Ray Manzarek

Raymond „Ray” Daniel Manczarek Jr. () a fost un muzician, compozitor, producător muzical (pentru formația americană de punk rock X), regizor, scenarist, actor și scriitor american de origine poloneză, membru fondator al trupei The Doors alături de Jim Morrison (voce și poezie, ocazional percuție respectiv muzicuță), Robby Krieger (chitară electrică și acustică în stil flamenco) și John Densmore (tobe și percuție).

A fost cel mai în vârstă membru al formației la formarea acesteia, în anul 1965. Pe lângă pian și o serie de claviaturi, Ray Manzarek a cântat ocazional și la kalimba (în cariera sa solo, pe albumul de studio The Golden Scarab lansat în 1974), un instrument de percuție. De asemenea, Ray Manzarek a mai experimentat la chitară electrică (mai precis la un model de chitară electrică Gibson SG Standard, identic cu cel al chitaristului din The Doors, Robby Krieger).

Acesta a contribuit la compunerea unora dintre cele mai cunoscute hituri ale formației The Doors, mai precis „Light My Fire” (piesă inspirată parțial la nivel instrumental de melodia My Favorite Things de muzicianul american de jazz John Coltrane), „People Are Strange”, „Hello, I Love You” sau „Riders on the Storm” (această piesă fiind inspirată de melodia clasică „Ghost Riders in the Sky” de Stan Jones din 1948 și, totodată, ultima pe care a înregistrat-o Jim Morrison la voce în cadrul trupei înainte de plecarea sa la Paris). A fost cel mai în vârstă membru al formației The Doors, fiind cu câțiva ani mai mare decât toți ceilalți trei membri.

Biografie Pianist școlit după principiile muzicii clasice și interpret de jazz (fan declarat al lui Vince Guaraldi dar influențat de John Coltrane de asemenea), a învățat să cânte la pian de la un profesor de etnie germană din Statele Unite ale Americii (SUA), cândva la sfârșitul anilor 1940 sau începutul anilor 1950, într-o dimineață de sâmbătă, conform unui interviu din 2009. Înainte a de a fonda grupul american muzical The Doors, Ray Manzarek a cântat împreună cu Jim Morrison și John Densmore într-o formație de surf rock respectiv frat rock care poate fi percepută ca proto-Doors, mai precis Rick & The Ravens în anul 1965. În 1956, Ray Manzarek a organizat un concert caritabil cu Sonny Rollins și Dave Brubeck la Universitatea DePaul din Chicago. Pe vremea când era student la DePaul University, College of Commerce din Chicago, Ray Manzarek a făcut parte din clubul de oratorie și a cântat într-o formație de jazz de asemenea. În 1962, Ray Manzarek s-a înrolat în Armata Statelor Unite ale Americii, unde a cântat la pian pentru soldații americani în Thailanda și Okinawa, Japonia.

Ulterior, Ray Manzarek a reușit să aducă trupei The Doors un sunet inconfundabil, prin melanjul de rock, sonorități inspirate din muzică clasică, mai precis de la compozitori precum Bach sau Chopin (i.e., pe piesa Hyacinth House de pe albumul de studio L.A. Woman, piesă care evocă la nivel poetic mitul lui Hyacinth din mitologia greacă) precum și fragmente de muzică latino-folk, jazz și blues. Alături de colegul acestuia de formație, Jim Morrison, Ray Manzarek a fost unul dintre puținele staruri rock din anii 1960 care aveau studii superioare (finalizate de asemenea cu diplomă de absolvire), absolvind University of California din Los Angeles (LA) ca student masterand (cu o diplomă de Master of Fine Arts în cinematografie în 1965). Anterior, acesta a absolvit DePaul University, College of Commerce în calitate de economist în 1960. Înainte de a cânta în The Doors, a activat în grupul muzical de surf rock respectiv frat rock Rick & The Ravens (care poate fi perceput ca o trupă proto-Doors). În 1965, a format grupul vocal-instrumental The Doors împreună cu Jim Morrison la voce, John Densmore la tobe respectiv Robby Krieger la chitară electrică. Ray Manzarek a cântat cu The Doors din 1965 până în 1973. După moartea misterioasă a lui Jim Morrison din 1971 la Paris în Franța, conform unui interviu acordat de pianistul Ray Manzarek în anul 1984 prezentatorului american David Letterman în cadrul emisiunii sale The David Letterman Show, trupa s-a gândit să continue cu un alt solist vocal, existând discuții despre potențiali înlocuitori precum Iggy Pop de la The Stooges, Van Morrison de la Them sau chiar Mick Jagger de la The Rolling Stones. Cu toate acestea, trupa a decis că Jim Morrison este de neînlocuit iar formația a continuat doar ca un trio, cu Ray Manzarek și Robby Krieger cântând la voce. Ca trio, trupa The Doors a lansat două albume de studio la începutul anilor 1970, mai precis Other Voices (1971) și Full Circle (1972) precum și un album de studio comemorativ în amintirea lui Jim Morrison intitulat An American Prayer în anul 1978.

