Vasco da Gama, conte de Vidigueira (), a fost un explorator portughez din perioada Marilor descoperiri care a descoperit calea maritimă dintre Europa și India.
Biografie Vasco da Gama s-a născut în 1469, la Sines, pe coasta sud-vestică a Portugaliei. Sines era alcătuit din doar câteva căsuțe văruite în alb, cu acoperișuri de țiglă roșie, locuite în principal de pescari de profesie.
Familia da Gama nu era cea mai puternică din regat, dar era suficient de veche și cunoscută. De pildă, unul dintre strămoșii lui Vasco, Álvaro Annes da Gama, a slujit în timpul Reconquistei pe Alfonso al III-lea, s-a remarcat în lupte și a primit titlul de cavaler.
Tatăl lui Vasco da Gama a fost Estêvão da Gama, care a slujit în anii 1460 drept cavaler al curții infantului (prințului) Ferdinand, fiul regelui Eduard, și a avansat în rang în Ordinul militar al lui Santiago. Estêvão da Gama a fost numit alcaide-mór (guvernator civil) al orașului Sines în anii 1460, funcție pe care a deținut-o până în 1478, continuând apoi ca perceptor de taxe și funcționar al Ordinului în regiune. stanga|miniatura|Statuia lui Vasco din orașul natal, Sines Estêvão da Gama s-a căsătorit cu Isabel Sodré, fiica lui João Sodré, cunoscut și ca João de Resende, descendent al unei familii influente de origine engleză.Subrahmanyam, pp. 60-61
Vasco da Gama a fost al treilea dintre cei cinci fii ai lui Estêvão da Gama și Isabel Sodré, în următoarea ordine probabilă a vârstei: Paulo da Gama, João Sodré, Vasco da Gama, Pedro da Gama și Aires da Gama. Vasco a avut și o soră, Teresa da Gama, care s-a căsătorit cu Lopo Mendes de Vasconcelos.
Despre tinerețea lui Vasco da Gama se cunosc puține lucruri. Istoricul portughez Teixeira de Aragão sugerează că Vasco da Gama a studiat în orașul Évora, unde ar fi putut învăța matematică și navigație. Este posibil, deși discutabil, să fi studiat cu astronomul Abraham Zacuto.Subrahmanyam, p. 62
În jurul anului 1480, Vasco da Gama, împreună cu frații săi, l-a urmat pe tatăl lor și a intrat în Ordinul de Santiago. Marele maestru al ordinului era prințul Ioan, care a urcat pe tron în 1481 ca regele Ioan al II-lea. Acesta favoriza ordinul, iar perspectivele lui da Gama au crescut considerabil.
În 1492, Ioan al II-lea l-a trimis pe Vasco în portul Setúbal și în Algarve pentru a captura nave franceze, ca represalii pentru atacurile comise în timp de pace asupra vaselor portugheze. Da Gama a îndeplinit această misiune rapid și eficient.Subrahmanyam, p. 63
Explorări înainte de Gama Căutarea unei rute maritime spre India a reprezentat pentru Portugalia una dintre principalele priorități ale epocii. O țară situată în afara marilor rute comerciale ale timpului nu putea participa cu profit semnificativ la comerțul mondial. Exporturile erau reduse, iar bunurile de lux din Orient, precum mirodeniile, aveau prețuri foarte ridicate. Portugalia era un stat relativ sărac după Reconquista și războaiele purtate împotriva Castiliei.
Totuși, poziția geografică a Portugaliei favoriza în mod deosebit explorările de-a lungul coastei vestice a Africii și încercările de a descoperi o rută maritimă spre „țara mirodeniilor”. De la începutul secolului al XV-lea, expedițiile portugheze organizate de prințul Henric Navigatorul au înaintat treptat de-a lungul litoralului african, căutând bogățiile Africii de Vest, în special aurul, capturând sclavi și întemeind așezări. Aceste expediții au extins considerabil cunoștințele maritime portugheze, dar au generat profituri relativ modeste.
După moartea lui Henric, în 1460, coroana portugheză a manifestat un interes limitat pentru continuarea acestor inițiative și, în 1469, a concesionat întreprinderea africană neglijată unui consorțiu privat de comercianți din Lisabona, condus de Fernão Gomes. În câțiva ani, căpitanii lui Gomes au extins explorarea portugheză dincolo de Golful Guineei, au descoperit insule care aparțin astăzi statului São Tomé și Principe și au desfășurat comerț cu praf de aur, piper de Guineea, fildeș și sclavi. În 1474, când Gomes a solicitat reînnoirea concesiunii, prințul Ioan, viitorul rege Ioan al II-lea, i-a cerut tatălui său, Afonso al V-lea, transferarea întreprinderii africane sub controlul său direct.
