Nadia Elena Comăneci Conner () este o fostă gimnastă română, prima sportivă din lume care a primit nota zece într-o competiție olimpică de gimnastică. Este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului al XX-lea și una dintre cele mai mari gimnaste ale tuturor timpurilor.
Biografie Este de cinci ori medaliată cu aur olimpic, toate medaliile fiind obținute în probe individuale. În 1976, la vârsta de 14 ani, Comăneci a devenit prima gimnastă care a primit un scor perfect de 10.0 la Jocurile Olimpice.Gimnasta Nadia Comăneci a devenit regina Jocurilor Olimpice de la Montreal din 1976, fiind prima care a obținut un scor perfect. La aceleași Jocuri (Jocurile Olimpice de vară din 1976 de la Montreal), a primit încă șase note de 10 pentru alte probe, câștigând în total trei medalii de aur. La Jocurile Olimpice de vară din 1980 de la Moscova, a câștigat alte două medalii de aur și a obținut încă două note de 10. Pe parcursul carierei sale, a câștigat nouă medalii olimpice și patru medalii la Campionatele Mondiale de Gimnastică Artistică.
Una dintre cele mai cunoscute gimnaste din lume, Nadia Comăneci a fost apreciată pentru grația și măiestria sa, ceea ce a adus sportului respectiv o popularitate globală fără precedent la mijlocul anilor 1970. Numită „cea mai emblematică gimnastă a secolului al XX-lea” de El País, Comăneci a fost desemnată unul dintre sportivii secolului al XX-lea de către Academia Laureus World Sports.
Ea locuiește în Statele Unite din 1989, când a fugit din România comunistă, înainte de revoluția din decembrie din același an. Ulterior, a colaborat și s-a căsătorit cu gimnastul american, medaliat cu aur olimpic, Bart Conner, nunta având loc la București în 1996, fiind transmisă în direct în România.
Tinerețe Nadia Elena Comăneci s-a născut pe data de 12 noiembrie 1961, în Onești, Județul Bacău, în regiunea istorică Moldova de Vest. S-a născut într-o familie formată din Gheorghe (1936–2012), mecanic auto și Ștefania Alexandrina Comăneci, casnică și are un frate mai mic. Părinții săi s-au separat în anii 1970, iar tatăl său s-a mutat ulterior la București, capitala țării. Ea și fratele său, Adrian, au fost crescuți în spiritul Bisericii Ortodoxe Române.Comăneci, p. 5.
Într-un interviu din anul 2011, mama sa a declarat că a înscris-o pe Nadia la cursuri de gimnastică deoarece, încă din copilărie, era atât de plină de energie și activă încât era dificil de stăpânit. După ani de competiții la cel mai înalt nivel, Comăneci a absolvit Universitatea Politehnica din București cu o diplomă în Educație fizică și sport, care i-a oferit calificarea necesară pentru a antrena gimnastică.Comăneci, pp. 94 și 121.
Cariera sportivă
Începutul în gimnastică Nadia a început gimnastica la grădiniță, în echipa locală Flacăra, sub îndrumarea antrenorilor Duncan și Munteanu.Comăneci La vârsta de 6 ani, a fost selectată pentru a urma școala experimentală de gimnastică a lui Béla Károlyi, după ce acesta a observat-o pe ea și pe o prietenă făcând roata în curtea școlii.Comăneci, pp. 17–19.Deford, Frank. "Nadia Awed Ya". Sports Illustrated. 2 august 1976. Károlyi căuta gimnaste pe care să le antreneze de la o vârstă fragedă. Când pauza s-a terminat, fetele au intrat rapid în clasă, iar Károlyi a început să le caute prin sălile de curs. În cele din urmă, a găsit-o pe Comăneci. (Cealaltă fată, Viorica Dumitru, a urmat o altă direcție și a devenit una dintre cele mai bune balerine ale României.)
Până în anul 1968, când avea șapte ani, Comăneci a început antrenamentele cu Béla Károlyi. A fost una dintre primele eleve ale școlii de gimnastică înființate în Onești de Béla Károlyi și soția sa, Márta. Fiind rezidentă a orașului, Comăneci a putut locui acasă timp de mai mulți ani, spre deosebire de majoritatea elevelor, care stăteau în internatul școlii.