După anii pe care i-a petrecut în The Doors, Ray Manzarek și-a început cariera solo în anii 1970. La sfârșitul anilor 1970, Ray Manzarek avea o trupă numită Nite City (cunoscută și sub numele de Ray Manzarek's Nite City), cu care a lansat două albume de studio, mai precis Nite City în 1977 și Golden Days Diamond Night în 1978. Ulterior, a mai colaborat cu fostul său coleg de formație, chitaristul Robby Krieger, în cadrul proiectului muzical Manzarek–Krieger între 2002 și 2013. Anterior, Ray Manzarek a mai colaborat cu un poet din generația beat, fost prieten apropiat al lui Jim Morrison, mai precis Michael McClure, pe un album de poezie spoken word cu contribuțiile sale de pian, album intitulat Love Lion lansat în anul 1993. De asemenea, de-a lungul carierei sale solo, Ray Manzarek a mai colaborat și cu Iggy Pop, Echo & the Bunnymen sau trompetistul Bal în anul 2006.

În cadrul formației The Doors of the 21st Century (nume alternativ pentru proiectul muzical Manzarek–Krieger), Ray Manzarek a colaborat cu solistul Ian Astbury de la formația de rock gotic britanică The Cult (care a fost influențat puternic de muzica formației The Doors anterior). Altă colaborare notabilă din cariera sa solo post-Doors a fost cea cu claviaturistul Adam Holzman (care a cântat în trecut cu Miles Davis) precum și cu basistul Doug Hodges pe albumul de studio solo intitulat Carmina Burana lansat în anul 1983 (o interpretare a operei muzicale eponime de Carl Orff). Adam Holzman a contribuit cântând la sintetizator pe albumul de studio solo Carmina Burana al lui Ray Manzarek. Ultima colaborare majoră din cariera sa muzicală a fost piesa Breakn' a Sweat pe care a realizat-o împreună cu foștii colegi de formație din The Doors reuniți (mai precis John Densmore la tobe respectiv Robby Krieger la chitară electrică) și cu artistul de dubstep american Skrillex (care este producător de muzică electronică de asemenea). Piesa a fost înregistrată în 2011, lansată în 2012 și conține o mostră de contribuție vocală înregistrată dintr-un interviu cu Jim Morrison de asemenea. În interviul respectiv, Jim Morrison a prezis viitorul muzicii, mai exact ascensiunea muzicii electronice sau a altor genuri muzicale care au apărut ulterior pe baza tehnologiei muzicale noi de producție și înregistrare.

Spiritualitate thumb|right|Ray Manzarek cântând la clape în 1968 în cadrul unui concert de The Doors pentru televiziunea daneză.

