miniatura|300px|Legendă: Pentagoane albastre – ioni de sodiu; Pătrate violet – ioni de potasiu; Cercuri galbene – ioni de clorură; Dreptunghiuri portocalii – anioni impermeabili la membrană (aceștia provin dintr-o varietate de surse, inclusiv proteine). Structura mare violetă cu o săgeată reprezintă un canal transmembranar de potasiu și direcția mișcării nete a potasiului.Potențialul de membrană (potențial transmembranar sau tensiune membranară) este diferența de potențial electric între interiorul și exteriorul unei celule biologice. Toate celulele biologice sunt înconjurate de o membrană compusă dintr-un bistrat lipidic (modelul mozaicului fluid (Zinger & Nicholson, 1972).) cu o varietate de tipuri de proteine încorporate în ea. Potențialul de membrană apare în primul rând din interacțiunea între membrană și acțiunile a două tipuri de proteine transmembranale (transmembranare) încorporate în membrană. Membrana servește atât ca un izolator și barieră de difuzie a ionilor. , un proces cunoscut sub numele de difuzie facilitată. Transportul ionic Na + / K + are loc astfel: ionii de sodiu din interior spre exterior, și ionii de potasiu din exterior spre interiorul celulei. Aceasta stabilește doi gradienți de concentrație: . , creând o separare de sarcini electrice, și, astfel, o tensiune transmembranală (transmembranară).
Vezi și Ecuația Goldman Potențial de acțiune Canal ionic Teoria cablului Neurobiofizică
Bibliografie E. Dragomirescu, L. Enache, Biofizică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993 C. Liteanu, Gh. Rădulescu, Bazele membranologiei, 1984 L. Oniciu, Chimie fizică. Electrochimie, 1977 I. Rădoi, M. Nemes, C. Radovan Electrochimie, Editura Facla, Timisoara, 1974 V. Vasilescu, D. G. Mărgineanu, Introducere în neurobiofizică, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979 M. Morega, Bioelectromagnetism, Editura Matrixrom, 2000 V Vasilescu, Biofizica medicala, EDP, 1977
Categorie:Electrofiziologie Categorie:Bioelectrochimie Categorie:Biologie celulară