Wladimir C. Hegel (în ) ()Arhivele Statului, București, Fond Ministerul Instrucțiunii, dosarele 215/1899, fila 7 și 557/1895, fila 174Petre Oprea: Incursiuni în sculptura românească, Editura Litera, București, 1974, pag. 27 a fost un sculptor și profesor francez de origine polonezo-germană care a trăit în România. A fost un artist care, prin personalitatea și opera sa, s-a remarcat în perioada 1890 - 1905 în sculptura din România. El a reușit în scurt timp de la venirea sa în București, să realizeze câteva monumente de for public - Statuia lui Miron Costin din Iași, Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași, Monumentul lui C. A. Rosetti și Monumentul Eroilor Pompieri din București, precum și numeroase busturi funerare. Împreună cu Ion Georgescu, Karl Storck și Carol Storck, a imprimat spiritul neoclasic în sculptura românească.
Wladimir Hegel a fost și un foarte bun pedagog fiind profesor de sculptură și modelaj la Școala de arte și meserii din București unde a predat pentru o perioadă de timp și gravura. A fost profesor de sculptură la Școala de belle-arte din București după decesul lui Ion Georgescu din anul 1898, la Școala normală de institutoare și la Școala de pictură a Ateneului.Revista Familia din 5 decembrie 1893Petre Oprea în Note asupra învățământului artistic particular în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, în SCIA, seria artă plastică, 1969, nr. 1 A avut numeroși elevi dintre care s-au remarcat cu predilecție Constantin Brâncuși și Dimitrie Paciurea, pe cel din urmă l-a sprijinit să plece la specializare în străinătate.
Biografie Wladimir C. Hegel s-a născut în 13 aprilie 1838 la Varșovia, părinții săi fiind de origine polono-germană. Wladimir Hegel descinde în linie directă dintr-o dinastie de sculptori: străbunicul său, Józef Hegel, bunicul, Antoni Hegel, și tatăl său, Konstanty Hegel, au fost sculptori de profesie. Tatăl său, Konstanty Hegel, a absolvit Liceul și apoi Universitatea din Varșovia, la Facultatea de Belle Arte, în 1823, avându-i ca profesori pe renumiții artiști: Paweł Malinski, Antoni Brodowski și Antoni Blank. Konstanty Hegel a fost consilier de stat și directorul Școlii de belle-arte din Varșovia, a studiat cu François Jouffroy și Colet la Școala de arte și industrii din ParisArhivele Statului, București, Fond Ministerul Instrucțiunii, dosarul 215/1899, fila 7.Articolul O vizită la sculptorul Hegel, în Cronica din 13 august 1902Articolul W. C. Hegel, în Revista poporului din iunie 1906
Wladimir Hegel a studiat în Germania și la Paris la École des Beaux ArtsDicționarul sculptorilor din România, secolele XIX-XX, VOL. II , unde în mod fericit a fost cunoscut de omul de cultură și bărbatul de stat român Vasile Urechea-Alexandrescu, care primise în 1873 o statuetă realizată de sculptorul Hegel, drept omagiu pentru participarea sa la Congresul latinității de la Paris, și care l-a convins să vină în România, unde l-a sprijinit să se afirme.
Ca urmare a comenzii pe care a primit-o pentru realizarea Statuii lui Miron Costin de la Iași, cu recomandarea președintelui Franței, Marie-François-Sadi Carnot, și a susținerii intelectualității bucureștene formate din personalități de seamă a acelor timpuri ca V. A. Urechia, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Culianu, Iacob Negruzzi, Nicolae Gane etc, Hegel s-a stabilit la București începând din anul 1885. Fiind bine primit și la Iași, cu ocazia inaugurării monumentului lui Miron Costin, având și promisiuni pentru realizarea și altor comenzi, Hegel s-a stabilit definitiv în România, conform unei declarații orale a profesorului Edgar Papu, menționată de istoricul Petre Oprea în studiile sale, prin căsătoria cu o descendentă a familiei Văcărescu.
