Sezonul de Formula 1 din 1956 a fost cel de-al 10-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a șaptea ediție a Campionatului Mondial al Piloților.FIA Yearbook, 1974, page 119 Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu pe 22 ianuarie și terminându-se cu pe 2 septembrie. În 1956 s-au desfășurat și alte nouă curse care nu au făcut parte din campionat. Juan Manuel Fangio a câștigat al treilea său titlu consecutiv, și al patrulea din carieră. Până în , acesta a fost ultimul sezon în care niciun constructor britanic nu a câștigat vreo cursă de campionat.

Rezumatul sezonului Fangio s-a alăturat Scuderiei Ferrari după ce Mercedes-Benz, cu care câștigase titlurile din și , s-a retras din sport. Ferrari a achiziționat mașinile D50 pliate ale echipei Lancia și a creat o echipă puternică care îi avea pe Fangio, Eugenio Castellotti, Luigi Musso și Peter Collins. Fangio a câștigat cursa de deschidere a sezonului după ce a preluat mașina lui Musso, întrucât a sa s-a defectat. Coechipierul lui Collins și Fangio la Mercedes, Stirling Moss, care conduce acum pentru Maserati, a reprezentat cea mai mare provocare pentru Fangio, fiecare câștigând câte două curse. Într-un sezon deschis, britanicii Connaught, Vanwall și BRM au arătat și ei câteva semne de promisiune.

Intrând în cursa finală a sezonului, Fangio avea un avans de opt puncte față de Collins și Jean Behra, care conduceau pentru Maserati. Singura modalitate prin care ar fi putut pierde titlul ar fi fost să nu marcheze niciun punct, Collins câștigând și stabilind cel mai rapid tur. (Deoarece un pilot își putea alege doar cele mai bune cinci rezultate din sezon, Behra nu putea câștiga titlul.) Fangio s-a retras din cursă, iar cu Musso refuzând să-și împartă mașina cu Fangio, Collins a avut șanse mari să câștige primul său titlu. Într-un act remarcabil de sportivitate, Collins a ales în schimb să-și predea mașina lui Fangio pentru a-i permite argentinianului să termine pe locul al doilea în cursă și să câștige al treilea titlu la rând.

Piloții și echipele înscrise în campionat Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1956.

ImagineConcurentConstructorMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Owen Racing OrganisationBRMBRM P25 2,5 L4P25 Mike Hawthorn2, 6 Tony Brooks2, 6 Ron Flockhart6 Automobiles Bugatti Bugatti Bugatti 2,5 L8 T251 Maurice Trintignant5 Connaught EngineeringConnaughtAlta GP 2,5 L4Type B Archie Scott-Brown6, 8 Desmond Titterington6 Jack Fairman6, 8 Les Leston8 Ron Flockhart8 Bob Gerard Cooper Bristol BS1 2,0 L6 T23 Bob Gerard6 Emeryson Cars Emeryson Alta GP 2,5 L4 56 Paul Emery6 Scuderia FerrariFerrariFerrari DS50 2,5 V8Ferrari 555 2,5 L4D50555 Juan Manuel Fangio1–2, 4–8 Eugenio Castellotti1–2, 4–8 Luigi Musso1–2, 7–8 Peter Collins1–2, 4–8 Olivier Gendebien1, 5 Paul Frère4 André Pilette4 Alfonso de Portago5–8 Wolfgang von Trips8 Equipe GordiniGordiniGordini 23 2,5 L6Gordini 25 2,5 L8T16T32 Robert Manzon2, 5–8 Élie Bayol2 André Pilette2, 5, 7 Hernando da Silva Ramos André Milhoux7 André Simon8 Officine Alfieri MaseratiMaseratiMaserati 250F1 2,5 L6250F Stirling Moss1–2, 4–8 Jean Behra1–2, 4–8 Carlos Menditeguy1 Luigi Piotti1 Chico Landi1 Gerino Gerini1 José Froilán González1 Cesare Perdisa2, 4–7 Paco Godia4–8 Mike Hawthorn4 Piero Taruffi5 Umberto Maglioli7–8 Luigi Villoresi8 Jo Bonnier8 Vandervell ProductsVanwallVanwall 254 2,5 L4VW 2 Maurice Trintignant Harry Schell2, 4–6, 8 Mike Hawthorn5 Colin Chapman5 José Froilán González6 Piero Taruffi8

