Orașul Interzis a fost palatul imperial chinez de la dinastia Ming până la sfârșitul dinastiei Qing—anii 1420 până în 1912. Se află în centrul orașului Beijing, China, și găzduiește acum Muzeul Palatului. A slujit drept reședință a împăraților și a familiilor lor, precum și ca centru ceremonial și politic al guvernului chinez timp de aproape 500 de ani.
Construit între 1406 și 1420, complexul este format din 980 de clădiri și acoperă 72 ha. Complexul palatului exemplifică tradițională, și a influențat evoluțiile culturale și arhitecturale din Asia de Est și din alte zone. Orașul Interzis a fost declarat sit de patrimoniul mondial în 1987, și este listat de UNESCO ca cea mai mare colecție de structuri din lemn vechi conservate din lume.
Din 1925, Orașul Interzis a trecut în custodia Muzeului Palatului, a cărui vastă colecție de opere de artă și artefacte a fost construită din colecțiile imperiale ale dinastiilor Ming și Qing. O parte a fostei colecții a muzeului este acum în din Taipei. Ambele muzee se trag din aceeași instituție, care s-a divizat după Război Civil Chinez. Cu peste 14,6 milioane de vizitatori în 2015, Muzeul Palatului este cel mai vizitat muzeu de artă din lume.
Numele Numele comun în limba română, „Orașul Interzis”, este o traducere a denumirii chinezești Zijin Cheng (). Denumirea de Zijin Cheng a apărut oficial pentru prima oară în 1576.p26, Barmé, Geremie R (2008). The Forbidden City. Harvard University Press. O altă denumire de origine similară este „Palatul Interzis”.Vezi, de exemplu,
Numele de "Zijin Cheng" este un nume cu o semnificație pe mai multe niveluri. Zi, sau „mov”, se referă la steaua polară, care, în China antică, era numită steaua Ziwei, și în tradițională era lăcașul ceresc al Împăratului Ceresc. Regiunea celestă înconjurătoare, (în ), era tărâmul Împăratului Ceresc și al familiei sale. Orașul Interzis, ca reședință a împăratului pământesc, era omologul acestei incinte pe Pământ. Jin, sau „Interzis” se referă la faptul că nimeni nu putea intra sau ieși din palat fără permisiunea împăratului. Cheng înseamnă „oraș”.
Astăzi, locul este cel mai cunoscut în chineză ca Gùgōng (), care înseamnă „Fostul Palat”."Gùgōng", în sens generic, se referă la toate fostele palate, un alt exemplu proeminent fiind fostele Palate Imperiale () din Shenyang. Muzeul care își are sediul în aceste clădiri este numit „Muzeul Palatului” (în ).
Istoric thumb|left|upright|Orașul Interzis descris într-o pictură din timpul dinastiei Ming Când fiul împăratului Hongwu, , a devenit , el a mutat capitala de la Nanjing la Beijing, iar în 1406 a început lucrările la ceea ce avea să devină Orașul Interzis.p. 18,
Construcția a durat 14 ani și a avut nevoie de peste un milion de muncitori.p. 15, Printre materialele folosite s-au numărat bușteni de lemn prețios (în ) găsit în junglele din sud-vestul Chinei, și blocuri mari de marmură din carierele de lângă Beijing. Etajele sălilor importante au fost pavate cu „cărămizi de aur” (în ), cărămizi de pavaj speciale arse la Suzhou.
Din 1420 până în 1644 Orașul Interzis a fost reședința dinastiei Ming. Primul european care a primit permisiunea de a intra în Orașul Interzis a fost Matteo Ricci, la invitația împăratului Wanli, în anul 1601.
În aprilie 1644 perimetrul a fost capturat de forțele rebele conduse de , care s-a autoproclamat împăratul .p. 69, Yang (2003) În curând, el a fugit din fața armatelor combinate ale fostului general Ming cu forțele , dând foc unor părți ale Orașului Interzis.p. 3734,
Până în octombrie, Manchu au obținut supremația în nordul Chinei, și în Orașul Interzis a avut loc o ceremonie în care tânărul împărat Shunzhi a fost proclamat domnitor al întregii Chine, sub dinastia Qing. Conducătorii Qing au schimbat numele de pe unele din principalele clădiri, pentru a sublinia „Armonie”, în loc de „Supremație”, au făcut bilingve (în chineză și ), și au introdus elemente șamaniste în palat.
