În sintaxă, coordonarea este un raport logic, unul dintre cele care pot exista în propoziție și în frază. Entitățile coordonate au același rang sintactic. În propoziție sunt cuvinte sau sintagme care formează împreună o parte de propoziție multiplă. În frază sunt propoziții principale, propoziții subordonate aceluiași regent sau, mai rar, o parte de propoziție și o propoziție, ambele subordonate aceluiași regent. Coordonarea se opune subordonării, care poate exista între părți de propoziție cu ranguri diferite, iar în frază între propoziții cu ranguri diferite. Spre deosebire de subordonare, în care subordonatul este uneori indispensabil ca sintagma sau propoziția să fie corectă, entitatea coordonată nu este niciodată obligatorie. De asemenea, față de subordonare, poate exista coordonare și între propoziții și/sau fraze vecine într-un discursBidu-Vrănceanu 1997, p. 139.Constantinescu-Dobridor 1998, articolul coordonare.Bussmann 1998, p. 256.Dubois 2002, p. 120–121.Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, pp. 353–354.Crystal 2008, p. 115..
Termenul „coordonare” apare și în lexicologie, deoarece formarea unor cuvinte compuse are la bază acest raport inițial între componenteConstantinescu-Dobridor 1998, articolul compunere.Cs. Nagy 2007, p. 302..
În propoziție, după unii lingviștiDe exemplu Grevisse și Goosse 2007 (p. 245–246) sau Kálmánné Bors și A. Jászó 2007 (p. 354)., există un al treilea tip de raport, interdependența, între subiect și predicat.
Procedeele coordonării
Unul dintre procedeele coordonării este juxtapunerea (numită și parataxă), coordonarea astfel realizată fiind calificată drept paratactică sau asindetică. Acest tip de coordonare se caracterizează prin lipsa vreunui cuvânt gramatical de legătură. Exemple: între cuvinte ce formează o parte de propoziție multiplă: „Noaptea-i albă, luminoasă” (Vasile Alecsandri), Testem, lelkem sebes „Trupu-mi, sufletu-mi sunt rănite” (Mihály Váci)Kálmánné Bors – A. Jászó 2007, p. 335.; între propoziții dintr-o frază: Copilul e cuminte, învață bine, scrie poeziiAvram 1997, p. 410., Il court, saute dans tous les sens „Aleargă, sare în toate părțile”; între propoziții sau fraze vecine: Péter bejött a szobába. Leült, és olvasni kezdte az újságot „Péter a intrat în cameră. S-a așezat și a început să citească ziarul”Tolcsvai Nagy 2006, p. 117.; între elemente de cuvânt compus: general-maior, adásvétel „vânzare-cumpărare”Cs. Nagy 2007, p. 302..
Coordonarea se realizează mai ales prin joncțiune (coordonare joncțională, numită și sindetică), cu ajutorul unui cuvânt gramatical, de regulă o conjuncție, dar poate fi și un alt fel de conector: între cuvinte de aceeași parte de vorbire, ce formează o parte de propoziție multiplă: Eu îs fierar și potcovar (Mihail Sadoveanu), The weather, bright and sunny, drove us out of doors „Vremea, strălucitoare și însorită, ne-a scos afară din casă”Eastwood 1994, p. 253.; între cuvinte părți de vorbire diferite: un pull vert et d’étrange aspect „un pulovăr verde și cu aspect ciudat”; între propoziții cu același rang și aceeași funcție într-o frază: El dictează și ea scrieAvram 1997, p. 409., John walked and Mary ran „John mergea, iar Mary fugea”; între propoziții cu același rang, dar cu funcții diferite: ... taie de unde vrea și cât îi place (Ion Creangă); între o parte de propoziție și o propoziție: un coup de matraque violent et qui fait mal „o lovitură de baston violentă și care doare”; între propoziții sau fraze vecine: Internet est une source inépuisable d’informations. De plus, c’est un remarquable outil de communication „Internetul este o sursă inepuizabilă de informații. În plus, este un instrument de comunicare remarcabil”Chartrand et al. 1999, pp. 46–58.; între elemente de cuvânt compus: treizeci și cinci, vingt et un „douăzeci și unu”Grevisse și Goosse 2007, p. 116..
