miniatura|Secera și ciocanul sunt un simbol al comunismului.
Comunismul (din latinescul communis „comun, universal”)Ball; Dagger 2019 este o filosofie politică și o ideologie economică al cărei scop este crearea unei societăți comuniste, o ordine socioeconomică centrată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție, distribuției și schimbului, care alocă produsele în societate în funcție de nevoi.: O societate comunistă presupune absența proprietății private și a claselor sociale,Ball; Dagger 2019 iar în cele din urmă a banilor și a statului. Comunismul face parte din mișcarea socialistă mai largă.Ball; Dagger 2019
Comuniștii urmăresc adesea instaurarea unei forme voluntare de autoguvernare, dar diferă în privința mijloacelor prin care acest obiectiv poate fi atins. Aceasta reflectă distincția dintre o abordare socialistă libertariană a comunizării, spontaneității revoluționare și autogestiunii muncitorești, și o abordare socialistă autoritară, avangardistă sau condusă de un partid comunist, pentru a institui un stat socialist care este de așteptat să se stingă treptat. Partidele comuniste au fost descrise drept formațiuni ale stângii radicale sau extreme.March 2009
Există numeroase variante ale comunismului, precum comunism anarhist, școli marxiste de gândire (inclusiv leninismul și derivatele sale) și comunism religios. Aceste ideologii împărtășesc analiza potrivit căreia ordinea socială actuală derivă din modul de producție capitalist și din sistemul economic capitalist; ele susțin că în capitalism există două clase sociale majore, că relația dintre acestea este una de exploatare și că această situație poate fi rezolvată doar prin revoluție socială. Cele două clase sunt proletariatul (clasa muncitoare), care reprezintă majoritatea populației și își vinde forța de muncă pentru a supraviețui, și burgheziea (clasa proprietarilor), o minoritate care obține profit prin angajarea proletariatului prin proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.
Comunismul în forma sa modernă a apărut din mișcarea socialistă a Europei secolului al XIX-lea, care susținea că capitalismul este responsabil pentru mizeria muncitorilor din fabricile urbane.Ball; Dagger 2019 În 1848, Karl Marx și Friedrich Engels au oferit o nouă definiție a comunismului în Manifestul Partidului Comunist. În secolul al XX-lea, guverne comuniste care susțineau marxism-leninismul au ajuns la putere, mai întâi în Uniunea Sovietică în urma Revoluției Ruse din 1917, apoi în Europa de Est, Asia și alte regiuni după Al Doilea Război Mondial. Până în anii 1920, comunismul devenise una dintre cele două forme dominante de socialism, cealaltă fiind social-democrația.Newman 2005
Pentru o mare parte a secolului al XX-lea, mai mult de o treime din populația lumii a trăit sub guverne comuniste. Aceste regimuri au fost caracterizate prin partid unic, respingerea proprietății private și a capitalismului, controlul statului asupra activității economice și a mijloacelor de comunicare în masă, restricții privind libertatea religioasă și suprimarea opoziției. Odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, multe guverne au renunțat la conducerea comunistă.Ball; Dagger 2019 În prezent, doar câteva state se declară oficial comuniste, precum China, Cuba, Laos și Vietnam.Lansford 2007
Declinul comunismului a fost atribuit ineficienței economice, precum și autoritarismului și birocrației din cadrul guvernelor comuniste.Ball; Dagger 2019
Deși apariția Uniunii Sovietice ca primul stat marxist-leninist a condus la asocierea socialismului cu modelul economic sovietic, unii cercetători susțin că, în practică, acest model a funcționat ca o formă de capitalism de stat.Chomsky; Howard & King; Fitzgibbons
Moștenirea statelor marxist-leniniste din secolul al XX-lea, inclusiv dezbaterile privind represiunea politică și numărul victimelor, rămâne un subiect controversat și intens dezbătut în mediul academic și în spațiul public.Ghodsee 2014
Din anii 1990, unele partide comuniste au adoptat principii democratice și au participat la guvernare în cadrul unor sisteme pluripartite, precum în Nepal.Lamb 2015
Etimologie și terminologie Comunism derivă din cuvântul francez , o combinație între cuvântul latin (care înseamnă literal „comun”) și sufixul ''nbisme'' (care indică un act, o practică sau un proces). Din punct de vedere semantic, poate fi tradus prin „al comunității” sau „pentru comunitate”, în timp ce isme este un sufix care indică abstractizarea într-o stare, condiție, acțiune sau doctrină. Astfel, comunism poate fi interpretat ca „starea de a fi al sau pentru comunitate”; această structură semantică a determinat numeroase utilizări ale termenului de-a lungul evoluției sale. Înainte de a fi asociat cu concepția sa modernă privind organizarea economică și politică, termenul a fost folosit pentru a desemna diverse situații sociale. După 1848, comunismul a ajuns să fie asociat în principal cu marxismul, fiind consacrat în mod deosebit prin lucrarea Manifestul Partidului Comunist, care propunea un anumit tip de comunism.
Una dintre primele utilizări ale termenului în sensul său modern se regăsește într-o scrisoare trimisă de Victor d'Hupay lui Nicolas Restif de la Bretonne în jurul anului 1785, în care d'Hupay se descrie drept („autor comunist”). În 1793, Restif a utilizat pentru prima dată termenul pentru a descrie o ordine socială bazată pe egalitarism și pe proprietatea comună asupra bunurilor. Restif a continuat să utilizeze frecvent termenul în scrierile sale și a fost primul care a descris comunismul ca formă de guvernământ. Lui John Goodwyn Barmby îi este atribuită prima utilizare a termenului communism în limba engleză, în jurul anului 1840.
