__NOTOC__
A aceră (Aquila chrysaëtos) - moștenit din Latină aquila aciră (Aquila chrysaëtos) moștenit din latina vulgară aquila acvilă (Aquila) - împrumut din latină aquila. albatros (Diomedea exulans) - împrumut din franceză albatros alunar (Nucifraga caryocatactes) - cuvânt derivat din alună + sufixul -ar. aușel 1. (Regulus cristatus); 2. (Aegithalus pendulinis) - din auș: „moș”< latină avus + sufixul -el.
B babiță (Pelecanus onocrotalus) - din bulgară, sârbă babica; regionalism pentru pelicanul comun barză (Ciconia ciconia) - cuvânt autohton (cf. albaneză bardhë: „alb”) bâtlan (Ardea cinerea) - cuvânt împrumutat din bulgară batlan. bâtlănaș (Ardetta munuta) - cuvânt derivat din bâtlan + sufixul diminutival -aș becață 1. (Capella gallinago); 2. (Capella media) - cuvânt împrumutat din greacă becátsa (Cf. franceză bécasse). bibilică (Numida meleagris) (cf. bulgară, sârbă biba) botgros (Coccothraustes coccothraustes) - din bot + gros - din latină *botum *botium sau *bottium și *grossus. bufnă (Bubo bubo) - din onomatopee bufniță (Bubo bubo) - derivat lexical din bufnă + sufixul -iță. buhă (Bubo bubo) - din onomatopee
C caprimulg (Caprimulgus europeus), din latină, caprimulgus, „rândunică de noapte” caragață (Pica caudata), coțofană - împrumut din greaca modernă: karakáxa cânepar (Carduelis cannabina) - substantiv format pe teritoriul limbii române din cânepă < Lat. canepa (=cannabis) + sufixul -ar. călifar (Tadorna) - din bulgară kalefar chirighiță (Clidonias) - Cf. caragață cínteză (Fringilla coelebs) – din latina populară *cincitare („a cânta mierla”) (aromână: „cionă” , „cinteză”, meglenoromână „cifincă”; alte variante dialectale române: cintez, cintiță, cintezoi, țintizoi) cioacă / ciucă / cioară neagră (Corvus monedula) - probabil cuvânt autohton. cioară 1. (Corvus frugilegus); 2. (Corvus cornix) - cuvânt autohton (cf. alb. sorrë, „cioară”) ciocănitoare (Picus viridis) - cuvânt creat în limba română, prin derivare, din ciocăni + sufixul -itoare ciocârlan (Galerida cristata) - cuvânt creat în limba română prin derivare, din cioc +-ârlă + -an ciocârlie (Alauda arvensis) - cuvânt creat în limba română prin derivare, din cioc +-ârlă + -ie ciovică / ciuvică 1. (Glaucidium passerinum); 2. (Gloreola pratincola) - cuvânt format din onomatopee, după strigătul ei: Ciovic-ciovic! ciovlică (Vanellus cristatus) - cuvânt format din onomatopee. ciucă Vezi mai sus: cioacă ciuf (Asio și Otus) - din maghiară csuf: „dezagreabil”, „neplăcut” ciuhurez (Surnia ulula ulula) - cuvânt creat în limba română, prin compunere, din ciuf + huhurez cocobarză (Ciconia ciconia) cocostârc, barză - de la coco(stârc) + barză cocor (Grus grus) - etimologie necunoscută cocorel (Erythronium dens canis) - derivare lexicală din cocor + sufixul -el. cocostârc (Ciconia ciconia), barză - prin compunere (contaminare lexicală) din cocor și stârc cocoș, masculul găinii - din slavă kokoši: „găină” cocoșar (Turdus pilaris); pasăre din genul sturzilor - din bulgară kokosar codobatură (Motacilla alba) – din latina populară *codabattula (aromână: coadăbătură, cutrubatură, meglenoromână: coadărăbătură, calabreză: codiváttula) codroș (Phoenicurus) - cuvânt creat în limba română, din coadă, moștenit din latină, coda (=cauda) + roșu, moștenit și acesta din latină, roseus condor (Sarcorhamphus gryphus) - împrumut din franceză condor corb (Corvus corax) - moștenit din latina populară corvus coțofană (Pica caudata) (Cf. ucraineană kucohvostyp) cristei (Crex pratensis); var. cârstei, cristel, crâstei - din slavă: krastélǐ cristei-de-baltă (Rallus aquaticus) - compus pe teritoriul limbii române din cristei + de-baltă cuc (Cuculus canorus) - moștenit din latina populară cucus cucuvea (Athene noctua), din greacă Κουκουβάγια / kuk(k)uvághia cufundac (Padiceps cristatus) - din cufunda + sufixul -ac cufundar 1. (Padiceps cristatus); 2. (Gavia arctica) - din cufunda + sufixul -ar
D dropie (Otis tarda) - din bulgară dropija