Tipuri de coordonare după raportul logic exprimat
Din punct de vedere logic sunt mai multe tipuri de coordonare, privitor la numărul cărora nu există unitate de vederi. În general se disting tipurile de coordonare copulativă, disjunctivă, adversativă și conclusivă. Unii autori adaugă la acestea și alte tipuri de coordonare (vezi mai jos).
Coordonarea copulativă leagă între ele entități sintactice indicând apropierea spațială sau temporală, simultaneitatea sau succesiunea, asocierea lorBalogh 2000, p. 538., implicând uneori și o gradareKálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 428.. Este un tip de coordonare deschis, teoretic putând privi un număr nelimitat de entitățiKirály și A. Jászó 2007, p. 439.. Poate fi realizată și prin joncțiune, și prin juxtapunere.
Unii autori disting, în cadrul coordonării copulative între propoziții, mai multe subtipuri, dintre care unul este coordonarea copulativă simplă. Astfel sunt toate exemplele de mai sus. În afară de aceasta mai există coordonare copulativă (exemple în limba maghiară): adăugitoare: Nem megyek el hozzá, levelet sem írok neki „Nu merg la el/ea, nici nu-i scriu”; opozitivă, dar care nu indică o opoziție reală: Nemcsak tudni kell a jót, hanem meg is kell tenni „Nu trebuie numai să cunoști binele, ci trebuie să-l și faci”; sintetizatoare: Sem eső nem esik, sem felhő nem látszik „Nici nu plouă, nici nori nu se văd”; divizatoare: A film egyrészt hosszú volt, másrészt unta mindenki „Pe de o parte filmul a fost lung, pe de altă parte i-a plictisit pe toți”; gradatoare: Üzent, sőt írt is neki „I-a trimis vorbă, ba chiar i-a și scris”.
Coordonarea disjunctivă interconectează entități dintre care se poate alege (disjuncție concesivă) sau trebuie să se aleagă (disjuncție exclusivă). Exemple: între cuvinte: Îmi aduci vin sau bere (disjuncție concesivă)Bidu-Vrănceanu 1997, p. 175., Il veut être avocat ou médecin „Vrea să fie avocat sau medic” (disjuncție concesivă)Grevisse și Goosse 2007, p. 314.; între propoziții dintr-o frază: Vii sau pleci? (disjuncție exclusivă)Avram 1997, p. 306., Il paiera, ou bien il sera poursuivi „Va plăti sau va fi urmărit” (disjuncție exclusivă)Grevisse și Goosse 2007, p. 1399.; între propoziții sau fraze vecine: Induljunk most mindjárt. Vagy induljunk csak holnap reggel kényelmesen „Să plecăm imediat. Sau să plecăm numai mâine dimineață, comod” (disjuncție concesivă).
Coordonarea adversativă sau opozitivă pune în opoziție două entități, ambele fiind afirmate (opoziție simplă), sau una fiind negată, iar cealaltă afirmată (opoziție exclusivă): între cuvinte: Este slab, dar sănătos (opoziție simplă)Bidu-Vrănceanu 1997, p. 28., fontos, de rossz hír „veste importantă, dar proastă” (opoziție simplă); între propoziții dintr-o frază: N-a învățat, ci s-a distrat (opoziție exclusivă), Nem a rózsa szúr, hanem a tövise „Nu trandafirul înțeapă, ci ghimpii lui” (opoziție exclusivă); între propoziții sau fraze vecine: Vrijeme već odavno bijaše isteklo. No svi još bijahu na svojim mjestima „Timpul expirase demult. Însă toți erau încă la locurile lor”Čirgić 2010, pp. 329–330 (gramatică muntenegreană)..
