Leopardul zăpezilor sau irbisul (Panthera uncia) este un mamifer prădător mare din familia felidelor, care trăiește în regiunile muntoase din Asia Centrală,Habitat and Range. snowleopard.org și anume în Afganistan, zona lacului Baikal și în estul podișului Tibet. Clasificarea speciei a variat de-a lungul timpului, ea fiind inițial atribuită genului Panthera, împreună cu alte feline mari, pentru ca mai apoi să fie reclasificată într-un gen aparte, Uncia, iar în 2008 înapoi în Panthera.

Aspectul fizic al leopardului zăpezilor se caracterizează printr-un corp alungit, slab și flexibil, labe relativ mici, un cap nu de dimensiuni modeste și o coadă foarte lungă. Împreună cu coada el atinge o lungime de 200–230 cm și o greutate de până la 55 kg. Blana este de culoare cenușie-deschis, cu pete în formă de inel.

Din cauza habitatului său greu accesibil și a densității foarte scăzute, multe aspecte biologice legate de leopardul zăpezilor sunt slab studiate. La momentul actual, situația ecologică a speciei este critică. În secolul al XX- lea, aceasta a fost introdusă în Lista roșie a IUCN și în documentele de acest gen a unor țări. Din 2012 vânătoarea leoparzilor zăpezilor este interzisă.

Istoricul studierii Prima mențiune și imagine a leopardului zăpezilor sub denumirea «Once» au fost făcute de Georges-Louis de Buffon în anul 1761, care spunea că el locuiește în Persia și este dresat pentru vânătoare.

Prima descriere științifică a leopardului zăpezilor sub denumirea de Felis uncia a fost scrisă de medicul și naturalistul german Johann Schreber în anul 1775. Mai târziu, în anul 1830, specia a fost descrisă de Christian Ehrenberg sub denumirea Felis irbisWozencraft, W. C. (16 noiembrie 2005). «Order Carnivora» in: . În anul 1855 Thomas Horsfield l-a descris sub denumirea Felis uncioides.

O anumită cantitate de informație științifică privind biologia și răspândirea leopardului zăpezilor a fost acumulată într-o perioadă de aproximativ două secole. În cercetarea leopardului zăpezilor au participat mulți cercetători renumiți inclusiv Peter Simon Pallas și Nikolai Mihailovici Prjevalski. La începutul secolului al XX-lea informația despre această specie a fost completată de Arkadi Tugarinov, Serghei Ogniov și alții. Mai târziu, o etapă importantă în actualizarea informațiilor privind leopardul zăpezilor a fost sumarul lui V. G. Gheptner și A. A. Sludschii din anul 1972. După un timp, unele detalii despre biologia speciei s-au întâlnit în lucrările lui L. V. Sopin, M. N. Smirnov, A. K. Fedosenko, V. N. Nikifor, D. G. Mednedev, G. G. Sobanscov, V. A. Șilov, B. V. Șerbakov, N. P. Malkov, N. S. Socinoi și mulți alții

Sistematica și filogenia

Inițial fosilele leopardului zăpezilor, datate din pleistocenul târziu, au fost găsite numai în munții Altai și la frontiera vestică a Mongoliei. Dar, descoperirile de mai târziu de la nordul Pakistanului ne arată că leopardul zăpezilor era răspândit pe acest teritoriu, probabil, de la 1,2 până la 1,4 milioane de ani în urmă, ceea ce arată că această specie a apărut cu mult mai în urmă decât se credea.

Leopardul zăpezilor face parte din genul Uncia, fiind, conform trăsăturilor morfologice și comportamentale, intermediar între felinele mari (genul Panthera) și grupa pisicilor mici. Leopardul zăpezilor este singurul reprezentant al acestei specii.

Anterior, leopardul zăpezilor era inclus în genul Panthera împreună cu alte feline mari, dar, mai târziu a fost mutat la un gen separat Uncia. După structura craniului, leopardul zăpezilor se diferențiază de oricare felină din genul Panthera mai mult decât toate celelalte, între ele, în orice combinație. Cu toate acestea, leopardul zăpezilor deține combinațiile unui șir de trăsături morfologice și etologice ca reprezentant al genului Panthera, precum și ca reprezentant al pisicilor mici (Felinae). De exemplu, craniul lui privind structura creierului este foarte asemănătoare cu craniul reprezentanților mari ai genului Felis, dar are osul hioid, care este tipic reprezentanților genului Panthera.