Comunism și socialism Încă din anii 1840, termenul comunism a fost, de regulă, diferențiat de socialism. Definiția modernă și utilizarea termenului socialism s-au stabilit până în anii 1860, devenind predominantă față de termeni alternativi precum asociaționism (Fourierism), mutualism sau cooperativă, care fuseseră anterior folosiți ca sinonime. În același timp, termenul comunism a ieșit din uz în această perioadă.
O primă distincție între comunism și socialism era că socialismul urmărea doar socializarea producției, în timp ce comunismul viza socializarea atât a producției, cât și a consumului (sub forma accesului comun la bunuri finale). Această distincție poate fi observată în comunismul lui Marx, unde distribuția produselor se face pe principiul "fiecare după nevoile sale", spre deosebire de principiul socialist "fiecare după contribuția sa". Socialismul a fost descris ca o filosofie care urmărește justiția distributivă, iar comunismul ca un subset al socialismului care preferă egalitatea economică ca formă de justiție distributivă.
În Europa secolului XIX, utilizarea termenilor comunism și socialism a reflectat, în mare parte, atitudinea culturală a adepților și adversarilor față de religie. În Creștinătate europeană, comunismul era considerat modul de viață al ateismului. În Anglia protestantă, comunism suna prea asemănător cu sfânta împărtășanie catolică, astfel că ateii englezi se autodenumeau socialiști. Friedrich Engels a afirmat că, în 1848, la momentul publicării pentru prima dată a Manifestul Partidului Comunist, socialismul era respectabil pe continent, în timp ce comunismul nu; oweniștii din Anglia și Fourieriștii din Franța erau considerați socialiști respectabili, în timp ce mișcările clasei muncitoare care „proclamau necesitatea unei schimbări sociale totale” se autodenumeau comuniști. Această ramură a socialismului a generat lucrările comuniste ale lui Étienne Cabet în Franța și ale lui Wilhelm Weitling în Germania. În timp ce democrații liberali vedeau Revoluțiile din 1848 ca pe o revoluție democratică ce asigura pe termen lung libertate, egalitate și fraternitate, marxistii denunțau 1848 ca o trădare a idealurilor clasei muncitoare de către o burghezie indiferentă la cererile legitime ale proletariatului.
Până în 1888, marxistii foloseau termenul socialism în loc de comunism, care fusese considerat un sinonim demodat. Abia în anul 1917, odată cu Revoluția din Octombrie, termenul socialism a început să fie utilizat pentru a desemna o etapă distinctă între capitalism și comunism. Această etapă intermediară a fost un concept introdus de Vladimir Lenin pentru a apăra preluarea puterii de către bolșevici împotriva criticilor marxiste tradiționale care susțineau că forțele productive din Rusia nu erau suficient dezvoltate pentru revoluția socialistă. Distincția între comunist și socialist ca termeni care descriu ideologii politice a apărut în anul 1918, după ce Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia și-a schimbat numele în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, ceea ce a făcut ca adjectivul comunist să fie utilizat pentru socialiștii care susțineau politica și teoriile bolșevice, leninismul și, mai târziu, în anii 1920, marxism-leninism. În ciuda acestei utilizări comune, partidele comuniste continuau să se descrie ca socialiste și să fie dedicate socialismului.
Potrivit The Oxford Handbook of Karl Marx, „Marx a folosit mai mulți termeni pentru a se referi la o societate post-capitalistăumanism pozitiv, socialism, comunism, tărâmul individualității libere, asociația liberă a producătorilor etc. Noțiunea că 'socialismul' și 'comunismul' sunt etape istorice distincte este străină operei sale și a intrat în lexiconul marxismului abia după moartea sa.” Potrivit Enciclopedia Britannica, „Exact cum diferă comunismul de socialism a fost mult timp un subiect de dezbatere, însă distincția se bazează în mare parte pe aderarea comuniștilor la socialismul revoluționar al lui Karl Marx.”
Utilizare asociată și state comuniste miniatura|203x203px|Secera și ciocanul reprezintă un simbol comunist frecvent. Exemplu: ele și designul cu stea roșie de pe steagul Uniunii Sovietice. În Statele Unite, termenul „comunism” este folosit adesea ca un termen peiorativ în cadrul Red Scare, similar cu „socialism”, referindu-se în special la socialism autoritar și la un stat comunist. Apariția Uniunii Sovietice ca primul stat nominal comunist din lume a dus la asocierea termenului cu Marxism-Leninism și modelul de planificare economică de tip sovietic. În eseul său „Judging Nazism and Communism”, Martin Malia definește categoria de „comunism generic” drept orice mișcare politică comunistă condusă de intelectuali; acest termen umbrelă permite gruparea de regimuri diferite, precum industrialismul radical sovietic și anti-urbanismul Khmer Rouge. Potrivit lui Alexander Dallin, ideea de a grupa împreună țări precum Afghanistan și Ungaria nu are o explicație adecvată.
Deși termenul „stat comunist” este folosit de istorici occidentali, politologi și mass-media pentru a se referi la țările conduse de partide comuniste, aceste state socialiste nu se autodescriau ca fiind comuniste sau că ar fi realizat comunismul; ele se referau la sine ca state socialiste aflate în procesul construirii comunismului. Termeni folosiți de statele comuniste includ „național-democratic”, „popular-democratic”, „orientat spre socialism” și „al muncitorilor și țăranilor”.
Istorie
Comunismul timpuriu