miniatura|Catedrala Mântuirii Neamului din București este cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume. miniatura|O ilustrație a interiorului tradițional al unei biserici ortodoxe orientale. Ortodoxia răsăriteană, cunoscută și sub numele de creștinismul ortodox răsăritean sau creștinismul bizantin, este una dintre cele trei ramuri principale ale creștinismului calcedonian, alături de catolicism și protestantism. Biserica Ortodoxă Răsăriteană tradițională (sau „canonică”) este organizată în biserici autocefale independente una de alta. În secolul XXI, numărul bisericilor autocefale principale este de șaptesprezece, dar există biserici autocefale nerecunoscute de cele principale. Bisericile autocefale își aleg propriul primat. Bisericile autocefale pot avea jurisdicție (autoritate) asupra altor biserici, dintre care unele au statutul de „autonome”, ceea ce înseamnă că au mai multă autonomie decât simplele eparhii.

Multe dintre aceste jurisdicții corespund teritoriilor unuia sau mai multor state moderne, de exemplu, Patriarhia Moscovei corespunde Rusiei și altor state postsovietice. Ele pot include mitropolii, episcopii, parohii, mănăstiri sau metochii periferice corespunzătoare diasporei, care pot fi situate și în afara țării în care își are reședința primatul, iar uneori jurisdicțiile se suprapun (cazul Moldovei, unde jurisdicțiile patriarhilor de București și de Moscova se suprapun).

Răspândirea ortodoxiei răsăritene a început în zona estică a bazinului mediteranean, în cadrul culturii grecești bizantine. Ortodoxia răsăriteană tradițională susține că Duhul Sfânt provine numai de la Tatăl și respinge clauza Filioque („și Fiul”) adăugată la Crezul de la Niceea de către Biserica Latină, pe motiv că nu a fost convocat niciun conciliu pentru această adăugire.

Tradiții miniatura|Mănăstirea Sfânta Ecaterina (secolul al VI-lea), Peninsula Sinai, Egipt miniatura|Botez ortodox miniatura|Elemente euharistice pregătite pentru Sfânta Liturghie. miniatura|Nunta țarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Biserica Ortodoxă Răsăriteană pune accent și acordă un nivel ridicat de prestigiu tradițiilor monahismului și asceticismului cu rădăcini în creștinismul timpuriu din Orientul Apropiat și Anatolia bizantină. Cele mai importante centre ale monahismului creștin ortodox sunt Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Peninsula Sinai ( Egipt ) și Muntele Athos (Grecia).

Toți episcopii sunt călugări. Dacă un om care nu este călugăr este ales episcop, acesta trebuie să fie tuns călugăr înainte de a putea fi hirotonit. Un om trebuie fie să fie călugăr, fie să fie căsătorit pentru a fi hirotonit.

Icoanele au făcut parte din creștinismul ortodox încă de la începuturile bisericii. Iconografia împrumută din arta romană și elenistică precreștină. Icoanele pot fi găsite pe pereții bisericilor și adesea acoperă complet structura interioară. Majoritatea caselor ortodoxe orientale au o zonă rezervată rugăciunii în familie, de obicei un perete orientat spre est, unde sunt atârnate multe icoane.

Un iconostas este un perete de icoane și picturi religioase, care separă naosul de sanctuar într-o biserică. Iconostasul modern a evoluat din templonul bizantin din secolul al XI-lea. Evoluția iconostasului se datorează probabil în mare măsură misticismului isihast din secolul al XIV-lea și geniului sculpturii în lemn al Bisericii Ortodoxe Ruse. Prima catapeteasmă rusească cu cinci niveluri, înaltă până la tavan, a fost proiectată de Andrey Rublyov în catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir în 1408.

În timp ce Biserica Catolică numără șapte taine, iar multe grupuri protestante enumeră două (botezul și euharistia) sau chiar niciunul, ortodocșii răsăriteni nu limitează numărul. Dar termenul se aplică de taină se aplică și altor acțiuni sacre, cum ar fi tonsura monahală sau binecuvântarea apei sfințite Cu toate acestea, pentru comoditate, catehismele vorbesc adesea despre cele șapte mari taine:

Sfânta Împărtășanie Botezul Mirungerea Spovedania Ungerea Căsătoria Hirotonirea

Distribuție miniatura|Distribuția procentuală a creștinilor ortodocși orientali pe țări în anul 2015. Ortodoxia estică este religia predominantă în Rusia (77%), unde trăiesc aproximativ jumătate din creștinii ortodocși estici ai lumii. Religia este concentrată în restul Europei de Est, unde este religia majoritară în Ucraina (65,4%–77%),РЕЛІГІЯ, ЦЕРКВА, СУСПІЛЬСТВО І ДЕРЖАВА: ДВА РОКИ ПІСЛЯ МАЙДАНУ (Religion, Church, Society and State: Two Years after Maidan) , 2016 report by Razumkov Center in collaboration with the All-Ukrainian Council of Churches. pp. 27–29. România (81%), Belarus (48%–73%), Grecia (98%), Serbia (86%), Bulgaria (86%), Moldova (90%), Georgia (83%), Macedonia de Nord (70%), Cipru (80%) și Muntenegru (73%). Este predominantă în teritoriile disputate Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria.

Obiceiuri locale alt=|miniatura|Cioburi de vaze de ceramică pe stradă, după ce au fost aruncate de la ferestrele caselor din apropiere. O tradiție de Sâmbăta Mare în Corfu, Grecia. Localitatea este exprimată și în termeni regionali de jurisdicție bisericească, care este adesea trasată și pe baza unor linii naționale. Multe biserici ortodoxe adoptă un titlu național (de exemplu, ortodoxă albaneză, ortodoxă bulgară, ortodoxă georgiană, ortodoxă greacă, ortodoxă română, ortodoxă rusă, ortodoxă sârbă, ortodoxă ucraineană etc.), iar acest titlu poate identifica ce limbă este folosită în cadrul slujbelor, ce episcopi prezidează și care dintre typica este urmată de anumite congregații. În Orientul Mijlociu, creștinii ortodocși sunt de obicei denumiți ortodocși rum („romani”), datorită legăturii lor istorice cu Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin).

Note

Vezi și Ortodoxie Calendarul liturgic ortodox oriental Diferențe teologice între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă de Răsărit Lista sfinților ortodocși orientali

Categorie:Ortodoxie răsăriteană