Ținându-se de promisiunile date, anturajul său din România, i-a dat imediat comenzi de portrete și l-a recomandat pentru ocuparea catedrei de desen ornamental și de modelaj din cadrul Școlii de arte și meserii din București. Hegel a ocupat acest post neretribuit în perioada decembrie 1890 - iunie 1891 și de la 1 septembrie 1891 a fost angajat ca șef de atelier clasa a II-a.Arhivele Statului, București, Fond Ministerul Instrucțiunii, dosar 1004/892, fila 18 și dosar 779/891, fila 57Oprea, Incursiuni... pag. 28 Numirea sculptorului în acest post a stârnit o campanie de presă violentă,Școala de meserii din București, în Naționalul din 4 octombrie 1891 contra celor care au trădat interesul sculptorilor autohtoni în favoarea unuia străin. Ca urmare, Wladimir Hegel a cerut naturalizarea pe care a obținut-o imediat, fapt care a dus la încheierea ostilităților campaniilor de presă împotriva sa.Oprea, Incursiuni... pag. 25 Prin acest demers s-a îndeplinit un deziderat ce era vechi de un sfert de secol, al mai multor pașoptiști, care au dorit să declanșeze o stare de efervescență în domeniul sculpturii prin naturalizarea unui sculptor străin cu mare renume. În acele vremuri, cel mai autorizat în toate mediile era Jean-Joseph Coupon (n. 1822 - d. 1871), care era văduv și putea fi convins să accepte oferta.Însemnare, în Suplimentul la Amicul familiei, nr. 1 din 1863
Așa cum s-a dovedit în scurtă vreme, Wladimir Hegel era un foarte bun pedagog și ca atare, și-a atras multe simpatii și comenzi numeroase. Sculptorul a fost, în paralel, profesor și la Școala normală de institutoare și inspector general de desen în 1904.Revista poporului din iunie 1906 El a devenit imediat, alături de Carol Storck și Ion Georgescu, unul dintre cei mai căutați sculptori din România. În anul 1892 s-a remarcat printr-o lucrare plină de îndrăzneală, cu o înălțime de 40 metri, un anteproiect pentru Monumentul Independenței româneclasate.cimec.ro: Victoria armatei române în Războiul de Independență - accesat 18 iunie 2021. Monumentul a fost inspirat după Columna lui Traian din Roma, având o bază poligonală cu basoreliefuri în care erau înfățișate scene din istoria națională modernă. Pe această bază se ridica o coloană pe care erau sculptate 64 de scene din istoria autohtonă veche și deasupra ei trona statuia României victorioase.Revista Timpul din 1 mai 1892 Schița monumentului a fost apreciată, dar a rămas în stadiul de proiect, nefiind realizată.
Tot din anul 1892, datează și bustul poetului Mihai Eminescu, realizat în bronz.Paloda din 6 august 1892, Bârlad. Acesta, împreună cu bustul Comitelui Rosetti, realizat de Ion Georgescu, a fost instalat pe aleea principală aflată în fața Ateneului. Au existat și alte comenzi importante pe care le-a realizat în anii ce au urmat. Așa a fost bustul lui Mihail Kogălniceanu de la Galați,Gazeta Transilvaniei din 19/31 octombrie 1893 statuia intitulată Justiția pentru Palatul Justiției din București, două statui decorative, una reprezentând dreptul și cealaltă literatura, ambele fiind comenzi date de Academia Mihăileană. La toate acestea, poate fi menționat și Frontonul de la Școala de anatomie din Iași.
La moartea neașteptată a sculptorului Ion Georgescu din anul 1898, Wladimir Hegel a fost numit ca profesor la catedra de sculptură a Școlii de belle-arte din București. În anul 1899, a preluat comanda realizării Statuii Pompierilor de la 1848, monument care s-a dovedit a fi o lucrare capitală pentru cariera sa artistică.
