Grigore Ilisei (n. 20 noiembrie 1943, satul Văleni, comuna Mălini, județul Baia) este un scriitor și jurnalist român.
Biografie Grigore Ilisei s-a născut la 20 noiembrie 1943 în satul Văleni, din comuna Mălini, județul Baia. Primește la botez trei prenume, Grigore, cel a Sfântului din calendarul zilei, Grigore Decapolitul, Dragoș, cel convenit de părinți înainte de naștere, și Gheorghe, cel adăugat de bunica maternă Ana Zăhărescu la declararea nașterii la Primăria din Mălini.
Părinții: Ilie Ilisei, preot, absolvent în 1937 al Facultății de Teologie din Cernăuți, și Georgeta, născută Zăhărescu, învățătoare. Din parohia pe care o păstorea părintele Ilisei în anul nașterii acestui al doilea copil (primul, Maria, murise la scurt timp de la naștere în satul Avântul din județul Iași), făcea parte, alături de satul Văleni, și Poiana Mărului. E localitatea în care s-a născut Nicolae Labiș. Familia Labiș, învățătorii Eugen și Profira și cei doi copii, Nicolae și Margareta, au luat parte la botezul băiatului familiei Ilisei în decembrie 1943 din casa parohială din Văleni.
În martie 1944, împreună cu mama, Georgeta și o soră a tatălui, Saveta, s-a refugiat în comuna Capu Piscului din Muscel, din pricina frontului care se apropia, rămânând aici până la 1 aprilie 1945. În acest interval de timp tatăl a făcut naveta între Văleni și Capu Piscului.
Și-a început în 1950 școlaritatea în satul Mănăstioara, comuna Preutești, raionul Fălticeni, regiunea Suceava, noua parohie a părintelui Ilisei. A urmat la școala primară de aici primele trei clase. A terminat ultima clasă primară la Școala Generală Nr. 1 din Fălticeni, oraș în care părintele său devenise slujitor la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” Fălticenii Vechi. A finalizat cele șapte clase la Școala Generală Nr. 1, dar în clasa a șasea a fost elev la Școala Generală Nr. 2 Fălticeni. În 1957 a fost admis elev la Școala Medie Nr.1 din Fălticeni, fostul Liceu „Nicu Gane”, actualul Colegiu Național „Nicu Gane”. În 1961 susține cu succes examenul de admitere la Facultatea de Filologie, Secția Română, a Universității „Al. I. Cuza”, pe care o absolvă în 1966 cu o lucrare de stat consacrată lui Geo Bogza.
Debutează în presă în 1961 în ziarul „Zori Noi” de la Suceava, cu pseudonimul Grigore Spiru, atribuit de redacție Titus Vîjeu, Un veac în față, un veac în spate. Cu scriitorul Grigore Ilisei despre oameni, locuri și cuvinte, Editura eLiteratura, 2021. A mai semnat cu pseudonimul Dragoș Văleanu, dar odată cu debutul literar a publicat cu numele de Grigore Ilisei.
Colaborează în Iași la ziarul „Flacăra Iașului”, precum și la ziare centrale, iar din 1964 e colaborator al Radioului Iași, al cărui redactor a devenit în septembrie 1966 .
Între 1968 și 1973 e corespondentul Radioului București pentru județele Iași și Vaslui, iar în 1973, timp de trei luni, a făcut parte, ca redactor-șef adjunct, din echipa de conducere care a lansat în eter la București Programul III, primul post de radio F.M. din România, cunoscut mai târziu sub denumirea de România Tineret. Din 1 aprilie 1973 este numit redactor-șef adjunct al Studioului Teritorial de Radio și Televiziune Iași. Începe o fructuoasă colaborare cu Televiziunea Română, pentru care realizează reportaje, documentare din străinătate și transmisiuni sportive. E prezent și în emisiunile Radioului București, fiind unul dintre crainicii cunoscutului radioprogram „Fotbal minut cu minut”. În același timp semnează emisiuni de cultură, în special literare, pe Programul II al postului central de radio. La 1 august 1983 este licențiat din Radioteleviziunea Română într-o epurare politică ce i-a vizat pe 83 de jurnaliști și tehnicieni din instituție , ca urmare a preluării acesteia de Secția de Cadre a C.C. al P.C.R. Din acel moment a intrat în redacția revistei „Convorbiri literare”, ca redactor și apoi redactor de rubrică, ocupându-se de paginile de proză, publicistică, arte, și fiind redactor-responsabil al Almanahului revistei.