În 1860, în timpul celui de al Doilea Război al Opiului, forțele anglo-franceze au ocupat Orașul Interzis și l-au păstrat până la sfârșitul războiului. În 1900, împărăteasa văduvă Cixi a fugit din Orașul Interzis în timpul Răscoalei Boxerilor, lăsându-l să fie ocupat de către forțele puterilor tratatului până în anul următor. miniatura|Poarta Glorioasă de Est în curs de renovare, ca parte a unui proces de restaurare de 16 ani După ce a fost casa a 24 de împărați – 14 din dinastia Ming și 10 din Qing – Orașul Interzis a încetat să mai fie centrul politic al Chinei în 1912, odată cu abdicarea lui Puyi, ultimul împărat al Chinei. Conform unui acord cu noul guvern republican al Chinei, Puyi a rămas în Curtea Interioară, în timp ce Curtea Exterioară a fost dată în folosul public,p. 137, Yang (2003) până când el a fost evacuat după o lovitură de stat în 1924. Apoi s-a înființat Muzeul Palatului în Orașul Interzis, în 1925. În 1933, invazia japoneză a Chinei a determinat evacuarea patrimoniului național din Orașul Interzis.Vezi harta rutelor de evacuare la: O parte din colecție a fost returnată la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, dar cealaltă parte a fost evacuată în Taiwan în 1948 din ordinul lui Chiang Kai-shek, al cărui Kuomintang pierdea Războiul Civil Chinez. Această colecție relativ mică, dar de înaltă calitate, a fost ținută în depozit până în 1965, când a devenit din nou publică, drept nucleu al din Taipei.
După proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949, unele Orașul Interzis a suferit unele avarii, în timp ce țara era dominată de zelul revoluționar. În timpul Revoluției Culturale însă, continuarea distrugerilor a fost oprită atunci când premierul Zhou Enlai a trimis un batalion de armată să apere orașul.
Orașul Interzis a fost declarat patrimoniu mondial în 1987 de către UNESCO ca „Palatulul imperial al dinastiilor Ming și Qing”,Orașul Interzis a fost listat ca "Palatul Imperial al Dinastiilor Ming și Qing" (Document oficial). În 2004, din Shenyang a fost adăugat ca element de extensie la proprietate, care a făcut ca situl să fie denumit de atunci „Palatele Imperiale ale dinastiilor Ming și Qing din Beijing și Shenyang": datorită locului său semnificativ în dezvoltarea culturii și . Acesta este în prezent administrat de Muzeul Palatului, care derulează un proiect de restaurare pe șaisprezece ani pentru a repara și a restaura toate clădirile din Orașul Interzis la starea lor dinainte de 1912.
În ultimii ani, prezența întreprinderilor comerciale în Orașul Interzis a devenit controversată.; vezi și postul originar de pe blog aici (în chineză). O cafenea Starbucks deschisă în anul 2000 a stârnit obiecții și în cele din urmă a fost închisă în 13 iulie 2007. Mass-media chineze au observat și două magazine de suveniruri care refuzau să primească cetățeni chinezi, în scopul de a umfla prețurile pentru clienții străini în anul 2006.
Descriere stanga|miniatura|Orașul Interzis văzut de pe Dealul Jingshan. miniatura|416x416px|Planul Orașului Interzis. Etichetele roșii sunt utilizate pentru nota locațiile menționate în articol.
- – - Linie aproximativă de demarcație între Curțile Interioară (nord) și Exterioară (sud).
A. Poarta Meridian B. C. Poarta Glorioasă de Vest D. Poarta Glorioasă de Est E. Turnurile de colț F. G. Sala Armoniei Supreme
H. Sala Eminenței Militare J. Sala Gloriei Literare K. Cele Trei Locuri din Sud L. M. Grădina Imperială N. O. Orașul Interzis este un dreptunghi, cu laturile de de la nord la sud și de la est la vest. Este format din 980 de clădiri care s-au păstrat, cu 8,886 grupuri de camere.Întrucât, în arhitectura tradițională chinezească, clădirile mai mari sunt de regulă împărțite cu ușurință în configurații diferite, numărul de încăperi al Orașului Interzis se evaluează de obicei în termeni de „grupuri” de încăperi, fiecare astfel de grup fiind spațiul definit de patru coloane structurale. Un mit frecvent, bazat pe tradiția orală, dar nesusținut de datele de inventar, afirmă că există de camere. Orașul Interzis a fost conceput pentru a fi centrul orașului vechi fortificat Beijing. Este înconjurat de o zonă mai mare, împrejmuită, numită . Orașul Imperial este, la rândul său, înconjurat de Orașul Interior; la sud de acesta se află Orașul Exterior.