Din cauza asemănării aspectului exterior cu cel al leopardului, el s-a socotit un timp îndelungat ruda acestuia, dar cercetările genetice efectuate au arătat relația sa apropiată cu tigrul, după care au fost încercări de-al readuce la genul Panthera.. Și chiar dacă poziția sistematică a leopardului zăpezilor rămâne necunoscută până la urmă, după marea majoritate a surselor el este în continuare considerat ca parte a unui gen separat Uncia.

Presupusa filogenie a leopardului zăpezilordupă McKenna & Bell, 1997 și Nowak, 1991 (stânga) și după Stephen O’Brien și Warren Johnson, 2006 (dreapta)Stephen O’Brien et Warren Johnson, «L'évolution des chats», dans Pour la science, no 366, Avril 2008 (ISSN 0 153-4092) basée sur (en) W. Johnson et al., «The late Miocene radiation of modern felidae: a genetic assessment», dans Science, no 311, 2006 et (en) C. Driscoll et al.

În ciuda arealului extins și extrem de disecat, marea majoritate a cercetătorilor nu văd subspecii la leopardul zăpezilor. Cu toate acestea, unii taxonomi au propus ca să se diferențieze unele subspecii, care viețuiesc în diferite regiuni geografice. De exemplu, U. u. uncia, care locuiește la nord-vestul Asiei centrale, Mongoliei și Rusiei, și U. u. uncioides din partea de vest a Chinei și a munților HimalayaWilson DE, Mittermeier RA (eds) (2009) Handbook of the Mammals of the World. Vol. 1. Carnivores. Lynx Edicions, Barcelona. Însă, aceste subspecii nu sunt recunoscute și sunt considerate nelegitime.

Aspectul exterior thumb|210px|left|În această imagine se observă bine petele negre și coada lungă și pufoasă Leopardul zăpezilor este o felină relativ mare. După înfățișare este asemănător cu leopardul, dar mai mic decât el, mai mult ghemuit, cu coada și blana lungă pe care sunt niște pete negre. Trunchiul este alungit și ghemuit, puțin ridicat în regiunea osului sacru. Lungimea corpului de la cap e de 103–130 cm, în timp ce lungimea cozii e de 90–105 cm. Înălțimea umerilor e de 60 cm. Masculii sunt puțin mai mari ca femelele. Masa corpului unui mascul poate ajunge până la 45–55 kg, în timp ce a femelelor este între 22–40 kg. Lungimea piciorului din spate este de 22–26 cm

Blana este înaltă, foarte groasă și moale, lungimea ei pe spate poate ajunge până la 55 mm — ea îi asigură protecție la condițiile aspre din habitat. După densitatea blănii leopardul zăpezilor se diferențiază de toate pisicile mari și mai mult se aseamănă cu cele mici.

Culoarea blănii este maronie-gri, fără vreo impuritate de culoare galbenă sau roșiatică (nuanța galbenă a blănii a fost observată la niște specii care au murit în captivitate, probabil este un artefact).

Culoarea de bază a blănii la spate și în partea superioară este de un gri-gri deschis, aproape albă, care puțin seamănă cu cea a fumului. Partea de jos, culoare burții și interiorului membrelor este mai deschisă decât pe spate. Pe aproape tot fondul gri deschis sunt niște pete rare în formă de inele, înăuntrul cărora se pot găsi pete cu mult mai mici, și niște pete mici de culoare neagră sau gri întunecat. Uzorul de pete este relativ șters, format din pete deformate, diametrul celor mai mari pete poate ajunge de la 5 cm până la 7–8 cm. Multe pete de dimensiuni diferite sunt ușor de găsit pe cap (cele mai mici dintre ele), gât și pe picioare (mult mai mari, mai jos devenind mai mici), petele în formă de inel sunt absente. În partea din spate a spinării petele parcă se unesc una cu alta, formând dungi scurte. Între petele inelate sunt puține pete care se intersectează. Petele mari care sunt multe pe partea din urmă a cozii deseori cuprind coada în direcție transversală formând un inel incomplet. Sfârșitul cozii este sus de obicei negru. Petele întunecate de culoarea neagră, dar arată gri-închis.

Culoarea obișnuită a fondului blănii de iarnă este foarte deschisă, căruntă, aproape albă, de nuanță fumurie, care poate fi bine observată pe spate și pe partea de sus, pe lângă asta se poate observa și o ușoară nuanță de galben deschis. Astfel de colorare este ideală pentru ca animalul să se poată ascunde bine în mediul lui obișnuit de viață — printre stâncile întunecate, pietre, zăpada albă și gheață.

