Iosif Vulcan (n. 31 martie 1841, Holod, Bihor – d. 8 septembrie 1907, Oradea) a fost un publicist și scriitor român, animator cultural, membru titular al Academiei Române.
Biografie S-a născut într-o veche familie greco-catolică. Tatăl său, preotul Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al episcopului unit de la Oradea, Samuil Vulcan, printre altele și întemeietorul școlii confesionale de la Beiuș, care astăzi îi poartă numele. Pr. Nicolae Vulcan, tatăl lui Iosif Vulcan, s-a născut la Șinca Veche în anul 1805 și a decedat în Leta Mare în anul 1879. Mama sa a fost Viktória Irinyi, sora lui János Irinyi și a lui József Irinyi. Studiile primare le urmează în comuna Leta Mare, unde sfamilia sa se mutase în 1844. Din 1851 urmează studiile medii la Gimnaziul Premonstratens din Oradea. La sfatul tatălui său, se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Budapesta.
Pe Iosif Vulcan cariera de avocat nu-l atragea însă, deoarece îndrăgea literatura. Debutul său publicistic este documentat în ianuarie 1859, când în Telegraful Român din Sibiu (an. VII, nr. 5 din 29 ianuarie 1859, p. 17-18) îi apare traducerea „Petőfi în românește".Telegraful Român, an. VII, nr. 5, 29 ianuarie 1859, p. 17-18 Pe durata studiilor la Pesta colaborează la presa satirică: o poezie a sa câștigă premiul de 20 de florini oferit de foia Umoristul pentru cea mai bună poezie umoristică a verii anului 1864, iar de la primul număr din 1865 preia publicația ca proprietar, redactor și editor.Umoristulu, an. II, nr. 33, 20 noiembrie/2 decembrie 1864, p. 147Umoristulu, an. III, nr. 1, 1/13 ianuarie 1865, colofon După absolvire susține examenul de avocat și publică feletoane în foile concordiene.József Szinnyei, „Vulkánu József", în Magyar írók élete és munkái, vol. XIV, Academia Maghiară de Științe, Budapesta, 1914 Mai târziu editează la Cluj foaia satirică Gura Satului.Gura Satului, an. VII, nr. 1, 6/18 ianuarie 1869, frontispiciu În anul 1865 Iosif Vulcan întemeiază la Pesta revista Familia, al cărei program era de a răspândi cultura românească în Transilvania și în toate părțile ungurene. Revista apare cu un număr de probă la 1/13 mai 1865, publicația regulată începând la 5/17 iunie 1865.Margit Busa, Magyar sajtóbibliográfia 1850-1867, Biblioteca Națională Széchényi, nr. 135 Dosarul de autorizare a revistei, păstrat la Arhivele Naționale ale Ungariei, conține cererea lui Vulcan, raportul de poliție și aprobarea acordată în aprilie 1865; programul depus o descria ca pe o foaie enciclopedică și beletristică, apolitică, adresată familiei și mai ales femeilor, care aveau atunci un acces redus la învățământul în limba română.Arhivele Naționale ale Ungariei (MNL-OL), D 191, IV. B, 1865:1715; D 185, 1865:636
În februarie 1866, Iosif Vulcan primește la sediul redacției, de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți, o scrisoare însoțită de o poezie, „De-aș avea”, semnată de Mihail Eminovici. Redactorul Familiei este încântat de poezia primită, permițându-și însă o modificare, și anume, romanizarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici în Eminescu. Vulcan însuși povestea mai târziu că poeziile trimise de la Cernăuți în februarie 1866 erau semnate „M. Eminovici" și că el, „fără să-l întrebe, i-a românizat numele și le-a publicat sub numele de Eminescu".Iosif Vulcan, „Mihail Eminescu", Familia, an. XXI, seria II, nr. 2, 13/24 ianuarie 1885, p. 14 Din acest motiv, Iosif Vulcan este considerat "nașul literar" al celui mai mare poet român. O bună parte din opera poetului va continua să apară în revista lui Vulcan până în 1883. Tot în paginile Familiei își face debutul tipărit, în 1884, George Coșbuc.Familia, an. XX, nr. 47, 18/30 noiembrie 1884Ion Buzaşi, „Eminescu în Transilvania" , România literară, 23/2000
Pe lângă activitatea sa literară, Iosif Vulcan a fost și unul dintre promotorii teatrului românesc în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1870, alături de deputații români din Parlamentul Ungar, Iosif Vulcan a pus bazele Societății pentru crearea unui fond de teatru român Creată în contextul politic al Transilvaniei, care la acea dată se afla în componența Imperiului Austro-Ungar, Societatea a jucat un rol important nu doar în evoluția dramaturgiei românești, ci și în relațiile dintre români și maghiari. Prin articolul publicat în 1869, denumit „Să fondăm teatru național!”, Iosif Vulcan a atras de partea idealului teatral o mulțime de transilvăneni dornici de manifestări artistice românești. Până în 1907 el a participat la fiecare adunare generală a Societății care avea ca scop strângerea de capital pentru înființarea unui teatru românesc în Transilvania.