În anul 1970, Nadia Comăneci a început să concureze pentru echipa orașului natal și, la nouă ani, a devenit cea mai tânără gimnastă care a câștigat Campionatele Naționale de Gimnastică ale României. În anul 1971, a participat la prima sa competiție internațională, un concurs bilateral de juniori între România și Iugoslavia,Țarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalități. AGIR. p.204 unde a câștigat primul său titlu la individual compus și a contribuit la obținerea medaliei de aur pe echipe. În următorii ani, a concurat ca junioară în numeroase competiții naționale din România și în întâlniri bilaterale cu țări precum Ungaria, Italia și Polonia.Lista rezultatelor competiționale Gymn-Forum La vârsta de 11 ani, în 1973, a câștigat aurul la individual compus, precum și la sărituri și paralele inegale, la Turneul Prieteniei (Druzhba), o competiție internațională importantă pentru gimnastele junioare.Comăneci, pp. 27–28.
Primul mare succes internațional al Nadiei a venit la vârsta de 13 ani, când a dominat Campionatele Europene de Gimnastică Artistică din anul 1975, desfășurate la Skien, Norvegia. A câștigat aurul la individual compus și în toate probele, cu excepția exercițiului la sol, unde a obținut locul secund. A continuat să aibă succes în acel an, câștigând competiția "Champions All" și clasându-se pe primul loc la individual compus, sărituri, bârnă și paralele la Campionatele Naționale de Gimnastică ale României. La concursul preolimpic de la Montreal, Comăneci a câștigat aurul la individual compus și bârnă, precum și argintul la sărituri, sol și paralele. Gimnasta sovietică Nellie Kim a câștigat aurul în aceste probe și a devenit una dintre cele mai mari rivale ale Nadiei în următorii cinci ani.
Anul 1976
Cupa Americii În luna martie a anului 1976, Nadia Comăneci a concurat la prima ediție a American Cup, desfășurată la Madison Square Garden în Manhattan. Ea a obținut rarele note de 10, care semnificau un exercițiu perfect, fără nicio deducere, pentru săritura sa în etapa preliminară și pentru exercițiul la sol în finala concursului la individual compus, pe care l-a câștigat."Gymnast Posts Perfect Mark" Robin Herman, New York Times, 28 martie 1976.
În timpul acestei competiții, Comăneci l-a întâlnit pentru prima dată pe gimnastul american Bart Conner. Deși Conner și-a amintit această întâlnire, Comăneci a menționat în memoriile sale că a trebuit să fie reamintită de acest moment mai târziu în viață. Ea avea 14 ani, iar Conner își sărbătorea împlinirea vârstei de 18 ani.Comăneci, p. 53. Amândoi au câștigat o cupă de argint și au fost fotografiați împreună. Câteva luni mai târziu, au participat la Jocurile Olimpice de vară din 1976, competiție pe care Nadia Comăneci a dominat-o, în timp ce Conner a avut un rol marginal. Mai târziu, Conner a spus: „Nimeni nu mă cunoștea, iar Nadia cu siguranță nu mi-a acordat atenție.”
Jocurile Olimpice de vară din 1976
Pe data de 18 iulie 1976, Nadia Comăneci a făcut istorie la Jocurile Olimpice de la Montreal. În timpul porțiunii obligatorii a competiției pe echipe, ea a primit primul 10 perfect în gimnastica olimpică pentru rutina sa la paralele inegale. Omega SA, producătorul oficial al tablei de scor pentru Jocurile Olimpice, a fost influențat să creadă că competitorii nu pot primi un zece perfect și nu programase tabla de scor să afișeze acest scor. Astfel, scorul perfect al Comăneci a apărut ca „1.00”, singurul mod prin care judecătorii puteau indica că ea primise un 10.