E egretă 1. (Egretta alba), 2. (Egretta garzetta) - împrumut din franceză: aigrette, „egretă” erete 1. (Astur palumbarius) 2. (Falco subbuteo) etimologie necunoscută
F fazan (Phasianus colchicus) - etimologie multiplă: franceză faisan și latină phasianus fluierar (Charadrius apricarius) - cuvânt obținut prin derivare lexicală din fluier (cuvânt autohton; cf. alb. floere) + sufixul -ar fundac (Padiceps cristatus) - prin derivare din fund + sufixul -ac furtunar (Puffinus puffinus) - cuvânt creat în limba română, prin derivare, din furtună + sufixul -ar
G gáie (Milvus regalis, Milvus ater) - din latină *lat. gavia gaiță 1. (Garrulus glandarius), 2. (Nucifraga caryocatactes) - Cf. bulgară, sârbă galica; învechit gaică găină (Gallus domestica) - moștenit din latina populară *gallina gâscă (Anser anser) - din bulgară găska ghionoaie (Picus) - Cf. alb. gjon, „cucuvea” grangur (Oriolus oriolus) - din latină *galgulus (=galbulus) (variante dialectale: gángur, grángure) graur (Sturnus vulgaris) - din latină *graulus (Variante dialectale: gráure) gruie, plural: gruie (Grus grus) - cuvânt moștenit din latină: grus, gruis (regionalism: vd. cocor) guguștiuc (Streptopelia decaocto) - din bulgară guguštuk
H huhurez 1. (Syrnium aluco) 2. (Syrnium urelensis) - din verbul [a] huhura < onomatopee
I ieruncă (Tetrates bonasia) (cf. slavă jarenbǐ)
L lăstun (Delichon urbica) - din slavă lastunǔ lebădă (Cygnus cygnus, olor, atratus) - din slavă lebedǐ lopătar - (Platalea leucorodia) - cuvânt format în limba română, prin derivare, din substantivul lopată, care este un împrumut din limba slavă lopata, + sufixul -ar
M marabu (Leptoptilos crumeniferus) - împrumut din franceză marabout matiaș (Garrulus glandarius) - împrumut din maghiară mátyás, „gaiță” mierlă (Turdus torquatus) - moștenit din latina populară *mer(u)la (cf. franceză merle: „mierlă”) muscar (Ficedula parva) - cuvânt fomat în limba română prin derivare: muscă + sufixul -ar
N nagâț (Vanellus vanellus) - din onomatopee nandu (Rhea americana) - împrumut din franceză: nandou, care, la rândul său, este un cuvânt guarani (Brazilia).
P pajură (Aquila chrysaëtos) - împrumut din ucraineană: pažera, „ființă lacomă, nesățioasă” păun (Pavo cristatus) - cuvânt moștenit din latină: pavo, pavonis, în acuzativ pavonem sau împrumut fie din bulgară, fie din sârbă paun. pelican 1. (Pelecanus onocrotalus), 2. (Pelecanus crispus) - etimologie multiplă: greacă pelekán, latină pelecanus, franceză pélican; variantă regională / învechită: pelecan pescăraș (Cinclus cinclus) - din pescar (moștenit din latină: piscarius) + sufixul - aș pescăruș (Laridae) - din pescar (moștenit din latină: piscarius) + sufixul - uș pescărel 1. (Alcedo atthis); 2. (Cinclus cinclus) - din pescar (moștenit din latină: piscarius) + sufixul -el. petrel (Procellariidae) - împrumut din franceză petrel, care este un împrumut din engleză pitteral. pietrar (Oenathe oenathe) - substantiv format pe teritoriul limbii române din piatră < Lat. petra + sufixul -ar. pietroșel (Oenathe oenathe) - substantiv format pe teritoriul limbii române din pietros + sufixul diminutival -el. pietroșel-sur (Oenathe oenathe) - pasăre migratoare înrudită cu sturzul, mică, cenușie pe spate, galbenă-ruginie pe piept; pietrar - substantiv format pe teritoriul limbii române din pietroșel + sur. pietroșel-cânepiu (Carduelis cannabina) cânepar - substantiv format pe teritoriul limbii române din pietroșel + cânepiu < cânepă + sufixul -iu. pitpalac - prepeliță (Coturnix coturnix) - onomatopee pitulice (Troglodytes troglodytes) - derivat, în limba română, din pitula: „a (se) ascunde”, + sufixul -ice pițigoi (Parus major) ♢ din latina târzie medievală *pizzi>italiana veche>pizzo>pizzicare >pizzicato („ciupit, „pișcat”, „ciugulit”, „înțepat”) (Variante dialectale române: pițică, pițicat, pițicoiu, piț, pițiguș, pițigaie, pițigan, pișcoi) ploier (Charadrius apricarius) - cuvânt