Eragon (2002) (titlu original Eragon) este un roman fantasy scris de Christopher Paolini, fiind primul volum din Ciclul Moștenirea a cărui acțiune se petrece în lumea fantastică Alagaësia. Paolini a început lucrul la roman la vârsta de 15 ani și, după ce a lucrat un an la manuscris, l-a rescris în anul care a urmat, șlefuind acțiunea și personajele. După ce au citit versiunea finală, părinții lui au decis să îl publice la propria editură, Paolini promovându-l în anul care a urmat în cadrul unui turneu de-a lungul Statelor Unite. Cartea a fost descoperită întâmplător de Carl Hiaasen, care i-a încredințat-o spre re-publicare lui Alfred A. Knopf, noua ediție fiind lansată pe piață pe 26 august 2003.
Eragon spune povestea unui băiat de fermier, pe nume Eragon, care găsește o piatră misterioasă în munți. Din piatra care se dovedește a fi un ou eclozează un dragon pe care îl numește Saphira. Când află acest lucru, maleficul regele Galbatorix să îi prindă, astfel încât Eragon și Saphira sunt nevoiți să fugă din satul natal și să caute ajutorul vardenilor, un grup de rebeli care urmărește detronarea lui Galbatorix.
Criticii romanului au subliniat similaritățile cu alte opere cum ar fi Stăpânul inelelor și Războiul stelelor. Cu toate acestea, majoritatea recenziilor cărții au fost elogioase, Eragon devenind a treia cea mai vândută carte pentru copii din 2003 și a doua cea mai vândută carte a anului 2005 și rămânând în New York Times Children's Books Best Seller List pentru 121 de săptămâni. Romanul a fost ecranizat în filmul omonim, regizat de Stefen Fangmeier după un scenariu scris de Peter Buchman și lansat pe 15 decembrie 2006. Filmul i-a avut în distribuție pe Ed Speleers în rolul lui Eragon și pe Jeremy Irons în cel al lui Brom.
Considerații generale
Origini și publicare left|thumb|160px|Artistul John Jude Palencar a desenat coperta cărții. Christopher Paolini a descoperit genul fantasy la vârsta de zece ani, dar a fost "frustrat" de absența "scrierilor de calitate". La vârsta de paisprezece ani, Paolini a început să scrie primul roman dintr-o serie care trebuia să cuprindă patru volume, dar nu a reușit să treacă de primele pagini deoarece nu avea nici o idee despre ceea ce trebuia să facă. A început să citească tot ce se putea despre "arta de a scrie" și apoi a creat firul narativ al ciclului de cărți Moștenirea. După o lună de la planificarea seriei, a început să scrie schița cărții, pe care a terminat-o un an mai târziu, când a trecut la versiunea "adevărată" a cărții sale. După încă un an de lucru, părinții săi au văzut manuscrisul final și, remarcând potențialul cărții, au decis să publice cartea la propria editură, Paolini International.. Eragon a fost tipărit prin intermediul unei companii de tipărire la cerere, Lightning Source. "Asta a însemnat că, deși Eragon fusese auto publicată, era disponibilă în orice canitate, la orice ora, și în toate librăriile din Statele Unite, inclusiv în cele online", a spus Christopher. Paolini a realizat coperta acestei ediții a cărții, care prezenta ochiul Saphirei, și a desenat hărțile din interior.
Paolini a călătorit print toată țara împreună cu familia sa pentru a promova cartea lui, ținând peste 135 de discursuri în librării și școli. Deși în majoritatea cazurilor Paolini a fost îmbrăcat într-un costum medieval, cartea nu a atras foarte mult atenția. Paolini a spus: "Stăteam în spatele unei mese toată ziua vorbind despre carte – și vindeam patruzeci de cărți în opt ore, dacă mă descurcam bine. [...] A fost o experiență foarte stresantă. Nu mai puteam continua pentru mult timp." În vara anului 2002, romancierul american Carl Hiaasen era în vacanță în unul dintre orașele în care Paolini rostea discursuri. În timp ce era acolo, fiul său vitreg a cumpărat o copie a cărții Eragon, de care "s-a îndrăgostit pe loc". I-a arătat-o tatăui său vitreg, care a adus cartea în atenția editurii Alfred A. Knopf. Michelle Frey, editor executiv la Knopf, i-a contactat pe Paolini și familia lui și i-a întrebat dacă sunt interesați ca Eragon să fie publicată de Knopf. Răspunsul fiind afirmativ, după încă o rundă de editare Eragon a fost publicat de Knopf în august 2003. Coperta noii ediții a fost realizată de John Jude Palencar.
