Sinuciderea sau suicidul (în latină suicidium, de la sui caedere, „a se omorî”) reprezintă acțiunea unei persoane de a-și cauza propria moarte.
Suicidul este de cele mai multe ori comis din disperare, a cărei cauză este adesea atribuită unei boli mentale cum ar fi depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia, alcoolismul sau dependența de droguri. Adesea joacă un rol și factorii de stres ca problemele financiare sau problemele ivite în relațiile interpersonale. Printre eforturile de prevenire a sinuciderii se numără și restricționarea accesului la arme de foc, tratarea afecțiunilor mentale și abuzului de droguri și îmbunătățirea dezvoltării economice.
thumb|Rata sinuciderilor din România (2011) thumb|right|Doi soldați japonezi care s-au sinucis prin împușcare, pentru a nu fi luați prizonieri de americani, Tarawa, Insulele Gilbert din Pacific, 1943. Metoda utilizată cel mai des pentru sinucidere variază în funcție de țară și este parțial legată de disponibilitate. Metodele cele mai comune includ: spânzurarea, otrăvirea cu pesticide și împușcarea. Anual se sinucid între 800.000 și un milion de oameni, aceasta fiind a zecea cauză a mortalității la nivel mondial. Procentajul este mai mare la bărbați decât la femei, bărbații prezentând o probabilitate de sinucidere de trei până la patru ori mai mare în comparație cu femeile. În fiecare an au loc între 10 și 20 de milioane de tentative de suicid non-fatale. Tentativele sunt mai des întâlnite la tineri și femei.
Părerile privind sinuciderea au fost influențate de teme fundamentale ale existenței, cum ar fi religia, onoarea și sensul vieții. Religiile avraamice consideră în mod tradițional sinuciderea drept o ofensă adusă lui Dumnezeu ca urmare a credinței în sanctitatea vieții. În timpul erei samurailor în Japonia, seppuku era considerat drept o modalitate de ispășire în caz de eșec sau o formă de protest. Sati, practica funerară hindusă, ilegală în prezent, presupunea ca văduva să se auto-incendieze pe rugul funerar al soțului său, de bună voie sau sub presiunea familiei și societății.
Deși în trecut sinuciderea și tentativa de suicid erau pasibile de pedeapsă din punct de vedere legal, acest lucru nu mai este valabil în majoritatea statelor occidentale. Rămân însă infracțiuni penale în majoritatea țărilor islamice. În secolele al XX-lea și al XXI-lea sinuciderea prin auto-incendiere a fost utilizată ca modalitate de protest, iar kamikaze și atentatele sinucigașe cu bombă au fost utilizate drept tactici militare și de terorism.
Definiții Suicidul, numit de asemenea și sinucidere finalizată, reprezintă „acțiunea de a-și lua viața”. Tentativa de suicid sau comportamentul suicidal non-fatal se referă la auto-rănire cu scopul de a-și lua viața, însă care nu duce la moarte. Sinuciderea asistată este atunci când o persoană o ajută pe alta să-și pună capăt vieții, în mod indirect, furnizându-i sfaturi sau mijloace pentru a se omorî. Aceasta se deosebește de eutanasie, în care o altă persoană joacă un rol mai activ în cauzarea decesului cuiva. Ideația suicidară se referă la gândurile unei persoane de a-și lua viața.
Factori de risc thumb|upright=1.35|Circumstanțele ce grăbesc sinuciderea, situația din 16 state americane în 2008.
Factorii ce influențează riscul de sinucidere includ bolile psihice, abuzul de droguri, stări psihologice, situații culturale, familiale și sociale și genetica. Bolile mentale și abuzul de substanțe co-există în mod frecvent. Alți factori de risc includ tentative anterioare de suicid, disponibilitatea unui mijloc de a comite această acțiune, cazuri de suicid în familie sau existența unui traumatism cranio-cerebral. De exemplu, s-a constatat că rata sinuciderii este mai mare în casele unde există arme de foc decât în celelalte. Factori socio-economici ca șomajul, sărăcia, lipsa unui adăpost și discriminarea pot determina gânduri sinucigașe. Aproximativ 15–40% din oameni lasă un bilet de adio. Se pare că genetica determină între 38% și 55% din comportamentele suicidare. Veteranii de război prezintă un risc mai mare de sinucidere, în mare parte din cauza unei frecvențe mai ridicate a bolilor mentale și problemelor fizice legate de război.