Coordonarea conclusivă sau consecutivă indică un raport cauză–efect, al doilea membru al ei exprimând o deducție logică a ceea ce exprimă primul: între cuvinte: Este sportiv, deci rezistent și disciplinat Avram 1997, p. 400., Győzelmet, tehát sikert aratott „A obținut victoria, deci succesul”; între propoziții dintr-o frază: Am promis, deci vinAvram 1997, p. 415., Je pense, donc je suis „Gândesc, deci exist”; între propoziții sau fraze vecine: Svi su već bili potpuno iscrpljeni. Zbog toga smo se morali odmoriti „Toți erau deja complet epuizați. De aceea a trebuit să ne odihnim”.
Unii autori iau în seamă și alte tipuri de coordonare: cauzală: Il faut l’aimer car il est juste „Trebuie să fie iubit, căci este drept”; tranzitivă (numai cu conjuncția or): Tout homme est mortel ; or je suis un homme ; donc je suis mortel „Orice om este muritor; or eu sunt om; deci sunt muritor”; comparativă: Plus il mange, plus il a faim „Cu cât mănâncă mai mult, cu atât e mai înfometat”; temporală: Il travaille, puis il fume „El lucrează, apoi fumează”; explicativă: Egy könnyű, ugyanis egyszerű feladatot oldott meg „A rezolvat o problemă ușoară, adică simplă”Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p. 429.; exclusivă: Svuda je tišina, samo u dvorištu skiči usamljeni pas „Peste tot e liniște, numai în curte scâncește un câine singuratic”Klajn 2005, p. 239 (gramatică sârbă)..
Și printre raporturile subordonatoare sunt unele logice, de aceea între acestea și unele raporturi de coordonare există asemănăriAvram 1997, p. 301.. De exemplu, în gramatici ale limbii române este luat în seamă un complement circumstanțial cumulativ (ex. În afară de profesor, a fost numit și director), raportul exprimat de acesta fiind echivalent cu unul de coordonare copulativăAvram 1997, p. 393.. Construcția părții de propoziție numită complement circumstanțial opozițional (În locul mamei, am venit eu) seamănă cu cea a raportului de coordonare adversativăAvram 1997, p. 391.. Raportul de subordonare consecutivă (Muncește până la epuizare) este comparabil cu raportul de coordonare conclusivăAvram 1997, p. 387..
Comparând sintaxe ale diferitelor limbi, se pot constata viziuni diferite despre coordonare și subordonare. Bunăoară, pentru Dubois 2002 sau pentru Grevisse și Goosse 2007, conjuncția franceză car „căci” introduce o propoziție coordonată, în timp ce pentru Avram 1997, conjuncția căci este subordonatoareAvram 1997, p. 280., la fel ca și echivalentele acestora pentru Klajn 2005Klajn 2005, p. 248. sau pentru Király și A. Jászó 2007.
Note
Surse bibliografice
Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, ediția a II-a, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5
Balogh, Judit, A mellérendelő összetett mondatok (Fraza coordonatoare), Keszler, Borbála (coord.), Magyar grammatika (Gramatică maghiară), Budapesta, Nemzeti Tankönyvkiadó, 2000, ISBN 978-963-19-5880-5, pp. 535–544 (accesat la 14 martie 2019)
Bidu-Vrănceanu, Angela et al., Dicționar general de științe. Științe ale limbii , București, Editura științifică, 1997, ISBN 973-440229-3 (accesat la 14 martie 2019)
Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 14 martie 2019)
Chartrand, Suzanne-G. et al., Grammaire pédagogique du français d’aujourd’hui (Gramatica pedagogică a francezei de astăzi), Boucherville (Québec), Graficor, 1999, ISBN 2-89242-560-3
Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, Gramatika crnogorskoga jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010, ISBN 978-9940-9052-6-2 (accesat la 14 martie 2019)
Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 14 martie 2019)
Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat la 14 martie 2019)
Cs. Nagy, Lajos, A szóalkotás módjai (Modalitățile formării de cuvinte), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp. 293–319 (accesat la 14 martie 2019)
Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
Eastwood, John, Oxford Guide to English Grammar (Ghidul Oxford al gramaticii engleze), Oxford, Oxford University Press, 1994, ISBN 0-19-431351-4 (accesat la 14 martie 2019)
Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9
Kálmánné Bors, Irén și A. Jászó, Anna, Az egyszerű mondat (Propoziția simplă), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp. 345–436 (accesat la 14 martie 2019)