Ray Manzarek a fost fascinat de mitologia, misticismul și spiritualitatea Egiptului antic (această fascinație influențând primul album de studio al acestuia intitulat The Golden Scarab (scarabeul fiind un simbol sacru în Egiptul antic pentru viață, creație, transformare, protecție, renaștere, reînviere și ciclul etern al soarelui, reprezentând de asemenea zeul soarelui dimineții Khepri) lansat în 1974, la un an după destrămarea formației The Doors care a activat ca trio între 1971 și 1973; ulterior, fascinația și aprecierea de lungă durată a lui Ray Manzarek față de cultura și mitologia Egiptului antic a influențat albumul lui solo de studio intitulat Love Her Madly, titlul făcând referire la un cântec de pe albumul de studio L.A. Woman, cel mai notabil pe piesa Too Close To The Sun, piesă care are influențe de muzică indiană raga de asemenea), practicând chiar Atenismul (i.e. cultul discului solar sacru Aten, o formă de spiritualitate egipteană antică monoteistă dedicată soarelui; această formă de spiritualitate egipteană antică a fost asociată cu faraonul Akhenaton de asemenea, practicată în timpul celei de-a XVIII-a dinastii a Egiptului antic, ultima dată în circa 1554 î.Hr.), o religie pe care a descoperit-o printr-o operă literară scrisă de Sigmund Freud, mai precis Moses and Monotheism (i.e. Moise și Monoteismul). Totodată, Ray Manzarek și-a exprimat aprecierea față de învățăturile lui Isus Hristos. Ray Manzarek a mai studiat zen budismul de asemenea. Influența budismului asupra muzicii sale în The Doors este reprezentată de piesa Universal Mind (un concept care este derivat din învățăturile budismului Mahāyāna).

În ceea ce privește anumite prezențe scenice ale fostului său coleg de formație, Jim Morrison, Ray Manzarek a declarat în cadrul unor interviuri faptul că acestea au reprezentat manifestări dionisiace (o trimitere directă față de zeul Dionis din mitologia greacă). Totodată, Ray Manzarek l-a perceput pe Jim Morrison ca pe o manifestare a zeului Dionis. În contrapondere cu exuberanța scenică a lui Morrison, Manzarek a fost perceput drept manifestarea zeului Apollo în cadrul formației (i.e. muzica instrumentală ordonată respectiv bine structurată).

Influențe muzicale, mitologice și istorice Influențele lui Ray Manzarek provin din jazz (spre exemplu John Coltrane, Thelonious Monk, Art Blakey, Ray Charles, Cannonball Adderley sau Bill Evans), blues, bebop și muzica clasică (spre exemplu Johann Sebastian Bach, Frédéric Chopin, Carl Orff, Tomaso Albinoni sau Igor Stravinski). Alte influențe muzicale marcante pentru muzica pe care Ray Manzarek a cântat-o cu The Doors au fost Fats Domino, Jerry Lee Lewis sau Little Richard. Influențe adiționale din zona de muzică blues din Chicago (dar nu numai, spre exemplu John Lee Hooker de asemenea) au fost reprezentate de Howlin' Wolf sau Muddy Waters. Alte influențe au fost Kurt Weill sau Isaac Albéniz.

O carte care i-a schimbat viața în ceea ce privește muzica a fost „Mica carte roșie” („The Little Red Book”) de John Thompson (care i-a fost dăruită de primul său profesor de pian). Referitor la influențele mitologice, trupa The Doors a fost influențată de mituri din mitologia greacă (Manzarek făcând anumite referiri la mitologia greacă în cartea sa „Light My Fire: My Life with The Doors”) și, mai târziu, de cultura, mitologia, misticismul și spiritualitatea Egiptului antic. Versurile piesei The Golden Scarab (piesa numărul 4 de pe albumul de studio eponim lansat în anii 1970, mai precis în 1974, înregistrat anterior în 1973) conțin anumite referiri sau termeni notabile care au legătură cu civilizația Egiptului antic precum Amenhotep, Akhenaten, Nefertiti, Tutankhamon, Osiris, Memphis sau Heliopolis.

Titlul piesei Too Close To The Sun de pe albumul său solo de coloană sonoră Love Her Madly este o expresie idiomatică în limba engleză care reprezintă o trimitere la mitul lui Icar și a lui Dedal din mitologia greacă. Mai mult, albumul respectiv de coloană sonoră conține o piesă intitulată The Golden Bough. Titlul acestei piese este titlul unei lucrări antropologice de Sir James George Frazer care compară mituri globale, cu un interes aprofundat către venerarea copacilor, entităților solare precum și arhietipul zeului muritor.

Ray Manzarek

Źródło i licencja