Inspirație și influențe thumb|160px|Paolini s-a inspirat mult de la Philip Pullman, autorul seriei fantasy His Dark Materials. Paolini consideră că influența majoră asupra scrierilor sale aparține miturilor, basmelor, poveștilor medievale, poemului epic Beowulf și autorilor J. R. R. Tolkien și Eric Rücker Eddison. Printre alte influențe literare se numără David Eddings, Andre Norton, Brian Jacques, Anne McCaffrey, Raymond E. Feist, Mervyn Peake, Ursula K. Le Guin, Frank Herbert, Philip Pullman și Garth Nix. În Eragon, Paolini a inclus "deliberat" anumite "ingrediente arhetipale" ale unei cărți fantasy – căutarea, călătoria ca sursă de învățare, răzbunarea, povestea de dragoste, trădarea și o sabie "specială".
Limba Străveche folosită de elfi în Eragon este bazată "aproape în întregime" pe limba nordică veche, germană, engleza veche, și rusăJana Schulman, "Retelling Old Tales: Germanic Myth and Language in Christopher Paolini's Eragon," The Year's Work in Medieval-ism 25 (2010), 33-41.. Paolini a declarat: "M-am documentat mult despre subiect când am creat limba. Am realizat că făceam lumea să pară mai veche folosind aceste cuvinte vechi de secole și secole. A fost foarte amuzant." Alegerea numelui potrivit pentru personaje și locuri era un proces ce putea dura "zile, săptămâni, sau chiar ani". Dacă nu găsea un nume potrivit, el alegea unul provizoriu până când "numele potrivit se revela". El a mai spus că a fost "foarte norocos" cu numele Eragon, deoarece este doar "dragon" cu prima literă schimbată. Crede că numele acesta se potrivește perfect cu cartea, însă alte nume i-au cauzat mari dureri de cap.
thumb|left|220px|Paolini s-a inspirat mult şi din locul în care trăieşte, Paradise Valley, Montana. Peisajele din Eragon sunt bazate pe "teritoriile sălbatice" ale statului California. Lui Christopher îi place să creadă că este atât un scriitor care descrie natura, cât și unul de literatură fantasy, declarând într-un interviu că "de multe ori când sunt în pădure sau în munți și văd aceste detalii mici, fac diferența dintre o descriere bună și una unică. Chiar ajută." Paolini a mai spus că Paradise Valley, Montana este una dintre principalele sale surse de inspirație pentru peisajele din carte. Acțiunea din carte se petrece în tărâmul fantastic Alagaësia. Paolini a conceput istoria tărâmului înainte să scrie Eragon, dar nu a desenat o hartă până când nu a devenit important să vadă unde călătorea Eragon. De atunci a început să lege istoria și intriga cu harta pe care o desenase.
Paolini a spus că a ales să-l facă pe Eragon să se maturizeze de-a lungul călătoriei prin tărâm pentru că este ceva clasic într-o operă fantasy. El a considerat că maturizarea lui Eragon de-a lungul cărții "oglindea într-un fel propria mea creștere ca autor și persoană." Dragonul lui Eragon, Saphira, a fost conceput ca "prietenul perfect", alegând să urmeze "o direcție mai umană" în ceea ce o privește deoarece a fost crescută departe de propria ei specie și rasă, în "contact mental permanent" cu un om. "M-am gândit să fac dragonul mai apropiat de ceea ce e un dragon în cazul în care se află în propria sa lume, dar nu mi s-a oferit această ocazie. Cu Saphira am explorat un element uman, încercând în același timp să aduc un pic din magia și stranietatea rasei ei." Paolini a făcut din Saphira "cel mai bun prieten pe care l-ar putea avea cineva: loial, amuzant, curajos, inteligent și nobil. Cu toate acestea, ea transcende asta, prezentându-se ca o ființă independentă și mândră."