În structura organizațională a Societății, el a fost fie secretar, fie mai târziu, vice-președinte, fiind până la urmă, figura centrală a acesteia. Animat de ideea că teatrul românesc este o „școală de cultură națională”, care are rolul de a educa, el s-a străduit nu doar să îl promoveze, ci și să producă piese originale, românești, care să poată fi jucate pe scenă. În demersul său cultural a fost însoțit de multe alte nume sonore precum Iosif Hodoș, Vincențiu Babeș, Alexandru Mocioni, Petru Mihali.
Tot la inițiativa lui, revista „Familia” a devenit organul de presă reprezentativ pentru această Societate.
Fondatorul revistei Familia a scris poezii („Lira mea”, 1882), piese de teatru („Ștefan Vodă cel Tânăr”, „Gărgăunii Dragostei”, „Mireasă pentru Mireasă”), o importantă lucrare istorică („Panteonul Roman”, 1869), nuvele, romane și traduceri.Dorothea Sasu-Zimmermann, Petőfi în literatura română, Editura Kriterion, Bucureşti, 1980, pag.509.
Din 23 martie 1904 și până în aprilie 1907 a fost președintele secției literare a Academiei Române, ales la propunerea lui Titu Maiorescu.Analele Academiei Române, seria II, tom. XXVI, p. 201-202; tom. XXIX, p. 219 La data de 8 septembrie 1907 s-a stins din viațăTribuna, Sibiu, octombrie 1907, p. 54 și a fost înmormântat în cimitirul Olosig din Oradea. Ulterior, mormântul său a fost mutat în cimitirul Rulikowski, unde se află în prezent.Imre Kordics, Zoltán I. Péter, László Farkas, A nagyváradi Rulikowski temető, Varadinum Script Kiadó, Nagyvárad, 2019, p. 144
Operă În volum Iosif Vulcan, Schițe de călătorie, ediție îngrijită de Constantin Cubleșan, Sport-Turism, București, 1982. Iosif Vulcan, Scrieri. Vol. 1: Poezii • Proză • Teatru, ediție îngrijită de Lucian Drimba, Minerva, București, 1987. Iosif Vulcan, Scrieri. Vol. 2: Publicistică, ediție îngrijită de Lucian Drimba, Minerva, București, 1989. Iosif Vulcan, Scrieri. Vol. 3: Însemnări de călătorie, ediție îngrijită de Lucian Drimba, Minerva, București, 1994. Iosif Vulcan, Scrieri. Vol. 4: Însemnări de călătorie (II) • Corespondență, ediție îngrijită de Lucian Drimba, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2002.
În publicații Petőfi în românește. În: Telegraful român, nr. 5 / 1859, pp. 17—18. Din lirica lui Petőfi. În: Familia, nr. 5 din 30 ianuarie / 11 februarie 1872, pp. 50-51.
Bibliografie Florin Ardelean și Ioan Laza, Iosif Vulcan. La judecata urmașilor, Eikon, București, 2016. Lidia Băncescu, Scrisori către Iosif Vulcan (catalog), Biblioteca „Astra“, Sibiu, 1971. Maria Berényi, Aspecte național-culturale din istoricul românilor din Ungaria (1785-1918), Tankonyvkiado, Budapesta, 1990. Mihai Buzea, Vulcan: lumina vine de la Asfințit, Editura Polirom, Iași, 2022. Lucian Drimba, Iosif Vulcan, Minerva, București, 1974. Florian Dudaș, Vămile destinului. Scrisori inedite de la Lucreția Suciu (1891-1900), Lumina, Oradea, 2004. Ioan Georgescu, Iosif Vulcan: la un veac dela nașterea lui, Tipografia Națională, Cluj, 1941. Francisc Hossu-Longin, Amintiri din viața mea, Dacia, Cluj-Napoca, 1975. Blaga Mihoc, Istorie și politică, Alibi, Oradea, 1993. Iuliana Păcurar, Familia (1865-1906). Perspectivă monografică, Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 2014. Gheorghe Petrușan, Iosif Vulcan și revista Familia, Szeged, 1992. Mircea Popa, De la Samuil Vulcan la Iosif Vulcan. O panoramă a scrisului din Bihor până în 1918, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2018. Stelian Vasilescu, Eminescu, student la Viena, Iosif Vulcan, Oradea, 2000.
Muzeul memorial În anul 1965, cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui veac de la apariția revistei Familia, în Oradea a fost inaugurat Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”. Muzeul este situat în centrul orașului, strada cu același nume, foarte aproape de malul Crișului Repede, de care îl desparte doar un mic parc, în care se află și statuia lui Iosif Vulcan.
Galerie de imagini
Note
Vezi și Casa Memorială „Iosif Vulcan” (Holod)
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V http://www.revistafamilia.ro Siteul revistei Familia. Fondator Iosif Vulcan. (include arhiva revistei familia) Revista Familia pe Facebook Muzeul „Iosif Vulcan” din Șinca Veche pe Facebook Vezi poziția Muzeului Memorial Iosif Vulcan pe harta orașului Oradea (arhivat)
Categorie:Poeți români din secolul al XIX-lea Categorie:Publiciști români Categorie:Scriitori români din secolul al XIX-lea Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Orădeni Categorie:Nașteri în 1841 Categorie:Nașteri pe 31 martie Categorie:Decese în 1907 Categorie:Decese pe 8 septembrie Categorie:Poeți români din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Antologiști români Categorie:Români din Austro-Ungaria Categorie:Traducători din maghiară în română Categorie:Decese în Oradea