Maurice Béjart (Maurice Jean Berger, n. 1 ianuarie 1927, Marsillia, Franța — d. 22 noiembrie 2007), a fost un dansator, coregraf și regizor de operă francez, cunoscut pentru combinarea baletului clasic și a dansului modern cu jazz-ul, acrobația și muzica concrète (muzică electronică bazată pe sunete naturale).
Viața Maurice Bejart s-a născut la 1 ianuarie 1927, în Marsilia.
Când era copil asistă la un recital de balet compus de coregraful Serge Lifar, și se decide să se dedice în întregime dansului.
Bejart și-a făcut cea mai mare parte a studiilor de dansator alături de dansatori precum Egorova, de Rousanne și de Leo Staats.
După studii de dans clasic la Londra și Paris, Béjart a făcut turnee cu Ballets de Paris, Roland Petit (1947–1949), Baletul Internațional (1949–1950) și Baletul Regal Suedez (1951–1952).
Prima sa coregrafie a fost în 1952, pentru filmul suedez „The Firebird", în care a dansat și rolul principal.
Coregraful s-a lansat cu adevărat pe muzica lui Chopin, sub îndrumarea lui Jean Laurent.
A debutat la Paris, unde, în 1954, a înființat Ballets de l’Etoile, care a devenit în 1957 Ballet Théâtre de Maurice Béjart, pentru care a coregrafiat spectacolul “Symphonie pour un homme seul”, fiind primit cu mult entuziasm de presă și public.
Remarcat de directorul Theatre Royal de la Monnaie din Bruxelles, Maurice Huisman, Bejart a realizat spectacol „Sacre du Printemps” (1959).
În 1960, devine directorul baletului Théâtre Royal de la Monnaie, apoi a înfiintat "Ballet du XXe Siecle", cu care a cutreierat întreaga lume, care a devenit una dintre cele mai importante companii de dans din lume.
In 1961 a pus in scena celebrul Bolero al lui Maurice Ravel, împreună cu Jorge Donn, apoi „Messe pour le temps present” (1967) și „L’Oiseau de feu” (1970). thumb|left|1988 Regizor de teatru (Regina verde, Casta Diva, Cinq No modernes, A-6-Roc), de opera (Salome, Traviata si Don Giovanni), realizator de filme (Bhakti, Paradoxe sur le comedien...), Maurice Bejart a publicat și o serie de cărți (roman, amintiri, jurnal intim, piesă de teatru).
Printre realizările sale coregrafice de mare valoare, se numără: „Bolero” (1961); „Simfonia a-IX-a” de Beethoven (1964); „Romeo și Julieta” (1966); „Messe pour le temps present (1967); „Fire Bird” (1970); „Malraux” (1986).
În 1987, trupa s-a mutat la Lausanne și a fost redenumită Béjart Ballet Lausanne. Producțiile lui Béjart au fost remarcabile pentru teatralitatea lor flamândă și reeditarea inovatoare a muzicii și a materialelor de dans tradiționale, adesea într-un mod neobișnuit și controversat pentru publicul larg.
Distinții Maurice Bejart a primit numeroase distincții:
- a fost ales în 1994 membru al Academiei des Beaux-Arts al Franței,
- a primit de la Papa Ioan Paul al II-lea, în 1995, distincția Together for Peace Foundation,
- orașul Lausanne i-a conferit Premiul Grand Siecle,
- a primit „Ordinul Soarelui Răsare” de la împăratul japonez Hirohito (1986),
- a fost numit „Mare Ofițer al Ordinului Coroanei” (1988), de către regele belgian Baudouin,
Cărți și publicații Bejart by Bejart - Maurice Béjart - 1979
Vezi și Listă de dansatori renumiți
Categorie:Nașteri în 1927 Categorie:Decese în 2007 Categorie:Dansatori francezi