Boli psihice Bolile psihice sunt deseori prezente la momentul sinuciderii, cu estimări de la 27% până la mai mult de 90%. Printre cei care au fost internați într-un spital psihiatric, riscul unei sinucideri reușite pe parcursul vieții este de aproximativ 8,6%. Jumătate dintre persoanele care se sinucid pot avea tulburare depresivă majoră; această afecțiune sau altă tulburare de dispoziție cum ar fi tulburarea bipolară crește riscul sinuciderii de 20 de ori. Alte afecțiuni implicate includ schizofrenia (14%), tulburarea de personalitate (14%), tulburarea bipolară și sindromul de stres posttraumatic. Aproximativ 5% dintre oamenii ce suferă de schizofrenie se sinucid. Tulburările de alimentație reprezintă un alt risc înalt.
Tentativele anterioare de suicid sunt cel mai important indicator al unei posibile sinucideri. Aproximativ 20% din sinucigași au avut o tentativă anterioară și dintre cei care au încercat să se sinucidă 1% reușesc să se sinucidă în decurs de un an iar peste 5% se sinucid după 10 ani. Cu toate că acțiunile de auto-rănire nu sunt privite ca tentative de suicid, existența unui comportament auto-vătămător este legată de un risc mare de suicid.
În aproximativ 80% din cazurile de sinucidere reușită, persoana respectivă a consultat un medic pe parcursul anului precedent decesului, inclusiv 45% în decursul lunii precedente. Aproximativ 25–40% dintre cei care s-au sinucis au avut contact cu servicii din domeniul sănătății mentale în anul precedent.
Abuzul de substanțe thumb|upright=1.35|„Cariera bețivului”, 1846, ilustrează modul în care alcoolismul poate duce la suicid Abuzul de substanțe este al doilea factor de risc pentru suicid, după depresia majoră și tulburarea bipolară. Atât abuzul cronic de substanțe, cât și intoxicația acută sunt asociate. Atunci când se combină cu o durere personală, cum ar fi doliul, riscul crește. În plus, abuzul de substanțe este asociat cu tulburările mentale.
Majoritatea persoanelor se află sub influența substanțelor sedativ-hipnotice (cum ar fi alcoolul sau benzodiazepinele) atunci când se sinucid, alcoolismul fiind prezent între 15% și 61% din cazuri. Țările care au mai multe cazuri de alcoolism și o densitate mai mare a barurilor au în general și o rată mai mare a sinuciderilor, acest lucru fiind în primul rând legat de consumul de băuturi spirtoase mai degrabă decât de consumul total de alcool. În jur de 2,2–3,4% din persoanele care au fost tratate pentru alcoolism se sinucid la un moment dat. Alcoolicii care încearcă să se sinucidă sunt de obicei bărbați, mai în vârstă, care au avut astfel de tentative și în trecut. Între 3 și 35% dintre decesele printre consumatorii de heroină sunt cauzate de suicid (de aproximativ 14 mai mult decât cei care nu consumă).
Abuzul de cocaină și metamfetamine are o legătură strânsă cu sinuciderea. În cazul consumatorilor de cocaină, riscul cel mai mare este în perioada de sevraj. Un risc semnificativ prezintă și cei care au utilizat inhalanți, aproximativ 20% având tentative de suicid la un moment dat și peste 65% gândindu-se la acest lucru. Fumatul de țigări este asociat cu riscul de sinucidere. Există puține dovezi privind această asociere; cu toate acestea, s-a vehiculat ideea că cei care sunt predispuși la fumat sunt predispuși și la sinucidere, că fumatul determină probleme de sănătate ce determină ulterior oamenii să-și ia viața și că fumatul afectează chimia creierului, ducând la tendințe suicidare. Totodată, cannabisul nu pare să crească acest risc în mod independent.
