumul 1, Rivington 1830, p. 244. În timpul perioadei elenistice,conform lui Strabon (Geographica 11.7.4), chiar și în timpul lui Alexandru, „era acceptat de toți că râul Tanais separa Asia de Europa” (; cf. Duane W. Roller, Geografia lui Eratostene, Princeton University Press, 2010, , ) această convenție a fost revizuită, iar granița dintre Europa și Asia a fost considerată a fi Tanais (actualul Râu Don). Această convenție a fost utilizată de autori din epoca romană precum Posidonius,W. Theiler, Posidonios. Die Fragmente, vol. 1. Berlin: De Gruyter, 1982, fragm. 47a. StrabonI. G. Kidd (ed.), Posidonius: Comentariul, Cambridge University Press, 2004, , și Ptolomeu.Geographia 7.5.6 (ed. Nobbe 1845, , p. 178). „Și [Asia] este conectată cu Europa prin strâmtoarea terestră dintre Lacul Maiotis și Oceanul Sarmatic, unde râul Tanais trece.”
Granița dintre Asia și Europa a fost definită istoric de academicienii europeni.
În Suedia, cinci ani după moartea lui Petru, în anul 1730, Philip Johan von Strahlenberg a publicat un nou atlas propunând Munții Ural ca graniță a Asiei. Tatishchev a anunțat că îi propusese ideea lui von Strahlenberg. Acesta din urmă sugerase Râul Emba ca graniță inferioară. De-a lungul secolului următor, au fost făcute diverse propuneri până când Râul Ural a prevalat la mijlocul secolului al XIX-lea. Granița fusese mutată în mod forțat de la Marea Neagră la Marea Caspică, în care se varsă Râul Ural.. Granița dintre Marea Neagră și Marea Caspică este de obicei plasată de-a lungul crestei Munților Caucaz, deși uneori este plasată mai la nord.
Granița Asia–Oceania miniatura|Definiții ale graniței dintre Asia și Oceania Granița dintre Asia și Oceania este de obicei plasată undeva în Arhipelagul Indonezian, mai precis în Indonezia de Est. Linia Wallace separă regnurile biogeografice asiatice și Wallacea, o zonă de tranziție formată din strâmtori de apă adâncă între platformele continentale ale Asiei și Australiei. Linia lui Weber împarte regiunea în două, în funcție de balanța faunei de origine asiatică sau australo-papuașă. Granița estică a Wallaceei cu Sahul este reprezentată de Linia lui Lydekker. Insulele Maluku (cu excepția Insulelor Aru) sunt adesea considerate a fi situate la granița dintre Asia de Sud-Est și Oceania, cu Insulele Aru și Noua Guinee de Vest, la est de Linia lui Lydekker, făcând parte în întregime din Oceania, deoarece ambele se află pe placa continentală australiană. Din punct de vedere cultural, regiunea Wallacea a marcat tranziția dintre popoarele austroneziene și melaneziene, cu grade variate de amestec între cele două. În general, cu cât o regiune este mai vestică și mai costieră, cu atât influențele austroneziene sunt mai puternice, iar cu cât o regiune este mai estică și mai interioară, cu atât influențele melaneziene sunt mai puternice. Termenii Asia de Sud-Est și Oceania, creați în secolul al XIX-lea, au avut mai multe semnificații geografice foarte diferite de la început. Principalul factor în determinarea insulelor din Arhipelagul Indonezian care fac parte din Asia a fost locația posesiunilor coloniale ale diferitelor imperii de acolo (nu toate europene). Lewis și Wigen afirmă: „Îngustarea 'Asiei de Sud-Est' la granițele sale actuale a fost, așadar, un proces gradual.”.
