Șagu (în , în , colocvial în ) este o comună în județul Arad, Banat, România, formată din satele Cruceni, Firiteaz, Fiscut, Hunedoara Timișană și Șagu (reședința).

Date geografice

Situată în partea sud-vestică a județului Arad, pe DN69, comuna Șagu se află la 13 km de municipiul Arad și la 37 km de municipiul Timișoara. Comuna are o suprafață totală de 10.602 ha, dintre care 9.476 ha reprezintă teren agricol.

Teritoriul aparține Câmpiei Vingăi și prezintă un relief slab ondulat, cu altitudini cuprinse între 125 m în vestul localității Șagu și 170 m în estul satului Fiscut. Relieful este format din câmpie înaltă, versanți de tranziție și văi de eroziune cu adâncimi de 10–30 m, mai dezvoltate în partea estică a teritoriului. Cele mai importante văi sunt Valea Fibișului, Valea Slatina, Apa Mare și Valea Ardelenilor.

Din punct de vedere hidrografic, cea mai mare parte a teritoriului aparține bazinului hidrografic al Begăi, respectiv bazinetului Fibiș–Beregsău, iar o mică zonă din nord-vest aparține bazinului Mureșului. Singurul curs de apă permanent este pârâul Fibiș, cu debite reduse vara și viituri primăvara. Văile secundare au cursuri temporare, motiv pentru care au fost realizate canale de colectare și evacuare a apelor.

Climatul este temperat-continental, cu o temperatură medie anuală de aproximativ 10,8 °C și precipitații medii anuale între 580–600 mm în zona Șagu, Cruceni și Hunedoara Timișană și 620–640 mm la Fiscut și Firiteaz. Precipitațiile au un maxim în lunile mai–iunie, când pot apărea eroziuni pe versanți și acumulări temporare de apă în depresiuni.

Vegetal, teritoriul aparține zonei de silvostepă și silvostepă în tranziție spre zona forestieră. Pădurile compacte lipsesc aproape complet, vegetația lemnoasă fiind reprezentată izolat de cer, gorun, jugastru, tei, ulm, păducel, sânger și voniceriu. Vegetația ierboasă și cea din culturile agricole este dominată de specii precum pirul, raigrasul, pălămida, murul, mohorul și golomățul, iar în pajiști apar graminee și leguminoase precum trifoiul și obsiga.

Solurile dominante sunt cernoziomuri cambice vertice (17,5%), cernoziomuri argiloiluviale (25,3%), soluri brun-roșcate (25,4%), soluri brun-roșcate luvice (17,2%), soluri gleice și amfigleice (12,1%) și erodisoluri (2,5%).

Terenul agricol este utilizat în principal ca arabil (7.679 ha, 81,1%), urmat de vii (830 ha, 8,8%), pășuni (609 ha, 6,4%), fânețe (335 ha, 3,5%) și livezi (23 ha, 0,2%). Pentru categoria arabilă predomină solurile din clasele de fertilitate I–III.

Calitatea solurilor este limitată în principal de textura fină, compactitate, exces de umiditate și, local, de eroziune. Pentru ameliorare sunt necesare lucrări de fertilizare, afânare adâncă, arături pe curba de nivel, benzi înierbate și sisteme de drenaj pentru eliminarea excesului de apă.Panoptic al comunelor bănățene din perspectivă pedologică - Dorin Țărău și Marcel Luca. Editura Marineasa, Timișoara, 2002

Istoric miniatura|Gara Localitatea Șagu este menționată documentar încă din anul 1332 în registrele papale, sub formele Mezeusag și Mezesag. Pe harta Müller a comitatului Csanad din 1709 apare sub numele Schak, iar pe harta întocmită de Claudius Florian von Mercy în anii 1723–1725 este notată ca Prädium Saag. Într-o hartă din 1761 apare doar ca domeniu (puszta). Printre primii proprietari de pământ menționați se numără Ștefan Ethele (1489), Peter Ravazdi (1510) și Johann Kassai (1561). În registrele bisericești din secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea localitatea apare sub formele Seegentau (1771–1772), Segentau (1782), Segenthau (1784), Seegenthau (1829) și Szegenthau (1830). Originea exactă a denumirii Segenthau nu este cunoscută. Numele neoficial Dreispitz, tradus prin „tricorn”, este explicat în mod tradițional fie prin purtarea pălăriilor cu trei colțuri de către primii coloniști, fie prin forma unor parcele de teren sau a acoperișului primei case construite în sat. Numele actual al localității provine din forma maghiară Nemetság, derivată la rândul ei din vechea denumire Saag.