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

ConcurentConstructor afiliatMotorȘasiuPneuPiloțiNumele pilotuluiEtape Owen Racing Organisation Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F Mike Hawthorn1 Alberto UriaMaseratiMaserati 250F1 2,5 L6A6GCM Alberto Uria1 Óscar González1 Ecurie Rosier Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F Louis Rosier2, 4–7 Gould's Garage (Bristol) H.H. Gould Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F Horace Gould Giorgio Scarlatti Ferrari Ferrari 500 2,0 L4 500 Giorgio Scarlatti2 Scuderia Centro SudMaseratiMaserati 250F1 2,5 L6250F Louis Chiron2 Luigi Villoresi4 Harry Schell7 Toulo de Graffenried8 Ferrari Ferrari 500 2,0 L4 500 Giorgio Scarlatti7 Piero Scotti Connaught Alta GP 2,5 L4 Type B Piero Scotti4 Luigi PiottiMaseratiMaserati 250F1 2,5 L6250F Luigi Villoresi5–7 Luigi Piotti7–8 André Simon Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F André Simon5 Scuderia GuastallaMaseratiMaserati 250F1 2,5 L6250F Umberto Maglioli6 Gerino Gerini8 Gilby Engineering Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F Roy Salvadori6–8 Bruce Halford Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F Bruce Halford6–8 Jack Brabham Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F Jack Brabham6 Ottorino Volonterio Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 A6GCM Ottorino Volonterio7 Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1956.

1. 2. 3. 4. 22 ianuarie 13 mai Indianapolis 50030 mai 3 iunie 5. 6. 7. 8. 1 iulie 14 iulie 5 august 2 septembrie '''(P) - pistă; (S) - stradă. Criza Suezului a avut un impact simțitor asupra sezonului de Formula 1 din 1956. Marele Premiu al Țărilor de Jos și cel al Spaniei au fost afectate de această criză, iar prețurile petrolului au fost prea mari pentru echipe și piloți, așa că cele două curse care trebuiau inițial să aibă loc la Zandvoort și Pedralbes au fost anulate.

Rezultate EtapaMare PremiuPole positionCel mai rapid turPilotul câștigătorConstructorul câștigătorPneuPilot 1 Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Luigi Musso Juan Manuel Fangio Ferrari BEH 1 2 Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Stirling Moss Maserati 1 3 Indianapolis 500 Pat Flaherty Paul Russo Pat Flaherty Watson-Offenhauser 1 4 Juan Manuel Fangio Stirling Moss Peter Collins Ferrari COL 5 Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Peter Collins Ferrari 5 6 Stirling Moss Stirling Moss Juan Manuel Fangio Ferrari 1 7 Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Juan Manuel Fangio Ferrari FAN 8 8 Juan Manuel Fangio Stirling Moss Stirling Moss Maserati