În 22 decembrie 1989 a redeschis împreună cu ceilalți foști colegi radiofoniști Radio Iași, studio teritorial desființat, aidoma tuturor posturilor regionale, de regimul Ceaușescu în 12 ianuarie 1985. Director din 1990 al Studioului Teritorial de Radio și Televiziune Iași, ales de colectivul redacțional, a contribuit la refacerea din temelii a instituției suprimate de defuncta stăpânire și a promovat o direcție editorială concordantă cu standardele presei libere. În realizarea acestui țel a inițiat programe de formare profesională împreună cu mari televiziuni occidentale, între care B.B.C. În 2 noiembrie 1991 a inițiat marcarea a 50 de ani de la prima emisiune de radio la Iași, prin Postul de Radio Moldova, parte a Societății Române de Radiodifuziune, predecesorul Radioului Iași. Cu prilejul acestui jubileu s-au inaugurat în 3 noiembrie 1991 și emisiunile regionale de televiziune, prin crearea postului TVR Iași . Și urmare a demersurilor sale TVR Iași a fost admisă în mai 1992 ca membru al CIRCOM Regional, organizația televiziunilor europene regionale. În 1994 TVR Iași a găzduit la inițiativa sa a X-a Conferința CIRCOM, prima care și-a desfășurat lucrările în Europa de Est, cu participarea a peste 200 de teleaști din toată Europa. În cadrul Conferinței a avut loc primul Seminar CIRCOM de formare profesională pentru tinerii jurnaliști de televiziune din Estul Europei. Din 1994 este director la TVR Iași, care, prin noua Lege de funcționare a celor două Societăți Naționale de Radio și Televiziune, capătă statut de instituție de sine stătătoare. Din 1997 se consacră în totalitate activității de creație în televiziune ca realizator de emisiuni, ca o consecință a numirilor politice generate de noua legislație a celor două servicii publice de radio și televiziune. Își încheie activitatea pe acest tărâm în 2008, dar continuă să fie colaborator al Televiziunii ieșene și a celei centrale.Grigore Ilisei: „Simţim nevoia să ne bucurăm de un semn cît de mic de la semenii noştri mai apropiaţi“, 18 noiembrie 2003, http://astra.iasi.roedu.net/texte/nr34d.html
În anii 2004/2005, timp de 14 luni, a fost, prin detașare, numit atașat cultural al României în TunisiaGrigore Ilisei, un scriitor în lumea diplomaților - Ziarul Lumina Vineri, 10 iunie 2011.
În paralel cu activitatea de jurnalist de radio, televiziune și presă scrisă, s-a manifestat și în plan literar, debutând cu o povestire intitulată „Singurătate” Dicționarul general al literaturii române, H-L, ediția a II-a, coord. gen. Eugen Simion, coord. și revizie, Gabriela Danțis, Gabriela Drăgoi, Teodora Dumitru, Victor Durnea, Laurențiu Hanganu, Mihai Iovănel, Remus Zăstroiu, București: Muzeul Național al Literaturii Române, 2018 în revista „Cronica ” de la Iași, în 1970, săptămânal în care a publicat cu asiduitate atâta timp cât acesta a existat. A colaborat la cele mai importante reviste culturale și literare românești, „România literară”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Ateneu”. Debutul editorial s-a produs în 1972 la Editura Junimea cu volumul de proză scurtă „Năvod pentru scrumbii albastre”. În 1975 a fost primit ca membru stagiar în Uniunea Scriitorilor, devenind membru titular în 1977, an în care a fost ales și în Comitetul de Conducere al Asociației Scriitorilor din Iași. A fost onorat prin votul colegilor de breaslă scriitoricească de mai multe ori cu această responsabilitate, iar în anul 2001 a fost ales să conducă, în calitate de secretar, Filiala din Iași a Uniunii Scriitorilor, magistratură pe care a asigurat-o până în 2004.