În restul Jocurilor de la Montreal, Comăneci a mai obținut șase note de „10”. Ea a câștigat medalii de aur la individual compus, bârnă și paralele inegale. De asemenea, a câștigat o medalie de bronz la sol și una de argint ca parte a echipei la competiția pe echipe.Legends: Nadia Comăneci International Gymnast magazine Gimnasta sovietică Nellie Kim a fost principala sa rivală în timpul Jocurilor Olimpice de la Montreal; Kim a devenit a doua gimnastă care a primit un zece perfect, în cazul ei pentru performanța la sărituri. Comăneci a preluat atenția mass-mediei de la gimnasta Olga Korbut, care fusese vedeta Jocurilor Olimpice de la München din anul 1972.
Nadia Comăneci a fost prima gimnastă română care a câștigat titlul olimpic la individual compus. De asemenea, deține recordul ca cea mai tânără campioană olimpică la individual compus din istorie, la vârsta de 14 ani. Sportul a ridicat de atunci cerințele de eligibilitate de vârstă, astfel încât gimnaștii trebuie să aibă cel puțin 16 ani în anul calendaristic al Jocurilor Olimpice pentru a putea concura. Când Comăneci a concurat în anul 1976, gimnaștii trebuiau să aibă doar 14 ani până în prima zi a competiției. Dacă cerința de vârstă nu va fi redusă, recordul Comăneci nu va putea fi depășit.
Ea a fost clasată ca Personalitatea Sportivă a Anului BBC pentru anul 1976 și ca „Sportiva Anului” de către Associated Press în anul 1976. În țara sa natală, România, Comăneci a primit Medalia de Aur „Secera și Ciocanul” pentru succesul său, și a fost numită Erou al Muncii Socialiste. A fost cea mai tânără româncă care a primit o astfel de recunoaștere în timpul administrației lui Nicolae Ceaușescu.
„Tema Nadiei” „Nadia's Theme” se referă la o piesă instrumentală care a fost asociată cu Nadia Comăneci la scurt timp după Jocurile Olimpice din 1976. Piesa făcea parte din coloana sonoră a filmului din anul 1971 Bless the Beasts and Children și se numea inițial „Cotton's Dream”. De asemenea, a fost folosită ca muzică de genericul serialului american The Young and the Restless.
Robert Riger a folosit-o în asociere cu montaje în mișcare lentă ale Comăneci în cadrul emisiunii de televiziune ABC's Wide World of Sports. Melodia a devenit un single de top 10 în toamna anului 1976, iar compozitorii Barry De Vorzon și Perry Botkin Jr. au redenumit-o „Nadia's Theme” în onoarea Comăneci."Nadia Comăneci: The Perfect 10" International Olympic Committee (IOC) website Comăneci nu a evoluat niciodată pe „Nadia's Theme”. Muzica sa pentru exercițiul de sol era un medley al melodiilor „Yes Sir, That's My Baby” și „Jump in the Line”, aranjate pentru pian.
1977-1979 Nadia și-a apărat cu succes titlul european la individual compus la campionatul din anul 1977. Când au apărut întrebări despre notarea competiției, Ceaușescu a ordonat gimnaștilor români să se întoarcă acasă. Echipa a urmat ordinul în mijlocul controversei și a părăsit competiția în timpul finalelor pe aparate.Comăneci, pp. 61–62.
După Campionatele Europene din anul 1977, Federația Română de Gimnastică a îndepărtat-o pe Comăneci de la antrenorii săi de lungă durată, familia Károlyi, și a trimis-o la București pe 23 august pentru a se antrena în complexul sportiv. Ea nu a considerat această schimbare pozitivă și s-a confruntat cu schimbări corporale pe măsură ce creștea. Abilitățile sale de gimnastică au suferit, iar ea era nefericită până în punctul în care și-a pierdut dorința de a trăi.Comăneci, pp. 64–68. După ce a supraviețuit unei tentative de sinucidere, aceasta a concurat la Campionatul Mondial din 1978 de la Strasbourg, fiind „cu șapte centimetri mai înaltă și cu o piatră și jumătate [21 de livre] mai grea” decât era la Jocurile Olimpice din 1976. O cădere de la paralele inegale a dus la un loc patru la individual compus, în spatele sovieticelor Elena Mukhina, Nellie Kim și Natalia Shaposhnikova. Comăneci a câștigat totuși titlul mondial la bârnă și o medalie de argint la sărituri.