thumb|right|300px|Biserica de lemn din Peceiu
Biserica de lemn din Peceiu s-a aflat în localitatea omonimă din județul Sălaj și a fost ridicată pe la mijlocul secolului 18. Ea a funcționat ca biserică parohială până în anul 1858, când a fost ridicată biserica de zid actuală. Biserica de lemn a fost păstrată până în prima jumătate a secolului 20 fiind documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu și preotul satului Valeriu Grigore Sima, cei care ne-au lăsat mărturii prețioase despre valențele ei.
Istoric Vechimea bisericii de lemn din Peceiu se poate aproxima pe la mijlocul secolului 18.Într-o veche monografie a Sălajului, biserica de lemn din Peceiu a fost datată fantezist în anul 1587, (Dionisie Stoica și Ioan Lazăr (1908): Schița Monografică a Sălagiului, editura Victoria, Șimleu Silvaniei, p. 261.) an preluat apoi și de preotul Sima. Conform tradiției locale lemnele fuseseră doborâte dintr-o pădure seculară, Dumbrava, dispărută de multă vreme.Sima 1937, 346. O inscripție de pe iconostas păstra anul 1757, an în care interiorul fusese pictat,Ghergariu 1942. probabil că la puțin timp după terminarea construcției. Icoana împărătească a lui Iisus era de asemenea datată din același an 1757, marcând efortul făcut de comunitate pentru înzestrarea interioară a lăcașului.
Lăcașul a fost consemnat într-o conscripție din anul 1762, în care doi preoți neuniți serveau cele 79 de familii ale satului.Virgil Ciobanu, Statistica românilor ardeleni din anii 1760-1762, ỉn „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, Cluj 1926, pagina 669. El a fost vizitat și binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior, aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc, Crasna și Dăbâca.Dumitran Daniel - O vizitație canonică a episcopului Grigore Maior din anul 1774 versiune digitală.Miron Greta Monica - Biserica greco-catolică din Transilvania. Cler și enoriași (1697-1782), pag. 341-344 Întreaga comunitate, de 78 de familii, a fost cu această ocazie înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia.Zenovie Pâclișanu, „Mărunțișuri istorice Răspândirea unirii în Sălaj”, Cultura Creștină, Blaj, iulie-august 1936, an XVI, nr 7-8, 401-402. Lăcașul a funcționat ca biserică parohială până în anul 1858, când a fost ridicată biserica de zid actuală. Biserica de lemn a fost demolată în prima jumătate a secolului 20.
Trăsături Biserica din Peceiu avea încăperile tradiționale caracteristice unui lăcaș de cult din zonă, cu tindă și biserică cuprinse într-un dreptunghi de 9 m lungime și 4,5 m lățime, la care se adăuga un pridvor pe 8 stâlpi, de circa un metru lățime, deschis spre bătătura bisericii. Intrarea în tindă se făcea prin pridvor pe latura de sud. Altarul era mai îngust decât corpul bisericii și încheiat în cinci laturi.A se vedea schița lui Leontin Ghergariu, 1942. Din imagini se remarcă tratarea decorativă a stâlpilor pridvorului, al portalului de la intrare, brâul care înconjura biserica și consolele puternice ieșite în trepte.
Construcția nu se deosebea de majoritatea celorlalte biserici sălăjene în ceea ce privește interiorul. Acesta avea o tindă întunecoasă tăvănită pe sub tălpile turnului și un naos boltit luminat prin patru ferestre mărunte, câte două de fiecare latură. Tinda și naosul erau, conform tradiției secolului 18, despărțite de un perete cu o ușă în el. Spre altar erau, după cum ne informează Leontin Ghergariu, numai două uși,Ghergariu 1975, 63; 1942. un aspect arhaic îndelung păstrat în bisericile de lemn ale Sălajului. Altarul era luminat de fereastra obligatorie spre răsărit și de încă o fereastră spre sud.
Turnul scund, cu un mic foișor pentru clopote și fleșa înaltă, era ridicat pe tălpi peste tindă și pridvor.
Note
Bibliografie Studii monografice
Studii regionale
Vezi și Peceiu, Sălaj
Peceiu