Margarethe Matzenauer (1 iunie 1881, Timișoara - 19 mai 1963 Van Nuys, California, SUA) a fost o cântăreață de operă, mai întâi contralto, apoi soprană americană, de origine germană din Banat, (pe atunci în Austro-Ungaria).
Biografie Margarethe Matzenauer s-a născut în 1881 la Timișoara, pe atunci în Austro-Ungaria. Tatăl ei, Ludwig Matzenauer, a fost dirijor, iar mama sa cântăreață de operă. A studiat muzica la Graz, Berlin și München.
A debutat în 1901 la Strasbourg în rolurile lui Puck și Fatima, în opera Oberon de Carl Maria von Weber. Și-a câștigat inițial reputația pe scenele europene, evoluând la Strasbourg (1901–1904) și la Opera din München (1904–1911), mai întâi ca alto dramatic și mezzosoprană. Ulterior, a trecut cu succes la roluri de soprană dramatică, fiind apreciată pentru ambitusul său larg, de la contralto până la soprano dramatic acut. Printre rolurile sale remarcabile se numără Azucena, Carmen, Mignon, Waltraute, Erda și Ortrud.
Cariera la Metropolitan Opera Din 1911, Matzenauer a fost angajată la Metropolitan Opera din New York, unde a devenit una dintre stelele instituției până în anii 1930. A debutat la 13 noiembrie 1911 în rolul Amneris din Aida, alături de Emmy Destinn în rolul titular, Enrico Caruso în rolul lui Radames și sub bagheta lui Arturo Toscanini. La scurt timp, a interpretat rolul Isolde din Tristan și Isolda de Wagner, iar pe 1 ianuarie 1912 a înlocuit cu succes o altă cântăreață în rolul Kundry din Parsifal, fără a avea mult timp de pregătire.
Pe scena MET, Matzenauer a interpretat o varietate de roluri, printre care: Eboli în prima producție a operei Don Carlo (1920), Santuzza din Cavalleria rusticana de Mascagni, Marina din Boris Godunov, Leonore în Fidelio de Beethoven și Brünnhilde în Die Walküre de Wagner.
Apariții internaționale și retragere Matzenauer a apărut rar pe alte scene, inclusiv: Festivalul de la Bayreuth în 1911 (rolurile Waltraute, Prima Norna și Flosshilde), Teatro Colón în 1912, Covent Garden în 1914 și Théâtre des Champs-Élysées.
Ultima sa reprezentație la Metropolitan Opera a fost în rolul Amneris, la 17 februarie 1930, însă a continuat să susțină concerte și cursuri de masterclass. În 1938 s-a retras din activitatea muzicală clasică. Ultima apariție scenică a avut loc în 1942, în comedia Vicki pe Broadway.
Viața personală 200px|miniatura|dreapta|Matzenauer în 1915 alături de Edoardo Ferrari-Fontana la Metropolitan Opera După 1904 a fost măritată vreme de câțiva ani cu tenorul Ernst Preuse. În 1912, Matzenauer s-a căsătorit cu tenorul Edoardo Ferrari-Fontana (1878–1936), dobândind astfel și cetățenia italiană. În 1917 au divorțat. Cu el a avut o fiică, Adrienne Ferrari-Fontana. care a fost cantareata de nightclub si apoi a aparut in emisiuni de varietati (Champagne and Orchids) si pe canalul DuMont Network la începuturile televiziunii.
Una dintre elevele lui Matzenauer a fost mezzosoprana Blanche Thebom. Al treilea ei soț a fost Floyd Glotzbach.
A murit în 1963 la Sherman Way Convalescent Hospital din Van Nuys, în valea Sand Fernando, în regiunea Los Angeles, California.
Bibliografie Alain Pâris "Dictionnaire des Interprètes et de l'interprétation musicale au XXe siecle" Bouquins, Robert Laffont S.A., Paris 1995
Note
Legături externe
http://www.classicalcdreview.com/matz.htm Find a grave
Categorie:Nașteri în 1881 Categorie:Decese în 1963 Categorie:Șvabi bănățeni Categorie:Soprane americane Categorie:Soprane germane Categorie:Timișoreni