Alături de pasiunea pentru sport, mijită din copilărie, a mai căpătat începând de la debutul anilor '70 ai veacului trecut o ardentă atracție pentru artele frumoase, în special pentru pictură. Și-a alcătuit o cuprinzătoare colecție de artă, pe care autorul a numit-o în cele două ediții, 2012, 2021, ale albumului acesteia „a afinităților elective”. O colecție a afinităților elective, colecția de artă a Familiei Ilisei, Editura Dana Art, 2013 Scrie și publică de decenii bune despre artiști plastici, semnând și mai multe monografii consacrate unor nume reprezentative pentru artele frumoase românești, precum Călin Alupi, Victor Mihăilescu Craiu, Eugen Ștefan Boușcă, Iulia Hălăucescu. A conturat profilurile unor zugravi de subțire în zeci de filme de televiziune, a vernisat expoziții și contribuit la organizarea unor retrospective menite a readuce în atenție creațiile lui Alupi la 90 de ani de la naștere (1996) ori Craiu la centenar (2008).
Din 1992 până în 2012 a predat jurnalismul ca profesor asociat la universitățile ieșene, „Mihail Kogălniceanu ”, „Petre Andrei” , „Ștefan Lupașcu” și „Apollonia”. În anul 2014 a fost ales membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Iașilor, mandat reînnoit în 2018, când a devenit și membru al Adunării Naționale Bisericești, for în care face parte din Secretariatul Adunării. Între 2014 și 2018 a figurat în Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor.
În 22 noiembrie 1965 se căsătorește cu Ecaterina Moldovan, studentă în anul al III-lea la Secția Franceză-Română a Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, fiind împreună vreme de aproape 55 de ani, până la trecerea la cele veșnice a Doamnei sale în 20 septembrie 2020. Au fost fericiți să aibă un băiat, Dragoș Ion, medic, șef de Departament Medicină Internă la Spitalul din Nivelles, Belgia. Din căsătoria acestuia cu Cristina Radu, absolventă de franceză-italiană a Facultății de Litere de la Universitatea „Al. I Cuza” Iași s-au născut doi copii, David (2008) și Sara Daria (2009).
În toamna anului 2022 o parte a colecției personale de artă a devenit publică, printr-o donație făcută Mănăstirii Frumoasa. Colecția de Artă „Ecaterina și Grigore Ilisei” este expusă în Palatul Domnițelor, edificiu de secol XVIII, recent renovat, clădire ce găzduiește și Muzeul chinoviei. Tot în 2022, pe 19 iulie s-a inaugurat la Fălticeni, la Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu”, Donația „Ecaterina și Grigore Ilisei”, ce reconstituie spațiul de creație al scriitorului, prin cele peste 3000 de cărți, piese de mobilier, precum biroul de lucru, lucrări de artă, între care bustul în bronz al lui Nicolae Labiș, scrisori, manuscrise, fotografii.
Premii
Premiul de proză al Asociației Scriitorilor din Iași pentru romanul Ceasul oprit (Editura Eminescu, 1980) Premiul de proză al revistei "Ateneu" pentru romanul Pasaj de rațe sălbatice (Editura Omnia, 1996) Premiul „Cea mai frumoasă carte” al Salonului de Carte Românească, Iași,1996, pentru Fălticeni – mon amour, semnată împreună cu Paul Miron (Editura Polirom, 1996) Premiul de publicistică al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România pentru De la apa Iordanului la fiordurile norvegiene (Editura Omnia, 1999) Premiul Vasile Pogor al Primăriei Iași pentru întreaga activitate, 2002
Distincții
Ordinul Meritul Cultural, clasa a III-A,1979 Ordinul național pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova” Decretul Președintelui României nr. 85 din 16 ianuarie 2002 pentru conferirea ordinelor naționale Steaua României, Serviciul Credincios și Pentru Merit, în grad de Cavaler, publicat în Monitorul Oficial nr. 31 din 17 ianuarie 2002, 16 ianuarie 2002 Ordinul Ziariștilor clasa I Diploma de onoare a Uniunii Ziariștilor Profesioniști Crucea Patriarhală, acordată de Părintele Patriarh Teoctist în 2003 Cetățean de Onoare al municipiilor Iași și Fălticeni (2003) și al comunelor Rădășeni (2003) și Preutești (2018) din județul Suceava Crucea Moldavă a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (2018) Ordinul Național pentru Merit în Grad de Ofițer (2019) Ordinul „Mitropolit Iacov Putneanul” al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților (2021) Ordinul „Antim Ivireanul”, acordat de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române (2023)