Constituția Cărvunarilor

Constituția Cărvunarilor din 1822 este primul proiect de Constituție modernă în principatele române.

Proiectul propune: libertăți și drepturi ale „pământenilor” includerea boierilor de rang mic într-o adunare legislativă reprezentativă numită Sfatul Obștesc standardizarea procedurilor judiciare și un sistem judecătoresc cu drept de apel o administrație publică centrală și locală mai bine organizată, pentru înlăturarea abuzului și dezordinii, în care se insistă pe răspundere administrativă și domnia legii.

Proiectul de Constituție scris la Iași, probabil de Ionică Tăutu, în numele “obștiei pământului” Punctul 52, sau „obștia norodului”, sau „obștia Moldaviei” (Punctul 1), în contrast cu „obștia boierilor ținutași” (Punctul 48). și datat 13 septembrie 1822, a fost o initiațivă a boierilor de rang mic, numiți „cărvunari” după carbonarii italieni.

Context Primul document care arată influența Revoluției Franceze este scrisoarea anonimă din timpul domniei lui Alexandru Moruzi (1804). Scrisoarea, atribuită boierimii mici din Moldova și îndreptată împotriva marilor boieri, a fost adusă de către mitropolit în dezbaterile Divanului care se întrunește în completul de 36 de fețe. A.D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România, p. 95 Scrisoarea nu s-a păstrat, dar din conținutul anaforei Divanului din 25 martie 1804 se poate vedea că ea cerea ca „slujbele cele înalte ale țării să nu fie păstrate ca un monopol numai pentru protipendadă (marii boieri), ci și boierii de clasa a II-a să poată ajunge la ele, după merit și vrednicie”.Acte și documente privitoare la renașterea României, vol. VII, Lito-Tipografia Carol Gobl, București, 1892, p. 891

O delegație a boierilor moldoveni la Constantinopole în primăvara lui 1822 a cerut domni pământeni și eliberarea țării din „legăturile împilărei supt care zăcea” Secțiunea „Încheiere”. . Demersul a avut success și din septembrie 1822 Ioan Sandu Sturdza este primul domnitor pământean în Moldova. Din grupul care a mers la Constantinopole a făcut parte și Ionică Tăutu, un boier de rang mic.

Documentul este o cerere adresată Devletului (Înalta Poartă) „supt umbrirea prea puternicei Împărății căreia [țara Moldovei] este supusă…”, etc. Punctul 1. Autorii trebuie să găsească cum să îmbine cererile din primăvara lui 1822 care au invocat obiceiurile străvechi, cu aceste cereri de inovare a guvernării. Recunoscând „…norocita înnoire a Domniei pământului nostru...” Secțiunea „Încheiere”. , noile cereri „… s-au alcătuit încât s-au putut atocmit cu cererile cuprinse prin obșteasca jalobă sa acea mai de înnainte trimisă” Secțiunea „Încheiere”. . Motivația noilor cereri este o căutare a fericirii Ca în Declarația de Independență a Statelor Unite din 1776 („pursuit of happiness”). care, în cazul Moldovei, este împiedicată de „neorândueli”, nedreptate și împilare.

Natura nouă a cererilor este justificată prin „firea lucrurilor” iar scopul lor este protejarea și codificarea dreptăților colective ale „norodului” și indviduale ale tuturor oamenilor într-o „pravilă pământească” pentru binele obștesc.

Proiectul de Constituție a fost sprijinit de Marele-Vornic Iordache Drăghici Numele dat de N. Iorga în multiple lucrări. sau Iordache Râșcanu. Boierii de rang mare s-au opus, pentru că ei nu ar fi controlat deciziile Sfatului Obștesc. Opoziția Rusiei, recent învingătoare în Războiul celei de-a Șasea Coaliții, nesurprinzătoare pentru un document care începe cu un număr de libertăți și drepturi individuale, și a boierilor de rang mare a împiedicat realizarea proiectului. Proiectul este oprit de Consulatul Rusiei din Iași.