Orașul Interzis rămâne important în schema civică a Beijingului. Axa centrală nord–sud rămâne axa centrală a Beijingului. Această axă se extinde la sud prin poarta Tiananmen în Piața Tiananmen, centrul ceremonial al Republicii Populare Chineze, și mai departe spre . La nord, se extinde prin Dealul Jingshan spre Turnurile Clopotului și Tobei. Această axă nu este perfect aliniată pe direcția nord–sud, ci este înclinată cu puțin mai mult de două grade. Cercetătorii cred acum că axa a fost proiectată în timpul dinastiei Yuan să fie aliniată cu , cealaltă capitală a imperiului lor.
Zidurile și porțile stanga|miniatura|Poarta Meridian, intrarea din față în Orașul Interzis, cu două aripi proeminente stanga|miniatura|Turnul din colțul de nord-vest stanga|miniatura|Poarta Armoniei Supreme Orașul Interzis este înconjurat un înalt de 7,9 m și de un șanț de apărare de 6 m adâncime și 52 m lățime. Zidurile au o lățime de la bază, îngustându-se la în partea de sus.p. 25, Yang (2003) Aceste ziduri au servit și ca , și ca ziduri de sprijin pentru palat. Acestea au fost construite cu un miez din la bază, și acoperit cu trei straturi de cărămizi speciale pe ambele părți, interstițiile fiind umplute cu mortar.p. 32, Yu (1984)
La cele patru colțuri ale zidului stai turnuri (E), cu acoperișuri complicate, cu 72 de creste, reproducând Pavilionul Prințului Teng și , așa cum apăreau ele în picturile dinastiei Song. Aceste turnuri sunt părți ale palatului cele mai vizibile pentru oamenii de rând din afara zidurilor, motiv din care s-a dezvoltat mult folclor pe marginea lor. Potrivit unei legende, meșterii nu au mai știut să monteze la loc un turn de colț, după ce a fost demontat pentru lucrări de renovare la începutul dinastiei Qing, și el a fost reconstruit doar după intervenția tâmplarului nemuritor .
Peretele este străpuns de o poartă pe fiecare parte. La capătul sudic este Poarta Meridian principală (A).Tecnic vorbind, Poarta Tiananmen nu face parte din Orașul Interzis; ea este o poartă a . La nord este (B), care dă în Parcul Jingshan. La est și vest, porțile sunt numite „Poarta Glorioasă de Est” (D) și „Poarta Glorioasă de Vest” (C). Toate porțile Orașului Interzis sunt decorate cu un tablou de nouă pe nouă cuie de ușă de aur, cu excepția Porții Glorioase de Est, care are doar opt rânduri.p. 25, Yu (1984)
Poarta Meridian are două aripi proeminente, formând împreună cu ea trei laturi ale unui pătrat (Wumen), în fața ei.p. 33, Yu (1984) Poarta are cinci intrări. Intrarea centrală face parte din Drumul Imperial, un drum de piatră semnalizat care formează axa centrală a Orașului Interzis și a orașului vechi Beijing, și conduce de la în partea de sud până la Jingshan în partea de nord. Numai împăratul putea merge pe jos sau cu ricșa pe Drumul Imperial; Împărăteasa avea voie doar cu ocazia nunții ei, iar studenții laureați doar după .
Curtea Exterioară sau Secțiunea de Sud miniatura|Sala Armoniei Supreme miniatura|Plăcuța de pe Sala Armoniei Supreme miniatura|Tronul din Sala Păstrării Armoniei miniatura|Sala Armoniei Centrale (prim-plan) și Sala Păstrării Armoniei În mod tradițional, Orașul Interzis este împărțit în două părți. Curtea Exterioară () sau Curtea din Față () include zonele sudice, și a fost folosită în scopuri ceremoniale. Curtea Interioară () sau Palatul din Spate () include secțiunile de nord, a fost reședința Împăratului și a familiei sale, și a fost folosit pentru treburile de stat de zi cu zi. (Linia aproximativă de demarcație apare ca linie roșie întreruptă în planul de mai sus.) În general, Orașul Interzis are trei axe verticale. Cele mai importante clădiri sunt situate pe axa centrală nord–sud.