obținut prin derivare lexicală: ploaie: (moștenit din latină *plovia (=pluvia)) + sufixul -ar > ploiar > ploier. porcăraș 1. (Charadrius apricarius); 2. (Calidris arenaria) - cuvânt obținut prin derivare lexicală: porc (moștenit din latina populară: porcus+ sufixul - ar > porcar) + sufixul -aș. porumbel (Columba livia; livia domestica) - derivat, în limba română, din porumb + sufixul diminutival -el, iar cuvântul românesc porumb, cu semnificația de „porumbel”, este moștenit din Latină: palumbus, „porumbel sălbatic” potârniche (Perdix perdix) ♢ din latina populară * perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula) (aromână: piturniche, pirturnică) prepeliță (Coturnic coturnix) - împrumut din bg prepelica. prigoare (Merops apiaster) - de la verbul [a] prigori, „a (se) expune la căldura focului sau a soarelui”, „a se chinui, a se frământa, a se zbuciuma”, din bulgară pregorja; variante: prigorie, prihor (regionalism) privighetoare (Luscinia megarhynchos) - din Latină *pervigilare> a priveghea (var. dialectale: privigheá) prundar (Motacilla alba), codubatură - cuvânt creat în limba română, prin derivare din cuvântul împrumutat din slavă: prondǔ > română prund + sufixul -ar prundăraș (Charadius dubisu curonicus) - prin derivare din prundar + sufixul diminutival - aș pupăză (Upupa epops) - cuvânt autohton, cf. albaneză pupëzë
R rață (Anas platyrhyncos) - cuvânt autohton (cf. albaneză rosë, sârbă raca, friulană raze) rândunică (Hirundininae) - moștenit din latina populară *hirundinella (cf. franceză hirondelle: „rândunică”)
S sfrâncioc 1. (Lanius excubitor), 2. (Lanius collurio), 3. (Dendrocopus major pinetorum) - din sârbă svračak. sórliță / surliță, șorliță, șurliță (Gypaëtus barbatus aureus) - Cf. bg. usorlița spurcaci / spârcaci, dropie mică (Oris tetrax) - termen format pe teritoriul limbii române: spurc (< Lat. spurco, spurcare, „a murdări”, „a spurca”) + sufixul -aci de origine slavă stârc 1. (Ardea cinerea), 2. (Ardea purpurea), 3. (Ardeola ralloides), 4. (Egretta alba), 5. (Egretta garzetta), 6. (Nycticorax nycticorax), 7. învechit (Ciconia ciconia) - împrumut din slavă: strǔkǔ sticlete (Carduelis carduelis) - împrumut din sârbă steglić, bulgară stiglic strigă (Tyto alba guttata) - cuvânt moștenit din latină striga struț (Struthio camelus) - etimologie dublă: latină struthio, -onis, italiană struzzo sturz (Turdus musicus) - din latina populară *turdus, pl. turdi, influențat probabil de latinescul clasic sturnus
Ș șerpar (Circaëtus gallicus gallicus) - cuvânt format în limba română din șarpe (moștenit din Latină: serpens) + sufixul -ar. șofrac (Troglodytes troglodytes), pitulice (Cf. sârbă čvorak: „graur”, švraka: „coțofană”) șofran (Lanius collurio), codălbiță - Cf. șofrac șoim (Falco) - din maghiară sólyom șorliță / șurliță 1. (Milvus regalis), „gaie”, 2. (Gypaëtus barbatus), „vultur”, cf. bulgară ušorlica: „gaie”; șurligaie 1. (Falco vespertinus vespertinus), 2. (Milvus milvus), 3. (Gypaëtus barbatus aureus) - probabil contaminare între șurliță (Vd. sorliță) și gaie.
T turturea (Streptopelia turtur) - moștenit din Latină *turturella, diminutiv feminin al substantivului latin turtur, -uris: „turturea” turturică (Streptopelia turtur) - din turturea - sufixul diminutival -ică
Ț țarcă 1. coțofană (Pica pica); etimologie: din maghiară szarka; țiclean 1. scorțar (Sitta europaea); 2. pițigoi (Parus maior); 3. sticlete (Carduelis carduelis), Etimologie necunoscută; cf. țiclă; țiclete 1. scorțar (Sitta europaea); 2. pițigoi (Parus maior); 3. sticlete (Carduelis carduelis), Etimologie necunoscută; cf. țiclă, țiclean, sticlete.
V vânturel 1. (Falco tinnunculus tinnunculus), 2. (Falco peregrinus peregrinus) - cuvânt obținut prin derivarea cuvântului românesc vânt, care este moștenit din Latină ventus viespar (Pernis apivorus) - cuvânt creat în limba română prin derivare lexicală din viespe, moștenit din Latină, vespa, + sufixul -ar