Documentul a fost găsit de Alexandru D. Xenopol în arhiva consulatului și publicat pentru prima dată în 1891 Primul proiect de Constituțiune a Moldovei din 1822, Originele partidului conservator și ale celui liberal, „Memoires de l'Academie”, section historique, serie II, XX (1891). . A. D. Xenopol consideră Constituția Cărvunarilor ca fiind „cea dintâi întrupare a unei gândiri constituționale în Țările Române”, p. 85, Xenopol în timp ce Nicolae Iorga acordă Constituției Cărvunarilor un loc însemnat în istoria constituțională română p. 21, Iorga .

Muntenia se confrunta cu probleme asemănătoare în aceeași perioadă. Cererile norodului românesc de Tudor Vladimirescu sunt făcute în formă de proclamație și se concentrează pe îmbunătățirea organizării administrative.

Libertăți, drepturi, și principii generale Proiectul începe, ca o constituție modernă, cu un număr de libertăți, drepturi și principii generale, inspirate din Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii din 1776, și din Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din Franța în 1789.

Sunt specificate un număr de libertăți Pentru care este folosit cuvântul „slobod” si derivatele acestuia. individuale, ale cetățenilor, numiți în proiect „pământeni”.

Se asigură libertatea religioasă, pentru toți cei care nu se fac vinovați de o „atingere de vătămare” a credinței pământești „creștinești a răsăritului”.

Libertatea persoanei, care trebuie să se supună legii Punctul 7.

Pedeapsa dată după lege se aplică tuturor, fie el judecător, stăpân sau un de condiție inferioară, „…fără alegere de obraji” Punctul 8., și se afirmă principiul egalității în fața legii

O persoană închisă nu poate fi pedepsită înaintea dovedirii faptei Punctul 9., defăimarea persoanei este interzisă, cei ce se abat find „supuși fără iertare praviliceștei certări” Punctul 10., intrigile împotriva patriei și domnitorului sunt pedepsite conform legii Punctul 11., iar moștenirea slujbei sau îmbogățirea prin slujbe nu sunt permise

Respectul proprietatății private este asigurat

libera initiativă este protejată Punctul 4., se garantează dreptul la proprietate și principiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică

Liberalismul economic și comerțul liber, cu excepția vămii, sunt asigurate

Se cere reglementarea dreptul la cetățenie („dritul de pământean”) Punctele 14, 15, 16., și ca legea, datoriile și drepturile pământenilor să fie făcute cunoscute tuturor Punctul 17..

Documentul arată suportul pe care îl avea în rândul boierilor de rang mic includerea în actul de guvernare al Moldovei a idealurilor și principiilor inspirate de revoluțiile din State Unite și Franța.

Înlocuirea Sfatului Domnesc cu Sfatul Obștesc Tradițional, Sfatul Domnesc avea atribuții legislative și judecătorești. Guvernarea în principatele române a fost o autocrație sau o oligarhie, după cine controla Sfatul Domnesc, unde erau incluși doar boieri de rang mare, cei care aveau moșii „în ținuturi”. Dacă boierii controlau Sfatul Domnesc, guvernarea era o oligarhie Din gr. olig- (putini) și -arko (primul). , iar dacă domnitorul controla Sfatul Domnesc, atunci guvernarea era o autocrație.

Calitatea de membru în Sfatul Domnesc era în general ereditară. În timp, cu creșterea administrației și orașelor, a crescut numărul celor care lucrau în posturi de rang mic în administrație sau armată. Acești „boieri” de rang mic nu erau reprezentați în Sfatul Domnesc și nu participau în deliberarea legilor. Proiectul de Constituție propune păstrarea dregătoriilor tradiționale, dar înlocuiește Sfatul Domnesc ereditar cu un Sfat Obștesc ales, o adunare reprezentativă, în care majoritatea membrilor sunt aleși de boieri indiferent de rang. Cu cât dreptul de a vota și de a fi ales este mai larg, cu atât guvernarea este mai democratică, spre o monarhie constituțională.

Cererea este în numele „Norodul, spre a i se ocârmui trebuile sale cele dinlăuntru în chipul cuviincios”, în interesul obștei. Astfel, legile sunt făcute de Sfatul Obștesc. Puterea executivă rămâne la domnitor în condițiile prevăzute de pravilă

Sfatul Obștesc este reprezentativ pentru a granta („siguripsi”) cererile obștei, este chemat de Domn prin „țidulă” scrisă, și este compus din 16 boieri vechi de ținut, 23 de membri ai consiliilor de judecată centrale, mitropolitul și episcopii Romanului și Hușilor, sau în total 41 de persoane. Punctul 20. Cu excepția boierilor de ținuturi, membrii Sfatului Obștesc sunt realeși în fiecare an Punctul 47..

