Carașova (în croată: Karaševo, in sarba: Карашево, în , în ) este o comună în județul Caraș-Severin, Banat, România, formată din satele Carașova (reședința), Iabalcea și Nermed.
Geografie Comuna Carașova face parte din județul Caraș-Severin, fiind situată în regiunea Banat, la o distanță de aproximativ 15 kilometri de reședința județului, municipiul Reșița. Arealul propriu- zis al comunei Carașova este mărginit de: arealul inclus municipiului Reșița, respectiv comunei Văliug în partea de nord- est și est; arealul comunei Bozovici, respectiv cel al orașului Anina în sud; arealele aferente comunelor Goruia și Dognecea în vest și nord vest;
Având o întindere de aproximativ 14.339 ha., și o altitudine de aproximativ 200 m., comuna Carașova este formată ca și unitate teritorial- administrativă din trei sate:Carașova, Iabalcea și Nermed.
Relief Munții Aninei fac parte din marea unitate a Munților Banatului, fiind situați în partea de vest a lor. În decursul timpului acești munți au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind atașați munților Semenic.
Munții Aninei, cu înălțimea cea mai mare în vârful Leordis (1160m), au o suprafață de 770 kmp și o formă alungită pe direcția NNE-SSV. Morfologia Munților Aninei este caracterizată de prezența unor culmi și văi longitudinale, conforme cu structura geologică, orientate NNV–SSE. Ele sunt caracterizate printr-o energie mare de relief. Pe suprafața lor se întâlnesc o serie de forme exocarstice, cum ar fi: câmpuri de lapiezuri, doline, văi de doline, avene. Aceste platouri sunt tăiate de chei și văi carstice active sau temporar active: Cheile Carașului, Cheile Gârliștei, Valea Sodol, Valea Comarnic, Valea Raicovacea, Valea Șereniac, Valea Buhui, Valea Jejnița, Valea Mare( în versanții cărora sunt peste 300 de peșteri). În cadrul lor, cea mai mare suprafață, 600 kmp, o ocupă calcarele care se întind și în Munții Locvei, până la Dunăre, fiind cea mai mare și cea mai compactă suprafață calcaroasă din țara noastră, 807 kmp.
Din punct de vedere geografic, comuna Carașova se încadrează în munții Banatului, fiind cuprinsă în Depresiunea Carașovei, flancată la est de Munții Semenic, limitată la sud de prelungirea Munților Aninei, spre vest de Munții Dognecei, iar spre nord de Depresiunea Ezerișului, împreună cu care formează Culoarul Depresionar Caraș- Ezeriș. Această depresiune a luat naștere datorită eroziunii diferențiale, exercitată pe roci cu durități diferite, are aproximativ 2,5 km lungime și aproximativ 0,6 – 1,5 km lățime, închisă fiind de curba de nivel de 200 m. Depresiunea Carașova este străjuită din toate părțile de versanți. La nord-est este mărginită de abrupturi calcaroase (Lacila- 334 m.), la sud-est se află Șereniacul și Vârbița, către nord-vest și sud-vest versanții devin domoli, încununați de înălțimi ca Pinet (359 m.) și Goronice (445 m.) Zona studiată este formată din: zona de luncă și terase joase (care au o pondere redusă, întinzându-se de o parte și de alta a râului Caraș, pe valea Gârliștei, și a altor văi, fiind alcătuite din nisipuri și pietrișuri); zona de câmpie înaltă și platouri, aflată în continuarea zonei de luncă, având un relief înclinat, brăzdat de văi naturale; zona de deal, cea mai frecvent întâlnită pe teritoriul comunei, luând forma unor culmi domoale, din care pornesc pinteni laterali (dealurile Carașovei, Răvișne, Goronice, Ponicva, Moghilița, Marinița, Gavevici, Socolovăț) zona de podișuri (podișul Teriei, Iabalcei, Suvac)
În planul de raionare geomorfologică a României, încadrarea sintetizată a comunei Carașova, cu localitățile aferente: Iabalcea și Nermed, localizează arealul în grupa podișurilor și a munților calcaroși din Reșița- Moldova Nouă, regiunea geomorfologică mediană în care predomină relieful carstic, reprezentat prin polii, doline(numite vârcane local, exemplu de vale de doline fiind Valea Iabalcei, lungă de 6 km, unde întâlnim aproximativ 50 de doline pe km²), chei(Cheile Carașului), cursuri de ape subterane, izbucuri.