Rezumat
Eragon trăiește împreună cu unchiul Garrow și vărul său Roran la o fermă, în împrejurimile unui sat numit Carvahall. În timp ce vâna prin lanțul muntos cunoscut sub numele de Șira, Eragon este surpins să vadă apărând în fața sa o piatră albastră, mare și șlefuită. Câteva zile mai târziu, asistă la nașterea din "piatră" a unui pui de dragon pe care îl denumește Saphira. Eragon crește dragonul în secret până când doi dintre servitorii Regelui Galbatorix, Ra'zac, vin în Carvahall în căutarea oului. Eragon și Saphira reușesc să scape ascunzându-se în pădure, dar Garrow este rănit de moarte, iar casa și ferma sunt arse și distruse. După ce Garrow moare, Eragon nu mai are nici un motiv pentru a rămâne în Carvahall, așa că pleacă după cei doi Ra'zac, căutând răzbunare pentru distrugerea casei sale și moartea unchiului său. Este asistat de Brom, un bătrân povestitor, care insistă să-l ajute pe el și pe Saphira.
thumb|left|150px|Coperta primei ediții publicate de Paolini International Legătura cu Saphira îl transformă pe Eragon într-un Cavaler al Dragonului. În timpul călătoriei, el învață de la Brom Limba Străveche, magia, lupta cu sabia și multe dintre obiceiurile Cavalerilor. Călătoriile lor îi duc în Teirm, unde reușesc să ia urma celor Ra'zac, aflați în sudul orașului Dras-Leona. Înainte să plece din Teirm, lui Eragon îi este prezis viitorul de o vrăjitoare pe nume Angela, care îl avertizează de multe pericole. Odată ajunși în Dras-Leona, cei doi reușesc să se infiltreze în oraș, dar întâlnirea cu cei doi Ra'zac într-o catedrală din oraș îl forțează pe Eragon să fugă. Deși Brom și Eragon reușesc să scape, tabăra lor este luată prin surprindere de dușmani în acea noapte. Ei sunt salvați de un străin numit Murtagh, dar Brom este grav rănit și moare la scurt timp după aceea — nu înainte de a-i dezvălui lui Eragon trecutul său de Cavaler al cărui dragon, numit tot Saphira, a murit.
Murtagh devine noua companie a lui Eragon și a Saphirei. Cei trei pornesc spre Gil'ead, un oraș în care speră să afle informații despre ruta pe care trebuie să o urmeze ca să ajungă la Vardeni, un grup de rebeli care luptă împotriva lui Galbatorix. În timp ce aștepta lângă Gil'ead, Eragon este capturat, adormit și întemnițat în aceeași închisoare în care este ținută femeia care îi apăruse deseori în vise și care se dovedește a fi elfă. Murtagh și Saphira concep un plan de evadare, salvându-i pe cei doi captivi după o luptă pe viață și pe moarte cu Umbra Durza - un vrăjitor posedat de spirite malefice.
După evadare, Eragon contactează mental elfa inconștientă și află că numele ei este Arya. Ea îi spune că a fost otrăvită și că doar o poțiune care se află la vardeni o poate slava. Arya îi arată lui Eragon o amintire prin care călătorește la vardeni, arătându-i astfel calea de urmat spre orașul Tronjheim, situat în muntele Farthen Dûr din Munții Beor. Eragon, Saphira și Murtagh călătoresc spre vardeni pentru a o salva pe Arya și pentru a scăpa de furia lui Galbatorix. Odată ajunși în Farthen Dûr, Eragon este condus către liderul vardenilor, Ajihad. În timpul întâlnirii, băiatul află că oul Saphirei s-a aflat în posesia Aryei până când elfa a fost surprinsă într-o într-o ambuscadă, precum și faptul că Umbra Durza nu a fost ucisă de către săgeata bine țintită a lui Murtagh, deoarece o umbră nu poate fi ucisă decât străpungând-o în inimă.
Grupul se odihnește în sfârșit, deși nu pentru mult timp, pentru că se anunță o invazie a Urgalilor. Când bătălia începe, vardenii și piticii sunt puși în fața unei armate numeroase de urgali, condusă de Durza și de Galbatorix. În timpul luptei, Eragon întâlnește din nou Umbra, care îl rănește grav la spate. În ultima clipă, Saphira și Arya reușesc să îi distragă atenția Umbrei îndeajuns de mult pentru ca Eragon să o străpungă în inimă. După moartea lui Durza, urgalii sunt eliberați de sub vraja creată de Umbră și încep să se lupte între ei, avantaj de care profită vardenii pentru a contraataca. În timp ce Eragon este inconștient, un străin îl contactează cu ajutorul minții și îi spune să vină în tărâmul elfilor pentru învățătură. Capitolele cărții
Prolog: Umbra groazei Descoperirea Valea Palancar Povești cu dragoni Darul sorții Trezirea Ceai în doi