Urcat pe tron în 1481, Ioan al II-lea a inițiat o serie de reforme de amploare. Pentru a reduce dependența monarhiei de nobilimea feudală, era necesară consolidarea tezaurului regal, iar regele a considerat comerțul controlat de coroană drept instrumentul principal în acest scop. Sub domnia sa, comerțul cu aur și sclavi în Africa de Vest a fost extins semnificativ. Ioan al II-lea urmărea, de asemenea, accesul la extrem de profitabilul comerț al mirodeniilor dintre Europa și Asia, monopolizat la acea vreme de Republica Venețiană, care utiliza rute terestre prin porturile levantine și egiptene, apoi prin Marea Roșie către piețele Indiei.
În momentul în care Vasco da Gama se afla la începutul maturității, aceste planuri au început să se concretizeze. În 1487, Ioan al II-lea a trimis doi agenți, Pero da Covilhã și Afonso de Paiva, pe cale terestră, prin Egipt, spre Africa de Est și India, cu scopul de a-l căuta pe legendarul Părinte Ioan și de a aduna informații despre piețele de mirodenii și rutele comerciale. Pero da Covilhã a reușit să ajungă în India, însă, pe drumul de întoarcere, aflând despre moartea însoțitorului său, probabil în Imperiul Etiopian, s-a îndreptat către această regiune și a fost reținut din ordinul împăratului. Cu toate acestea, el a reușit să transmită în Portugalia un raport asupra călătoriei sale, confirmând posibilitatea atingerii Indiei pe mare, prin ocolirea Africii.
Aproape simultan, căpitanul Bartolomeo Dias a descoperit Capul Bunei Speranțe, a ocolit extremitatea sudică a Africii și a pătruns în Oceanul Indian, demonstrând că Africa nu se întinde până la Polul Sud, așa cum presupuneau numeroși autori ai Antichității. El a explorat coasta până la râul Fish, Rio do Infante, în actuala Africă de Sud, și a confirmat că litoralul necunoscut se îndreaptă spre nord-est. Totuși, echipajul său a refuzat să continue navigația, iar Dias nu a reușit să ajungă în India, fiind nevoit să se întoarcă în Portugalia în 1488.
Rămânea ca un explorator să demonstreze legătura dintre descoperirile lui Dias și informațiile obținute de da Covilhã și Paiva, unind aceste segmente într-o rută comercială maritimă viabilă către Oceanul Indian. Regele a intenționat trimiterea unei noi expediții, însă în anii următori aceasta nu a fost echipată complet, probabil din cauza morții accidentale a fiului său, moștenitorul tronului, eveniment care l-a afectat profund și l-a îndepărtat de treburile statului. Abia după moartea lui Ioan al II-lea, în 1495, și urcarea pe tron a lui Manuel I, pregătirile pentru o nouă expediție maritimă spre India au fost reluate. Misiunea, atribuită inițial tatălui lui Vasco da Gama, i-a fost în cele din urmă încredințată acestuia de către noul rege, în urma raportului său privind apărarea stațiilor comerciale portugheze de pe Coasta de Aur a Africii împotriva atacurilor franceze. centru|miniatura|900x900px|Descoperiri și explorări portugheze: primele locuri de sosire și datele acestora
Prima călătorie stanga|miniatura|500x500px|„Vasco da Gama părăsind Portugalia”, pictură murală de John Henry Amshewitz La 8 iulie 1497, Vasco da Gama a condus din Lisabona o flotă de patru nave, cu un echipaj de aproximativ 170 de oameni. Distanța parcursă în călătoria de ocolire a Africii până în India și înapoi a fost mai mare decât lungimea Ecuatorului. Printre navigatori se aflau unii dintre cei mai experimentați marinari portughezi: Pero de Alenquer, Pedro Escobar, João de Coimbra și Afonso Gonçalves.Subrahmanyam, pp. 79–80. Nu se cunoaște cu certitudine numărul exact de oameni de pe fiecare navă, însă aproximativ 55 s-au întors, iar două nave au fost pierdute. Două dintre vase erau carace, construite special pentru expediție, celelalte fiind o caravelă și o navă de aprovizionare.
