Prepoziție

În gramatică, prepoziția (< praepositio < prae- „înainte” + positia „poziție”, cf. préposition) este un cuvânt din categoria cuvintelor gramaticale. Se caracterizează prin lipsa unui conținut noțional (datorită abstractizării și gramaticalizării ei), prin conținut semantic foarte abstract și insuficient, prin lipsa flexiunii și imposibilitatea de a fi parte de propoziție. Are funcția de a lega, într-un raport sintactic de subordonare, o parte de propoziție de altă parte de propoziție, a doua fiind un complement, un atribut, un nume predicativ sau un element predicativ suplimentar. Prepoziția, un eventual determinant abstract și cuvântul cu sens lexical care o urmează formează un grup sau o sintagmă numit(ă) prepozițional(ă)Bidu-Vrănceanu 1997, p. 379.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul prepoziție.Dubois 2002, p. 377.Crystal 2008, p. 383..

În gramaticile tradiționale, prepoziția este considerată o parte de vorbireDe exemplu în Coteanu 1982 (p. 262), Avram 1997 (p. 264), Bărbuță 2000 (p. 196)., dar, din cauza caracteristicilor sale, unele gramatici actuale o consideră doar un instrument gramaticalCf. Constantinescu-Dobridor 1998, articolul prepoziție..

În unele limbi, prepoziției îi corespunde, cu același rol, postpoziția, de exemplu în limba maghiară sau în japoneză. Ponderea acestor elemente în exprimarea relațiilor de caz gramatical contribuie la plasarea limbilor pe scala sintetism–analitism. Din acest punct de vedere, limbile cu declinare dezvoltată, în care ponderea prepozițiilor sau a postpozițiilor este relativ mică, sunt mai sintetice decât cele cu declinare mai redusă sau inexistentă, în care ponderea unor asemenea elemente este relativ mare. Astfel, în această privință, limbile romanice sunt mai analitice decât limba latinăBidu-Vrănceanu 1997, p. 46..

Limbile mai pot fi caracterizate și în funcție de recurgerea numai la prepoziții sau numai la postpoziții, ori după ponderea prepozițiilor față de postpoziții în limbile în care există ambele clase de cuvinte. S-a observat că preferința pentru prepoziții este specifică unui anumit tip sintactic de limbă, cel SVO, în care complementul direct urmează verbul predicativ din structura predicatului, iar tendința de a folosi postpoziții este caracteristică pentru limbile SPV, adică cele cu topica dominantă subiect – complement direct – verb predicativEifring și Theil 2005, cap. 4, p. 2.. Limbi în care predomină prepozițiile sunt majoritatea limbilor indo-europene. În schimb, de exemplu în familia limbilor fino-ugrice și în cea a limbilor turcice se găsesc care preferă postpozițiile. Deși majoritatea limbilor indo-europene tind să folosească prepoziții, există totuși printre ele limbi în care sunt și câteva postpoziții. Astfel sunt, de pildă, latina clasică (ex. mortis causa „din cauza morții”Dubois 2002, p. 374. sau engleza, ex. ten years ago „acum zece ani”.

Felurile prepozițiilor după origine și formă

După origine există în primul rând prepoziții primare. În limba română, acestea sunt majoritar moștenite din limba latină (cu, de, după, fără, în, între, întru, la, lângă, pe, pentru, peste, până, spre, sub etc.) și câteva sunt împrumuturi, de exemplu contra. Acestea sunt totodată, ca formă, prepoziții simple. Alte prepoziții sunt formate pe terenul limbii în cauză, prin compunere din elemente mai mult sau puțin sudate. Cele complet sudate sunt tot simple ca formă, în română, deasupra, despre, din, dinspre, dintre, înspre, prin, printre. Prepoziții compuse sunt considerate, în gramatici ale limbii române, cele formate din prepoziții simple nesudate. În română, acestea pot fi două (de către, fără de, pe la, până în etc.), trei (de pe la, până pe după) sau patru: de până pe la, de până pe lângăAvram 1997, p. 265..

În gramatici ale limbii franceze se disting de asemenea prepoziții simple, precum à „la”, de „de, din, de la”, en „în”, entre „între”, par „prin”, pour „pentru”, sous „sub”, sur „pe”. Sunt considerate compuse numai prepozițiile din elemente sudate, inclusiv părți de vorbire diferite, ex. depuis „din, de la”. Franceza este una din limbile care prezintă particularitatea că două prepoziții simple, à și de, pot fi sudate cu două articole hotărâte, astfel existând două părți de vorbire într-un singur cuvânt: la maison du (< de + le) berger „casa ciobanului”, la maison des (< de + les) bergers „casa ciobanilor”, parler au (< à + le) médecin „a-i vorbi medicului”, parler aux (< à + les) médecins „a le vorbi medicilor”Grevisse și Goosse 2007, p. 1319–1320..