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte. Pilot500Puncte 1 Juan Manuel Fangio 1 P / 30 (33) 2 Stirling Moss Ab 1 R/ Ab / Ab Ab 2 27 (28) 3 Peter Collins Ab 1 1 / Ab / Ab 25 4 Jean Behra 2 3 7 3 3 3 / Ab 22 5 Pat Flaherty 8 6 Eugenio Castellotti Ab / Ab Ab 2 / Ab / Ab 7,5 7 Sam Hanks 2 6 = Paul Frère 2 6 9 Paco Godia Ab 7 8 4 4 6 10 Jack Fairman 4 5 5 11 Luigi Musso Ab Ab 4 = Mike Hawthorn 3 NS NS Ab 4 = Ron Flockhart Ab 3 4 = Don Freeland 3 4 15 Alfonso de Portago Ab / Ab 3 = Cesare Perdisa 7 7 NS 3 = Harry Schell Ab 4 / Ab Ab Ab Ab 3 = Johnnie Parsons 4 3 19 Louis Rosier Ab 8 6 Ab 5 2 = Luigi Villoresi 5 Ab 6 Ab 2 = 5 8 Ab Ab 2 = Horace Gould 8 Ab 5 Ab 2 = Olivier Gendebien 5 Ab 2 = Dick Rathmann 5 2 25 Gerino Gerini 10 1,5 = Chico Landi 1,5 27 Paul Russo 1 — André Pilette 6 11 NS 0 — Luigi Piotti Ab NS 6 0 — Bob Sweikert 6 0 — Óscar González 0 — Alberto Uria 0 — Élie Bayol 0 — Bob Veith 7 0 — Toulo de Graffenried 7 0 — Rodger Ward 8 0 — Robert Manzon Ab 9 9 Ab Ab 0 — André Simon Ab 9 0 — Jimmy Reece 9 0 — Cliff Griffith 10 0 — Roy Salvadori Ab Ab 11 0 — Gene Hartley 11 0 — Bob Gerard 11 0 — Fred Agabashian 12 0 — Bob Christie 13 0 — Al Keller 14 0 — Eddie Johnson 15 0 — Billy Garrett 16 0 — Duke Dinsmore 17 0 — Pat O'Connor 18 0 — Jimmy Bryan 19 0 — Ottorino Volonterio NC 0 — Maurice Trintignant Ab Ab Ab Ab Ab 0 — Umberto Maglioli Ab Ab 0 — Bruce Halford Ab DSC Ab 0 — José Froilán González Ab Ab 0 — Piero Taruffi Ab Ab 0 — Tony Brooks NS Ab 0 — Giorgio Scarlatti NSC Ab 0 — Carlos Menditeguy Ab 0 — Jim Rathmann Ab 0 — Johnnie Tolan Ab 0 — Tony Bettenhausen Ab 0 — Jimmy Daywalt Ab 0 — Jack Turner Ab 0 — Keith Andrews Ab 0 — Andy Linden Ab 0 — Al Herman Ab 0 — Ray Crawford Ab 0 — Johnny Boyd Ab 0 — Troy Ruttman Ab 0 — Johnny Thomson Ab 0 — Piero Scotti Ab 0 — Desmond Titterington Ab 0 — Archie Scott-Brown Ab 0 — Paul Emery Ab 0 — Jack Brabham Ab 0 — André Milhoux Ab 0 — Les Leston Ab 0 — Ed Elisian 0 — Eddie Russo 0 — Jo Bonnier 0 — Louis Chiron NS 0 — Colin Chapman NS 0 — Wolfgang von Trips NS 0Constructor500Puncte

Curse non-campionat Aceste curse n-au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților.

Nume Nume oficial Circuit Dată Câștigător Constructor Marele Premiu de la Buenos Aires X Gran Premio Ciudad de Buenos Aires Mendoza 5 februarie Juan Manuel Fangio Lancia-Ferrari Trofeul Glover IV Glover Trophy Goodwood 2 aprilie Stirling Moss Maserati Marele Premiu al Siracuzei VI Gran Premio di Siracusa Siracuza 15 aprilie Juan Manuel Fangio Lancia-Ferrari BARC Aintree 200 XI BARC Aintree 200 Aintree 21 aprilie Stirling Moss Maserati Trofeul Internațional BRDC VIII BRDC International Trophy Silverstone 5 mai Stirling Moss Vanwall Marele Premiu de la Napoli IX Gran Premio di Napoli Posillipo 6 mai Robert Manzon Gordini Aintree 100 I Aintree 100 Aintree 24 iunie Horace Gould Maserati Trofeul Vanwall I Vanwall Trophy Snetterton 22 iulie Roy Salvadori Maserati Marele Premiu al Caenului IV Grand Prix de Caen Caen 26 august Harry Schell Maserati Cursa BRSCC I BRSCC Formula 1 Race Brands Hatch 14 octombrie Archie Scott-Brown Connaught-Alta

Note

Referințe

Categorie:Sezoane de Formula 1 Formula 1