Granița Asia–America de Nord
miniatura|Granița maritimă dintre Statele Unite și Rusia conform Acordului de graniță maritimă URSS–SUA Strâmtoarea Bering și Marea Bering separă masele de uscat ale Asiei și Americii de Nord, precum și formează granița internațională dintre Rusia și Statele Unite. Această graniță națională și continentală separă Insulele Diomede din Strâmtoarea Bering, cu Insula Diomede Mare în Rusia și Insula Diomede Mică în Statele Unite. Insulele Aleutine sunt un lanț de insule care se extinde spre vest de la Peninsula Alaska spre Insulele Komandorski și Peninsula Kamceatka ale Rusiei. Majoritatea lor sunt întotdeauna asociate cu America de Nord, cu excepția grupului cel mai vestic, Insulele Near, care se află pe platforma continentală a Asiei, dincolo de Bazinul Aleutinelor de Nord și, în rare ocazii, ar putea fi asociate cu Asia, ceea ce ar permite ca Statele Unite să fie considerate o țară transcontinentală. Insulele Aleutine sunt uneori asociate cu Oceania, datorită statutului lor de insule îndepărtate din Pacific și proximității față de Placa Pacificului. Acest lucru este extrem de rar, însă, datorită biogeografiei lor netropicale, precum și a locuitorilor lor, care au fost istoric legați de Popoarele indigene ale Americii.
Insula Sf. Lawrence din nordul Mării Bering aparține statului american Alaska și poate fi asociată cu oricare dintre continente, dar este aproape întotdeauna considerată parte a Americii de Nord, la fel ca și Insulele Rat din lanțul Aleutin. În punctele lor cele mai apropiate, Alaska și Rusia sunt separate doar de .
Definiție contemporană miniatura|Afro-Eurasia Asia geografică este un artefact cultural al concepțiilor europene despre lume, începând cu Grecii antici, fiind impusă altor culturi, un concept imprecis care provoacă dispute endemice despre ceea ce înseamnă. Asia nu corespunde exact granițelor culturale ale diferitelor sale componente..
Încă din vremea lui Herodot, o minoritate de geografi au respins sistemul de trei continente (Europa, Africa, Asia) pe motiv că nu există o separare fizică substanțială între ele. De exemplu, Sir Barry Cunliffe, profesor emerit de arheologie europeană la Oxford, susține că Europa a fost din punct de vedere geografic și cultural doar „excreșcența vestică a continentului Asia”.
Din punct de vedere geografic, Asia este componenta majoră estică a continentului Eurasia, Europa fiind o peninsulă nord-vestică a acestei mase de uscat. Asia, Europa și Africa formează o singură masă de uscat continuă—Afro-Eurasia—și împărtășesc o aceeași platformă continentală. Aproape toată Europa și o mare parte a Asiei se află deasupra Plăcii Eurasiatice, adiacentă la sud de Placa Arabă și Indiană, iar partea cea mai estică a Siberiei (la est de Lanțul Chersky) se află pe Placa Nord-Americană.
Etimologie dreapta|miniatura|Asia lui Ptolemeu Termenul „Asia” este considerat a proveni din toponimul din Epoca Bronzului (), care se referea inițial doar la o porțiune din nord-vestul Anatoliei. Termenul apare în înregistrările hitite care relatează cum o confederație de state Assuwa, inclusiv Troia, s-a răzvrătit fără succes împotriva regelui hitit Tudhaliya I în jurul anului 1400 î.Hr.Bossert, Helmut T., Asia, Istanbul, 1946. Documente Lineare B aproximativ contemporane conțin termenul (), aparent referindu-se la prizonieri din aceeași zonă.. dreapta|miniatura|Provincia Asia în cadrul Imperiului Roman Herodot a folosit termenul în referire la Anatolia și teritoriul Imperiului Ahemenid, în contrast cu Grecia și Egipt. El relatează că grecii presupuneau că Asia a fost numită după soția lui Prometeu, dar că lidienii spun că a fost numită după Asies, fiul lui Cotys, care a transmis numele unei triburi de la Sardis.Cartea IV, Articolul 45. În mitologia greacă, „Asia” ( sau ) era numele unei „nimfe sau zeițe titane din Lidia”. Iliada (atribuită de grecii antici lui Homer) menționează doi frigieni în Războiul Troian numiți Asios (literalmente „asiatici”);Μ95, Π717. și, de asemenea, o mlaștină sau o zonă joasă care conține o mlaștină în Lidia ca .Β461.
Termenul a fost adoptat mai târziu de romani, care l-au folosit în referire la provincia Asia, situată în vestul Anatoliei. Unul dintre primii scriitori care a folosit Asia ca nume al întregului continent a fost Plinius.
Istorie
Epoca antică
dreapta|miniatura|Drumul Mătăsii a conectat civilizațiile din Asia