A executat în următorii ani mai multe portrete dintre care se remarcă cel al lui V. A. Urechia, lucrare pe care a donat-o în luna octombrie 1901 Ateneului Român, împreună cu bustul fostului director al C.F.R.-ului, care era instalat în curtea Școlii de poduri și șosele, și macheta Monumentului Pompierilor.Ziarul Universul din 15 octombrie 1901Oprea, Incursiuni... pag. 26 Dintr-o informație de presă se relevă faptul că portretul lui V. A. Urechia a fost premiat într-o expoziție din Paris.Ziarul Universul din 1 octombrie 1901
Există mărturii consemnate de cronica de presă prin care se menționează că în anul 1902 sculptorul ar fi definitivat un bust în marmură al chirurgului Leonte și unul în marmură al lui Gogu Cantacuzino, care urma să fie montat în sala de ședințe a Senatului României. Tot în 1902, Hegel lucra la o statuie și la un medalion destinat piedestalului Farului din Constanța, cu un diametru de 2.25m, la bustul lui Gheorghe Chițu pentru holul Adunării deputaților și la un basorelief pentru soclul statuii lui C. A. Rosetti din București, inaugurată în anul 1903.O vizită la sculptorul Hegel, în Cronica din 13 august 1902Oameni iluștri. W. C. Hegel, în Universul literar din 16 octombrie 1906 George Oprescu a precizat că statuia lui C. A. Rosetti „... ne duce cu gândul la faimoasa statuie a lui Voltaire”,George Oprescu în Sculptura românească, București, 1965, pag. 68 realizată de Jean-Antoine Houdon aflată la Muzeul Fabre (Musée Fabre).
Succesul pe care l-a înregistrat Wladimir Hegel a fost confirmat și în anul 1903 când a primit o nouă comandă oficială - Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași. Tot în 1903 a obținut Premiul al II-lea la un concurs pentru realizarea unui monument în București.
În anul 1905 a făcut un bust comandat de Primăria din Iași și bustul lui Ștefan cel Mare pe care l-a donat Liceului Gheorghe Lazăr.Lucrarea a fost donată în anul 1905 așa cum reiese din ziarul Secolul din 7 martie 1905 A mai executat portrete ca bustul lui Constantin I. Stăncescu, dr. Ioan Kalinderu, Petre S. Aurelian etc. A primit în 1908 comanda pentru busturile lui Dinicu și Radu Golescu, părți ale Monumentul lui Dinicu Golescu din București. Din acest moment activitatea sa de sculptor activ s-a diminuat semnificativ din cauza vârstei și a realizat arareori câte un bust pentru prietenii apropiați, așa cum a fost și portretul lui C. I. StăncescuIon V. Gruia în Expozițiunea Salonul Oficial, în Secolul din 8 mai 1910 pe care l-a expus în anul 1910 la Salonul Oficial.
W. Hegel i-a fost profesor și sculptorului Dimitrie Paciurea, căruia i-a insuflat cultul pentru formă, și pe care l-a sprijinit să își continue studiile la Paris.
Prin preocuparea sculptorului Wladimir C. Hegel s-a importat din Anglia o instalație completă de turnare a metalelor pentru Școala de Arte si Meserii. Așa a format o serie de turnători români, care au contribuit la realizarea în țară de statui și monumente.
După unele informații de natură orală preluate de istoricul de artă Petre Oprea, Wladimir Hegel a murit la București în anul 1918 și nu în Statele Unite ale Americii așa cum a precizat Lucian Predescu.Lucian Predescu în Enciclopedia Cugetarea, București, 1940, pag. 392
Opera În deceniul al nouălea al secolului al XIX-lea s-au ridicat mai multe monumente ale unor personalități ale culturii din România, așa cum au fost la București, Statuia lui Gheorghe Lazăr (1883), a lui Ion Georgescu, Statuia Dominiței Bălașa (1884), a lui Karl Storck, și Statuia lui Gheorghe Asachi (1885), a lui Ion Georgescu, și Statuia lui Miron Costin (1888) de la Iași. Comanda statuii lui Miron Costin a fost dată unui artist străin, Wladimir Constantin Hegel, pentru suma de 18.000 lei aur în anul 1888, direct la atelierul sculptorului. Această opțiune a oficialităților a stârnit lungi polemici în presa timpului în care au apărut numeroase articole pro și contra comitetului care a luat această decizie. Celelalte monumente menționate fiind de o calitate artistică superioară, a determinat pe mulți intelectuali să-și exprime dezacordul față de hotărârea comisiei formată din Mihail Kogălniceanu, Nicolae Culianu, V. A. Urechia, Iacob Negruzzi, Nicolae Gane etc, chiar dacă acestea erau personalități marcante ale vieții culturale și politice ale timpului. Membrii comisiei erau unii dintre cei mai înfocați sprijinitori ai culturii românești.Oprea, Incursiuni... pag. 23