Influența tectonicii, respectiv stilul tectonic jurasic efectiv, de cute, în zona Prolaz Iabalcea, a condiționat formarea unor suprafețe structurale și creste, ce contrastează uneori cu relieful platourilor cu doline și polii.
Zona Carașova este inclusă în categoria de carst carpatic, de orogen, cu climat submediteranean, fiind legată litogenetic mai ales de calcarele mezozoice: relieful se dezvoltă în trepte suspendate, bine drenate de o rețea hidrografică divergentă cu mare densitate și energie.
Pe malul stâng al Carașului avem un relief deluros, care prezintă spinări alungite în partea superioară, cu poieni în mare parte defrișate de localnici. Localitatea Carașova se dezvoltă atât pe umerii terasei joase, înguste, ce jalonează albia râului Caraș, cât și pe zonele de versant amonte de aceasta. În perimetrul satului Nermed, constucțiile sunt dispuse de-a lungul râului cu același nume, afluent de dreapta a Carașului, iar localitatea Iabalcea, pe un platou piemontan, cu conducte morfologice slab conturate, este considerată a fi una dintre localitățile cu cele mai mici resurse de apă din țară.
Geologia
Zona carstică Carașova este situată în partea vestică a acestei vaste arii de sedimentare a Unității Pânzei Getice, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de Sinclinoriul Reșița- Moldova Nouă. Sedimentarea sinclinoriului peste fundamentul cristalin s-a efectuat în cursul mai multor cicluri de sedimentare: 1 Carbonifer- Permian, 2 Triasic, 3 Jurasic- Cretacic Inferior, 4 Cretacic Superior, 5 Cuaternar. Formațiunile geologice care aflorează în zona Carașova sunt nediferențiate sub aspect litofaciesal, aflate în raporturi de sedimentare discordantă și transgresivă cu ample lacune stratigrafice. Cele mai vechi formațiuni din arealul Carașova sunt creditate de vârstă Carbonifer Superior, etalând din bază succesiunea: conglomerate poligenetice și gresii negre, în alternanță cu argile negre, care la diferite nivele prezintă intercalații lenticulare de cărbuni, orizontul este fosilifer; depozitele jurasice superior sedimentate sunt formațiuni predominant calcaroase, reprezentate prin calcare masive alb- gălbui, cu accidente silicoase, sferoidale, cu frecvente intercalații cu piroclastite peletice verzi și calcare dolomitice. Calcarele zaharoide ating grosimi considerabile (500m) în zona Iabalcea, ceea ce explica adâncimile impresionante ale Cheilor Carașului. În lungul Carașului, aval de cheile Prolaz, au fost sedimentate pe fâșii înguste depozite fluviatile de terasă, în alternanță cu pinteni de conglomerate în care râul își taie direct albia. Grosimea acestor depozite este redusă(cca. 4–5 m.), elementele constitutive fiind elementele grosiere semirulate, de proveniență sedimentară. În zonele de versant, fundamentul stâncos este parazitat de o crustă deluvială, reprezentând în general, o alterare “în situ” a rocii din subasment, cu fracții granulometrice în spectrul de argilă-nisip, de culoare cafeniu-roșiatică, dezvoltată pe grosimi variabile(0.5- 3.5m.). Morfologia naturală a terenului , local a fost corectată prin intervenții antropice, rezultate în urma lucrărilor de sistematizare pe verticală. Materialul rambleiat, s-a depus în diferite puncte de intervenție, fără o compactare organizată, cu sortare prealabilă a elementelor granulometrice constitutive. Această crustă superficială, de umpluturi heterogene, marchează local stratificația naturală, inducând, prin gradul de afânare ridicat și heterogenitatea specifică, tasări diferențiale importante.