Cele patru nave au fost: São Gabriel, comandată de Vasco, o caracă de 178 de tone, cu lungimea de 27 m, lățimea de 8,5 m, pescaj de 2,3 m și pânze de 372 m²; São Rafael, comandată de fratele său Paulo da Gama, cu dimensiuni similare; Berrio, poreclă a navei oficial numite São Miguel, o caravelă puțin mai mică, comandată de Nicolau Coelho; și o navă de depozitare, al cărei nume nu este cunoscut, comandată de Gonçalo Nunes, destinată a fi scufundată la Mossel Bay, São Brás, în Africa de Sud.
Călătoria spre Capul Bunei Speranțe Expediția a părăsit Lisabona la 8 iulie 1497 și a urmat ruta stabilită de exploratorii anteriori de-a lungul coastei Africii, prin Tenerife și Insulele Capului Verde. După ce a ajuns în dreptul coastei actualei Sierra Leone, Vasco a virat spre sud, în largul oceanului, a traversat Ecuatorul și a căutat vânturile de vest din Atlanticul de Sud, descoperite în 1487 de Bartolomeu Dias. Această rută s-a dovedit eficientă, iar la 4 noiembrie 1497 expediția a atins din nou țărmul african. Timp de peste trei luni, navele au navigat mai mult de 10.000 km în larg, cea mai lungă traversare a unui ocean fără escală realizată până atunci.
Până la 16 decembrie, flota a depășit râul Great Fish, în actuala provincie Eastern Cape din Africa de Sud, unde ancorase anterior Dias, și a pătruns în ape necunoscute europenilor. În apropierea Crăciunului, da Gama și echipajul său au numit țărmul pe lângă care treceau Natal, denumire cu sensul de „nașterea lui Hristos” în limba portugheză.
Mozambic Între 2 și 29 martie 1498, Vasco da Gama s-a aflat în zona insulei Mozambic. Teritoriile de pe coasta est-africană, aflate sub control arab, erau parte integrantă a rețelei comerciale a Oceanului Indian. Temându-se de ostilitatea populației locale față de creștini, da Gama s-a prezentat drept musulman și a obținut o audiență la sultanul din Mozambic. Bunurile comerciale modeste pe care le avea nu i-au permis însă să ofere un dar adecvat, iar populația locală a devenit curând suspicioasă. Forțat de o mulțime ostilă să părăsească insula, da Gama a ieșit din port trăgând cu tunurile asupra orașului, ca represalii.
Mombasa 290px|thumb|Ruta primei călătorii a lui da Gama spre India (marcată cu negru), călătoria lui Pêro da Covilhã (portocaliu) și a lui Afonso de Paiva (albastru). Rutele comune sunt marcate cu linie verde.În apropierea coastelor Kenyei de astăzi, expediția a recurs la acte de piraterie, jefuind nave comerciale arabe, de regulă neînarmate sau slab înarmate. Portughezii au devenit primii europeni cunoscuți care au vizitat portul Mombasa, între 7 și 13 aprilie 1498, însă au fost întâmpinați cu ostilitate și au părăsit rapid zona.
Malindi Vasco da Gama a continuat navigația spre nord și a ajuns la 14 aprilie 1498 în portul mai prietenos Malindi, ai cărui conducători se aflau în conflict cu cei din Mombasa. Acolo, da Gama și echipajul său au angajat un pilot gujarati, care, folosindu-și cunoștințele despre vânturile musonice, a ghidat expediția până la Kozhikode, pe coasta de sud-vest a Indiei. O tradiție târzie îl identifică pe pilot cu celebrul navigator arab Ibn Majid, însă relatările contemporane îl plasează pe acesta în altă regiune, iar vârsta sa înaintată, aproximativ 77 de ani, face improbabilă participarea. Vasco da Gama a părăsit Malindi spre India la 24 aprilie 1498.
Kozhikode (Calicut), India thumb|389x389px|Sosirea lui da Gama în Calicut în 1498Flota a ajuns la Kappad, lângă Kozhikode (cunoscut la acea vreme sub numele de Kozhikode, denumit ulterior Calicut și purtând în prezent din nou numele de Kozhikode), pe Coasta Malabarului, la 20 mai 1498. Zamorinul din Calicut, aflat atunci în a doua sa capitală, la Ponnani, s-a întors în oraș după ce a aflat de sosirea flotei străine. Vasco da Gama a fost primit conform obiceiurilor locale, inclusiv printr-o procesiune solemnă formată din cel puțin 3.000 de războinici Nair înarmați, însă audiența cu Zamorinul nu a dus la rezultate concrete.