Dependența de jocurile de noroc Dependența de jocurile de noroc este asociată cu o ideație suicidară și tentative de suicid mai pronunțate față de populația generală. Între 12 și 24% din jucătorii patologici au tentative de suicid. Rata sinuciderii în rândul soțiilor lor este de trei ori mai mare decât aceea a populației generale. Alți factori care cresc riscul în cazul dependenților de jocurile de noroc sunt bolile psihice, abuzul de alcool și drogurile.
Stări patologice Există o asociere între tendința de suicid și problemele de sănătate fizică, de exemplu: durerea cronică, traumatismul cranio-cerebral, cancer, hemodializă, HIV, lupus eritematos sistemic, printre altele. Diagnosticul de cancer aproape dublează riscul ulterior de suicid. Prevalența tendințelor crescute de suicid a persistat după ajustarea prin includerea depresiei clinice și a abuzului de alcool. La oamenii care au mai mult de o afecțiune medicală, riscul a fost deosebit de mare. În Japonia, problemele de sănătate sunt catalogate ca fiind principalul motiv de sinucidere.
Tulburările de somn precum insomnia și apneea de somn sunt factori de risc pentru depresie și sinucidere. În unele cazuri, tulburările de somn pot fi un factor de risc independent de depresie. O serie de alte afecțiuni medicale se pot manifesta ca simptome asemănătoare tulburărilor de dispoziție, precum: hipotiroidism, boala Alzheimer, tumoare cerebrală, lupus eritematos sistemic și efecte adverse de la o serie de tratamente medicamentoase (precum betablocante și steroizi).
Stări psihosociale O serie de stări psihologice cresc riscul de suicid, de exemplu: deznădejdea, pierderea plăcerii în viață, depresia și anxietatea. O capacitate scăzută de a rezolva problemele, pierderea capacităților din trecut și controlul slab al impulsurilor joacă, de asemenea, un rol. La adulții mai în vârstă, percepția că sunt o povară pentru ceilalți este importantă.
Probleme de viață recente, cum ar fi pierderea unui membru al familiei sau a unui prieten, pierderea locului de muncă sau izolarea socială (precum traiul de unul singur) cresc riscul. Persoanele care nu s-au căsătorit niciodată prezintă, de asemenea, un risc mai mare. Religiozitatea poate reduce riscul de sinucidere. Acest lucru a fost atribuit poziției negative pe care multe religii o iau împotriva sinuciderii și coeziunii mai largi pe care o poate oferi religia. Musulmanii, dintre persoanele religioase, par să aibă o rată mai scăzută.
Unele persoane se pot sinucide pentru a evita intimidarea sau prejudecata. Abuzul sexual din copilărie și timpul petrecut în adopție temporară sunt, de asemenea, factori de risc. Se consideră că abuzul sexual contribuie cu 20% la riscul general.
O explicație evoluționistă pentru suicid este că poate îmbunătăți valoarea selectivă inclusivă. Acest lucru poate avea loc dacă persoana care se sinucide nu poate avea mai mulți copii și își privează rudele de resurse rămânând în viață. O obiecție este aceea că decesul adolescenților sănătoși nu este de natură să ducă la creșterea valorii selective inclusive. Adaptarea la un mediu ancestral foarte diferit poate fi dezadaptativă în condițiile actuale.
Sărăcia este asociată cu riscul de suicid. Creșterea sărăciei relative față de cei din jur crește riscul de suicid. Peste 200.000 de fermieri din India au comis suicid din 1997 încoace, o parte din cauza problemelor legate de datorii. În China, probabilitatea de suicid este de trei ori mai mare în zonele rurale decât în cele urbane și se crede că, într-o anumită măsură, acest lucru se întâmplă din cauza dificultăților financiare din zona rurală.
Persoanele care au prezentat un eveniment traumatic și suferă de sindromul de stres posttraumatic (PTSD) pot avea mai multe șanse de a încerca să se sinucidă.Conexiunea dintre PTSD și sinucidere
Mass-media Mass-media, inclusiv internetul, joacă un rol important. Modul în care aceasta ilustrează sinuciderea poate avea un efect negativ, datorat conținutului substanțial, proeminent și repetitiv, care glorifică sau idealizează sinuciderea, ducând la un impact major. Atunci când se oferă o descriere detaliată despre cum să te sinucizi printr-un anumit mijloc, utilizarea aceastei metode de sinucidere poate crește în rândul populației în ansamblu.