Tectonica
Complexitatea structurii sedimentare a sinclinoriului Reșița –Moldova Nouă se reflectă foarte bine în zona studiată prin sistemele de cute cu orientare NNE- SSV, însoțite de falii longitudinale, transversale, oblice dispuse în sistem paralel, sau ramificat care au produs decroșări. S-au realizat în decursul ciclurilor tectonice Prebaicalian, Baicalian, Hercinic și s-au definitivat în timpul tectogenezei alpine. Principale structuri și falii din zonă, de la vest la est sunt: Falia Reșița- Carașova; Sinclinalul Valea Domanului- Valea Jitinului- Ilidia; Falia Polom; Anticlinalul Polom
Hidrologia Zona Carașova se înscrie în bazinul de recepție al râului Caraș, care în ansamblul său se prezintă sub dorma unui dreptunghi slab arcuit. Râul Caraș își adună izvoarele de pe versantul vestic al masivului Semenic, și cel al munților Aninei- izbucul de la Cârmeală. Lungimea totală a râului este de 128 km(30 pe teritoriul Serbiei)și pe suprafața României drenează 1.148 kmp. Lățimea maximă a bazinului de recepție se înregistrează în dreptul localității Carașova cu un coeficient de asimetrie de 0, 594. Panta medie pe bazin prezintă variații, fiind provocate de evoluția specifică a reliefului carstic. În zona de carst lipsește rețeaua hidrografică de suprafață, apele meteorice fiind preluate de numeroase doline și dirijate spre cursurile subterane ale văilor ca o caracteristică generală a bazinului hidrografic Caraș. În arealul Carașova, se remarcă o sărăcie a cursurilor afluente în flancul estic al cuvetei sedimentare mezozoice, colmatate cu roci carbonatate. Din zona Comarnic, unde râul înregistrează o irigație spre vest, străbătând transversal formațiunile calcaroase, până la Carașova situația se menține neschimbată. Afluenții recepționați de râul Caraș în zona superioară și medie a bazinului sunt: Pârâul Comarnic- afluent de dreapta, H med.= 664 m; L= 5 km.; S= 9 kmp; Pârâul Gârliște- afluent de stânga, H med.= 335 m; L= 16 km.; S= 53 kmp; Pârâul Nermed- afluent de stânga, H med.= 367 m; L= 7 km.; s= 12 kmp; Distribuția modestă a arterei afluente în zonele de carst, pe cursul superior și parțial mediu al Carașului, se explică prin traversarea pachetului gros de depozite carbonate hidrosolubile, afectate de procese profunde de carstifiere. Apele meteorice scăzute pe acest areal se infiltrează în lungul fisurilor și a golurilor carstice, în adâncime, urmând trasee de circulație difuze. La distribuirea rețelei hidrografice minore, contribuie în mod vădit și răspândirea inegală a pădurilor și creșterea indicelui de ariditate. Vehicularea unor volume de ape într-un timp limitat, cu valori superioare debitelor medii multianuale, sunt cauzate de: Precipitațiile scăzute; Factorii morfometrici; Permeabilitatea solului și gradul de umezire; Permeabilitatea și structura geologică. Debitul mediu multianual al râului Caraș, înregistrat la stația hidrometrică Carașova este de Q= 1,99 mc/s. Sursele de alimentare ale bazinului sunt mixte, surselor subterane revenindu-le o pondere relativ mare, datorită extensiei calcarelor pe un areal amplu, a căror diaclazare și carstifiere permite o bună circulație a apelor subterane. Caracteristicile fizico-chimice ale apei Carașului: aparține clasei de mineralizare bicarbonatată calcică, cu conținut redus de sulfați și cloruri, gradul de mineralizare variază între mic și mediu, materiile în suspensie provin din eroziunea solului. În zona localității Carașova sunt 12 izvoare permanente,unul temporar și cavitatea debitoare temporar Peștera Lizlonea ce au debite cuprinse între 0.1 și 60 l/s. Au o dispunere altimetrică între 200 și 205 m. Aceste izvoare situate la nivelul de bază local sunt alimentate inclusiv de către pierderile din albiile pârâurilor : Curiacița, Budiniac, Sereniac, Raicovacea ce s-au format în zona de aflorare a depozitelor impermeabile. De remarcat este faptul că unul din izvoare are emisie de gaze și temperaturi cuprinse între 12 grade C- 18 grade C, în funcție de aportul de apă carstică. Cazul particular îl constituie Peștera Lizlonea, care devine o exurgență la 215 m. altitudine, alimentată numai de apele de infiltrație. În concluzie, manifestările hidrologice ale carstului in zona Carașova, prezintă particularitățile: permeabilitatea ridicată a rocilor carstice; acțiunea intensă a proceselor eroționale de suprafață;