În presa locală se menționează că în anul 1931 s-a comemorat împlinirea a 200 de ani de la întemeierea satului, ceea ce ar indica anul 1731 ca moment al fondării. Această dată apare și în lucrarea lui Karl von Möller despre întemeierea satelor șvăbești, însă nu există o dovadă documentară clară. Documente din arhivele vieneze indică faptul că formarea așezării a avut loc în perioada Mariei Tereza. În anii 1770–1771, Carl Samuel Neumann, Edler von Bucholt, a adus primii coloniști germani și a dispus construirea primelor 77 de case. Aproximativ 75 de familii, în total circa 320 de persoane, proveneau din regiuni precum Alsacia, Lorena, Baden-Württemberg, Bavaria și Austria. În 1781 localitatea a fost vândută baronilor Ștefan Atzel și Ignat Vörös.

În centrul satului a existat un castel al familiei Atzel-Szapáry, situat într-un parc. În perioada 1918–1919 a fost ocupat de armata sârbă, iar după retragerea acesteia mobilierul a fost luat. Clădirea a fost demolată în 1924, iar pe terenul respectiv au fost construite locuințe. După integrarea Banatului în statul român s-a aplicat reforma agrară din anii 1922–1925, o parte din terenurile familiei Szapáry fiind distribuite veteranilor de război, orfanilor și țăranilor fără pământ.

Dezvoltarea economică a localității s-a bazat în principal pe agricultură, în special pe cultivarea cerealelor, dar și pe cultura tutunului și a viței-de-vie. Mașini de treierat existau deja în jurul anului 1900, inițial acționate cu abur, ulterior cu tractoare. Conectarea localității la calea ferată Timișoara–Arad în 1871 a favorizat mobilitatea locuitorilor și dezvoltarea economică. Moara construită în 1912 și extinsă în 1932 avea o capacitate de aproximativ un vagon de cereale pe zi. În 1908 a fost înființată o asociație economică locală care a creat o bancă, o hală de colectare a laptelui și două magazine. Totodată a fost organizată și o bibliotecă locală.

Primul Război Mondial a provocat pierderea a 51 de locuitori ai satului. În al Doilea Război Mondial, locuitori de origine germană au fost mobilizați atât în armata română, cât și, după acordul româno-german din 1943, în Wehrmacht și Waffen-SS. După 23 august 1944 localitatea a fost ocupată de unități ale Armatei Roșii, care au staționat aici câteva luni. În total, 75 de locuitori au murit în război, iar patru civili au fost uciși în timpul luptelor din zonă.

După 1945, o parte a populației germane a fost deportată la muncă forțată în Uniunea Sovietică. Reforma agrară din 1945 a dus la exproprierea proprietăților germanilor, iar procesul de colectivizare început la sfârșitul anilor 1940 a transformat economia agricolă în una colectivă. În 1949–1950 a fost înființată gospodăria agricolă colectivă „Scânteia Șagul”. În anii următori, numeroși locuitori au început să lucreze în Arad sau Timișoara.

Începând din anii 1950, o parte a populației germane a emigrat în Germania sau în alte țări, proces care s-a accentuat după 1990. Astăzi majoritatea foștilor locuitori de origine germană trăiesc în Germania, iar structura etnică a localității s-a schimbat în mod semnificativ. După 1990, multe dintre casele vechi au fost renovate sau reconstruite de noii proprietari, ceea ce a modificat aspectul tradițional al așezării.Mesaj tradus, inspirat și adaptat, de la adresa:http://segenthau.de/index.php/ortsgeschichte

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Șagu se ridică la 3.863 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.776 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (82,68%), cu minorități de romi (6,94%) și maghiari (1,63%), iar pentru 7,64% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,83%), cu minorități de penticostali (4,69%), baptiști (4,37%) și romano-catolici (3,57%), iar pentru 8,1% nu se cunoaște apartenența confesională.

Politică și administrație Comuna Șagu este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Personalități născute aici Áron József (1871 - 1937), tatăl poetului maghiar Attila József.

Note

Vezi și Hunedoara Timișană (arie de protecție specială avifaunistică)

Șagu