Antim Nica (născut Alexandru Nica; ) a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de superior al „Misiunii Ortodoxe Românești” din Transnistria, cu sediul la Odesa (1943–1944), de episcop-vicar patriarhal (1950–1973) și apoi pe cel de episcop al Dunării de Jos (1973–1994).

Biografie A urmat școala primară în satul natal (Bogzești, Orhei), apoi a frecventat cursurile Seminarului Teologic din Chișinău (1927) și ale Facultății de teologie din Chișinău (1931). În paralel a urmat și Seminarul Pedagogic Universitar din Iași. În 1932 a obținut, prin concurs, o bursă de stat și astfel a studiat la centrele universitare din Paris și Strasbourg (1932-1934). Între anii 1934-1935 și-a continuat studiile teologice în Anglia și la Academia Misionară „Near East School of Theology” din Beirut (Liban).Rapoarte generale pe anii 1932-1935 către Congresul Național Bisericesc din 14 noiembrie 1935, București, 1935, p. 84

La 15 august 1935 a fost hirotonit ierodiacon, la 11 aprilie 1936 ieromonah, protosinghel la 21 mai 1939 și arhimandrit în 1940.

În 1935, Mitropolitul Visarion al Bucovinei l-a numit pe Antim Nica exarh responsabil cu mănăstirile Episcopiei Hotinului. Sub influența lui Visarion, Antim Nica va deveni membru al Mișcării Legionare și asistent al lui Iuliu Scriban. Toți 3 vor fi ulterior implicați în misiunea ortodoxă română din Transnistria.

În 1940 și-a susținut teza de doctorat în teologie la Universitatea din Iași și a fost numit asistent la Facultatea de Teologie a aceleiași universități, iar în 1941 la Universitatea din București.

În perioada celui de-al doilea război mondial, Antim Nica a avut un rol de conducere în misiunea ortodoxă română din Transnistria. Aceasta a redeschis sute de biserici, a deschis 2 seminarii teologice (la Dubăsari și Odesa și a botezat sute de mii de oameni, atât români moldoveni, cât și ruși sau ucraineni. Pe de altă parte, atât Nica, cât și alți clerici, au fost implicați în violențe și jafuri asupra populației evreiești locale. Conform istoricului Ionuț Biliuță, Visarion Puiu i-a protejat pe Nica și pe alți clerici implicați în fapte reprobabile, ascuzând faptele acestora în rapoartele trimise la București. Tot Biliuță susține că atât Puiu, cât și Nica și alți înalți ierarhi din Transnistria, se purtau ca "lorzi feudali ce își exploatau iobagii evrei și ucraineni".

La 23 ianuarie 1944 a fost hirotonit arhiereu pentru eparhia din Ismail, activând, în paralel și ca episcop ajutător la Episcopia Dunării de Jos. Între anii 1945-1947 a fost director al Internatului Teologic din București.Pr. prof. Ene Braniște și Prof. Ion Apostol, Internatul teologic din București, în Revista „Biserica Ortodoxă Română” nr. 9-10, 1981, p. 1122 A transformat internatul, și biserica Radu Vodă, care pe perioada războiului au funcționat ca spital militar, respectiv capelă, în mănăstire. Din 1945 devine stareț al acestei mănăstiri.

Din septembrie 1947 și până în primăvara anului 1950 a fost episcop locotenent al Episcopiei Dunării de Jos. Vicar patriarhal (1950-1973) sub titlul de „Tîrgovișteanul” și secretar al Sfântului Sinod. Ales la 10 iunie 1973 episcop titular al eparhiei Dunării de Jos, a fost instalat la 19 august.Pr. Nicolae Grosu, Alegerea, recunoașterea în funcțiune și înscăunarea Prea Sfințitului Dr. Antim Nica, episcopul Dunării de Jos - Galați, în Revista „Glasul Bisericii”, nr. 7-8, 1973, p. 805-829 La 16 octombrie 1975, prin hotârîrea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rang de arhiepiscopie, cu titulatura de „Arhiepiscopia Tomisului și a Dunării de Jos”, iar titularul la rang de arhiepiscop.Ridicarea eparhiei Dunării de Jos la rangul de Arhiepiscopie, în Revista „Glasul Bisericii”, nr. 11-12, 1975, p. 1319-1361 Festivitatea de proclamare a Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos a avut loc în Catedrala Sf. Apostoli Petru și Pavel din Constanța la 9 noiembrie 1975.Reînființarea Arhiepiscopiei Tomisului și a Dunării de Jos în Revista „Biserica Ortodoxă Română”, nr. 11-12, 1975, p. 1482-1512

Distincții Ordine și medalii românești Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (30 decembrie 1957) „cu ocazia celei de a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Romîn, pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale, culturale și obștești”Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 613 din 30 decembrie 1957 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 2, 13 ianuarie 1958, p. 5. Ordinul „23 August” clasa a III-a (1974) Medalia „A XX-a aniversare a eliberării patriei” (1964) Medalia „A XXV-a aniversare a eliberării patriei” (1969) Medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972) Medalia „30 de ani de la eliberarea Patriei” (1974)

Ordine și medalii străine Ordinul „Sf. Petru și Pavel”, acordat de Patriarhia Antiohiei (Siria, 1958) Medalia „Crucea Sf. Augustin de Canterbury” (Anglia, 1966) Medalia „Crucea Sf. Mormânt”, acordat de Patriarhia Ierusalimului (1987) Medalia „Jubileul de Aur”, acordat de Patriarhia Alexandriei Medalia „Sf Marcu”, acordat de Patriarhia Alexandriei

Note

Legături externe Ierarhul Antim Nica, un domn din alte vremuri , 4 iunie 2010, Dr. George Enache, Ziarul Lumina Arhiepiscopul Antim Nica „a urmărit cu lacrimi frământarea neamului românesc“, 28 noiembrie 2008, Pr. Eugen Drăgoi, Ziarul Lumina Antim Nica la conducerea Misiunii ortodoxe din Transnistria, 15 noiembrie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina

Categorie:Nașteri în 1908 Categorie:Nașteri pe 24 februarie Categorie:Decese în 1994 Categorie:Decese pe 1 mai Categorie:Episcopi ortodocși români Categorie:Oameni din ținutul Orhei Categorie:Legionari Categorie:Români basarabeni Categorie:Holocaustul în Guvernământul Transnistriei Categorie:Decorați cu Ordinul Steaua RSR Categorie:Decorați cu Ordinul 23 August