Și în gramatici ale limbilor din diasistemul slav de centru-sud sunt luate în seamă prepoziții primare, simple (bez „fără”, do „până la”, iz „din”, među „între”, nad „deasupra”, od „de la”, pod „sub”, protiv „împotriva”, u „în” etc.) și compuse, considerate astfel numai cele sudate, acestea putând fi și părți de vorbire diferite la origine: ispod „sub, de sub”; između „între, dintre, printre”; nakraj „la capătul, la sfârșitul”; poput „ca, asemenea”; usred „în mijlocul”Barić 1997, p. 278..

O seamă de prepoziții provin din alte părți de vorbire, prin conversiune. Unii autori le numesc „prepoziții secundare”De exemplu Bărbuță 2000 (p. 198)..

În română, adverbele sunt cele care furnizează de cele mai multe ori prepoziții, de obicei cu formă articulată: dedesubtul, împrejurul, înăuntrul, împotriva, înaintea, înapoia etc. Sunt și prepoziții care provin din alte părți de vorbire, fără schimbări: din substantive (grație), verbe la participiu (potrivit, mulțumită, datorită), verbe la gerunziu (exceptând, privind), adverbe nearticulate (contrar, conform, drept).

Și în alte limbi sunt prepoziții apărute prin conversiune: : din verb la participiu prezent: concernant „privitor la”, durant „în timpul”, moyennant „prin intermediul”; din verb la participiu trecut: excepté „cu excepția”, vu „din cauza”; din adjectiv: sauf „în afară de”; din adverb: hors „în afară de”; IGE, pagina Complex Prepositions .: din verb la gerunziu: concerning „în privința”, following „în urma”, regarding „privitor la”; din verb la participiu: given „dat fiind”; : din substantiv la acuzativ: kraj „alături de”, put „spre”; din substantiv la instrumental: pomoću „cu ajutorul”, povodom „cu ocazia”, putem „prin intermediul”.

În limbile de mai sus altele decât româna, sunt mai numeroase cuvintele care se folosesc cu aceeași formă și ca adverbe, și ca prepoziții: après „după, după aceea”; avant „înainte de, înainte”, avec „cu”, contre „împotriva, împotrivă”; depuis „de la, de atunci”, derrière „înapoia, în spate”; devant „înaintea, în față” etc.Dubois 2002, p. 377.; down „în josul, (în) jos”; up „în susul, (în) sus”, outside „afară din”, afară”Eastwood 1994, p. 287.; blizu „în apropierea, aproape”, mimo „pe lângă”, poslije „după, după aceea”; prije „înainte de, mai înainte”; van „afară din, afară”.

În unele gramatici se iau în seamă și locuțiuni prepoziționale, adică grupuri de cuvinte care includ elemente alte părți de vorbire (adverbe, substantive etc.), care funcționează neanalizabil, îndeplinind global rolul prepozițiilor. Inventarul lor este deschis. Pe lângă locuțiuni mai vechi (în română în fața, din cauza, în ciuda, în locul, în privința, de jur împrejurul, cu privire la, în loc de, (în) afară de, împreună cu etc.) se creează încontinuu unele noi, inclusiv prin adoptarea unor împrumuturi și crearea de calcuri: vizavi de, în materie de, în curs de, în cursul, în măsura etc.Bidu-Vrănceanu 1997, p. 380..

În gramatici franceze se consideră locuțiuni prepoziționale toate grupurile de cuvinte cu acest rol nesudate. Folosite cu substantive și pronume sunt à cause de „din cauza”, à compter de „începând cu” (temporală), à l’exception de „cu excepția”, au-delà de „dincolo de”, au-dessus de „deasupra”, grâce à „grație”, vis-à-vis de „față de” etc. Sunt mai numeroase decât în română cele folosite cu verb la infinitiv, ponderea acestuia fiind mai mare în exprimarea proceselorPrin proces se înțelege orice poate fi exprimat de verb: acțiune, întâmplare, stare etc. subordonate. Acestea au și corespondente locuțiuni conjuncționale cu același element principal. Unele au în română numai echivalent locuțiune conjuncțională: afin de „pentru a” vs. afin que „pentru ca”, avant de „înainte de a” vs. avant que „înainte ca”, de façon à vs. de façon que „astfel încât să”, de peur de vs. de peur que „de teamă să” etc.Grevisse și Goosse 2007, p. 1322.