Sfatul Obștesc are atribuții legislative largi (stabilește corvoada și dările, se preocupă de agricultură, comerț, școli, asezăminte publice, mănăstiri, …)

decizii sunt luate prin majoritate, cu membrii Sfatului răspunzători pentru votul dat Punctul 22.

Sfatul Obștesc primează în relația cu domnitorul Ca și Sfatul Domnesc înainte, dacă domnitorul nu îl controla., iar relația dintre Sfat și domnitor este standardizată. Deciziile Sfatului Obșesc se înmânează în scris și semnate domnitorului. Domnitorul poate să ceară o reconsiderare a deciziei de către Sfat dar, dacă Sfatul continuă să suporte decizia inițială, aceasta trebuie dusă la îndeplinire de domnitor.

Autoritatea judecătorească centrală și locală Autoritatea judecătorească propusă este o instituție separată de Sfatul Obștesc, formată din patru curți de judecată centrale și curți de judecată distribuite în ținuturi.

Primul „divan” (consiliu sau curte de judecată) are un complet de judecată format din șapte dregători publici Punctul 24., al doilea divan are cinci dregători de curte Punctul 25.. Alte două curți, pentru „pricinile străine” din cinci persoane Punctul 26., și pentru cazuri criminale, din cinci persoane, sunt alese „fără deosebire de ranguri” Punctul 27.. Proiectul îndepărtează, dau nu separă, puterea judiciară și legislativă deoarece membrii celor patru curți de judecată centrale servesc în Sfatul Obștesc.

Se propune, de asemenea, înființarea de judecătorii în fiecare ținut, cu o condică scrisă și cancelarie proprie Punctele 28, 29. și ca judecata în cazuri ușor decise prin aplicarea legii să fie făcută de ispravnici, atașați la fiecare curte de ținut Punctul 30.. Procedura de apel începe cu dreptul la un prim apel la o curte centrală Punctul 31., urmată de dreptul la al doilea apel, la primul divan Punctul 32.. Dacă nu este de acord cu decizia inițială, curtea de apel trebuie să trimită cazul înapoi pentru revizuire, fără se emită o judecată contrară curții inferioare Punctul 33.. În cazul în care dezacordul persistă, Domnul cu sau fără Sfatul Obștesc are decizia finală Punctul 34..

Toate documentele, de la petiția („jaloba”) inițială, mărturiile iscălite, dările de seamă („perilips”), până la hotărârea judecătorească trebuie păstrate Punctul 35., legea predomină, iar hotărârile se dau cu părțile implicate de față Punctul 36.. Slujbașii (logofăt, scriitori, „povățuitor”) sunt „supuși răspunderei” pentru eliberarea actelor la timp de cancelaria din fiecare judecătorie Punctul 37..

Administrația centrală și locală Administrația Moldovei se făcea după Codul Calimach. Proiectul de constituție enumeră multe măsuri concrete pentru mai buna funcționare a administrației, păstrând dregătoriile tradiționale din guvernarea principatelor. Ca și în deciziile legislative, Sfatul Obștesc are autoritatea finală în deciziile administrative, cu excepția numirii dregătorilor de curte.

Posturi și dregătorii Visternicul supravegheză activitatea birourilor („modele”) visteriei, fără să poate face nici o schimbare în regulile lor, care sunt stabilite de Sfatul Obștesc și domnitor Punctul 38., iar visteria are un logofăt de visterie, un sameș (cel care strânge dările), scriitori, etc. Punctul 39.

Hatmanul ales de căpitanii lui este însărcinat cu paza granițelor, fără să se amestece în atribuțiile ispravnicilor care asigură ordinea în târgurile din țară

Vornicul de aprozi menține ordinea la judecătorie, iar hotărârile curților sunt trimise numai prin aprozi cu țidulă în numele marelui-logofăt („vel-logofăt”), fără amestecul vornicului de aprozi Punctul 41.. Este considerată necesară atașarea unei judecătorii, ca cele din ținuturi, și la poliția capitalei, care avea sarcina pazei