Culoarea blănii vara este mult mai deschisă, aproape de un colorit alb și cu contururi clare ale petelor întunecate. Culoarea fumurie a blănii se observă mai greu vara, comparativ cu iarna. Există o informație, care încă trebuie cercetată: cu vârsta petele dispar de pe blană. La speciile tinere uzorul din pete este mult mai clar și coloritul lor este mult mai intens decât la speciile bătrâne.

Capul, comparativ cu dimensiunile corpului nu este prea mare, fiind de formă rotundă. Urechile sunt scurte, rotunde, fără ciucuri la capete, iarna fiind aproape ascunse în blană. Coama și favoriții nu sunt dezvoltați. Mustățile sunt de culoare albă și neagră, de o lungime de 10,5 см. Ochii sunt mari, având pupila rotundă.

Craniul este destul de puternic, cu umflături și culmi, cu arcadele zigomatice foarte dezvoltate, dar este mai puțin masiv și greu comparativ cu alți reprezentanți al genului Panthera. Lungimea craniului unui mascul este de 18–19 cm, lățimea zigomatică fiind de 12-13,5 cm, lățimea interorbitală este de 4,3—4,7 cm, lățimea rostrului dinților 4,8-5,3 cm, lungimea rândului de dinți de sus este de 5,8—6,3 cm.

Un leopard al zăpezilor mare, ca și multe alte feline, are 30 de dinți. Pe maxilarul superior și inferior are câte 6 dinți incisivi și 2 canini; pe maxilarul superior - câte 3 premolari și 1 molar; pe maxilarul inferior - câte 3 premolari și 1 molar. Formula dentară: . Limba lungă și mobilă este dotată pe părțile laterale cu butoane speciale, care sunt acoperite cu epiteliul cheratinizat și permit separarea cărnii de scheletul victimei. Aceste umflaturi ajută, de asemenea, și la «spălat».

Coada este foarte lungă, fiind cu mai mult de trei sferturi mai mare decât restul lungimii copului, acoperită cu păr lung, din această cauză ea pare foarte groasă (vizual, grosimea sa este aproape egală cu grosimea antebrațului leopardului zăpezilor). Ea adesea slujește ca balansoar în timpul săriturilor. Membrele sunt relativ scurte. Picioarele leopardului zăpezilor sunt largi și masive. Ghearele de pe picioare sunt retractabile. Urmele sunt mari, rotunde, fără nici un semn al vreunei gheare.

Leopardul zăpezilor, comparativ cu alte feline mari, nu poate răcni, în ciuda osificării necomplete a osului hioid, care, după cum se credea, le permitea felinelor mari să urle. Noile studii arată că această abilitate se datorează altor caracteristici morfologice a laringelui, care este absent la leopardul zăpezilor. În pofida construcției aparatului hioid ca la felinele mari (Panthera), prezența «urletului-mârâit» lipsește. «Torsul» are loc atât la inspirație, precum și la expirație — ca la felinele mici (Felis). El poate doar să miaune, mârâie, șuiere și să producă sunete zgomotoase. Metodele de sfâșiere a prăzii sunt ca la felinele mari, în timp ce poziția când mănâncă hrana e ca la felinele mici.

Răspândire Leopardul zăpezilor este o felină exclusiv asiatică. Arealul leopardului în Asia centrală și de sud ocupă teritoriul regiunilor montane care au o suprafață de aproximativ 1 230 000 km² și se întinde pe teritoriul următoarelor țări: Afganistan, Birmania, Bhutan, China, India, Kazahstan, Kîrgîzstan, Mongolia, Nepal, Pakistan, Rusia, Tadjikistan și Uzbekistan. Răspândirea geografică se întinde de la munții Hindukuș din estul Afganistanului și râul Sîrdaria pe munții Pamir, Tian-Șan, Karakorum, Cașmir, Kunlun, și Himalaya, către Siberia de Sud, unde arealul este acoperit de munții Altai, Saian, Tannu-Ola. În Mongolia el a fost observat în Altaiul Mongol, Altaiul Gobinez și în munții Khangai. În Tibet el a fost observat până la Altunișania la nordКрасная книга России: Снежный барс.Mammals of the Soviet Union. Vol III: Carnivores (Feloidea).

Habitat thumb|250px|left|Pantele munților Altai — un habitat tipic leoparzilor zăpezilor