În gramatici ale limbii engleze, corespunzător termenului „locuțiune prepozițională” se întâlnește denumirea complex preposition „prepoziție complexă”. Exemple: because of „din cauza”, due to „datorită”, except for „cu excepția”, instead of „în loc de”, in front of „în fața”, with reference to „referitor la”, in accordance with „în conformitate cu”.

Sensul prepozițiilor

O seamă de prepoziții au un grad de abstractizare foarte ridicat, ceea ce nu permite o reprezentare senzorială a lor. Astfel sunt a, contra, de, despre, pentru etc. Altele, cu grad de abstractizare mai mic, permit o reprezentare senzorială limitată. Asemenea prepoziții sunt mai ales cele cu sens spațial: dinspre, între, înspre, spre, sub; deasupra, dedesubtul, înaintea, înapoia, dinapoia, îndărătul, dindărătul, împrejurul.

Inițial, prepozițiile exprimau raporturi spațiale și temporale, apoi au început să fi folosite și pentru redarea raporturilor cauzale, finale, distributive, deliberative, succesive etc.Bărbuță 2000, p. 200.. Astfel, mai ales prepozițiile primare pot avea mai multe sensuri, dintre care unele mai concrete, altele mai abstracte, în funcție de cuvintele cu conținut noțional pe care le leagă. Exemple cu sensuri concrete vs. sensuri abstracteMoldovan 2001, p. 344.: pe: Pune paharul pe masă vs. L-am văzut pe Gheorghe; după: Farmacia este după colț vs. Te-am recunoscut după voce.

Prepozițiile secundare și locuțiunile prepoziționale au sensuri mai precise, de asemenea mai concrete sau mai abstracte, conferite de cuvintele cu conținut noțional pe care le conțin.

Unele raporturi pot fi exprimate de prepoziții sinonimice, de exemplu ședința din / de la 3 decembrie.

Construcțiile cu prepoziții

Cu prepoziții se construiesc diverse tipuri de complemente. Regentul lor poate aparține mai multor părți de vorbire: Il téléphone à sa mère tous les dimanches „Îi dă telefon mamei sale în fiecare duminică” (regent verb)Delatour 2004, p 93.; Vi ste gori od tuđina „Dumneata ești mai rău decât un străin” (regent adjectiv)Čirgić 2010, p. 187.; There’s a cinema not far from here „Este un cinema nu departe de aici” (regent adverb)Eastwood 1994, p. 18.; Va de capul lui (regent interjecție)Bărbuță 2000, p. 198..

Tot cu prepoziții se formează unele atribute substantivale și pronominale legate de un substantiv sau un substitut al acestuia: casă de vânzare; une boîte en carton „o cutie de carton”Delatour 2004, p. 16.; information about the course „informații despre curs”Eastwood 1994, p. 176.; vjera u uspjeh „credință în succes”Čirgić 2010, p. 283..

Un grup prepozițional poate constitui și un nume predicativ: Inelul e de aurAvram 1997, p. 333.; Ce manteau est encore à la mode „Paltonul ăsta mai este la modă”Grevisse și Gosse 2007, p. 272.; Are you for the plan? „Ești/Sunteți pentru plan?”Eastwood 1997, p. 299.; Narukvica je od srebra „Brățara este din argint”Klajn 2005, p. 228 (gramatică sârbă)..

Există, mai rar, și element predicativ suplimentar cu prepoziție: L-a luat drept hoț, A venit cu capul golAvram 1997, p. 333..

Cuvântul cu prepoziție poate fi: un substantiv, ca în majoritatea exemplelor de mai sus; un pronume: I can reserve a seat for you „Pot rezerva un loc pentru tine/dumneavoastră”Eastwood 1994, p. 10.; un numeral: stol za dvoje „masă pentru doi”Barić 1997, p. 219. ; un adjectiv calificativ: Les volets du chalet ont été repeints en vert „Obloanele cabanei au fost revopsite în verde”Delatour 2004, p. 106.; un adjectiv posesiv: înaintea meaBărbuță 2000, p. 199.; un adverb: Il est parti pour toujours „A plecat pentru totdeauna”Grevisse și Gosse 2007, p. 1325. ;