Iran, oficial Republica Islamică Iran (IRI) și cunoscut și sub numele de Persia, este o țară din Asia de Vest. Se învecinează cu Turcia la nord-vest și Irak la vest, Azerbaidjan, Armenia, Marea Caspică și Turkmenistan la nord, Afganistan la est, Pakistan la sud-est, Golful Oman și Golful Persic la sud. Republica Islamică Iran - cu o populație majoritară șiită - de aproximativ 86 de milioane de locuitori și o suprafață de , se află pe locul 17 la nivel global atât în ceea ce privește suprafața, cât și densitatea populației. Este a șasea țară ca mărime din Asia și una dintre cele mai muntoase țări din lume. Țara este împărțită în cinci regiuni, cu 31 de provincii. Teheran este capitala națională, cel mai mare oraș și centru financiar.
Fost „leagăn al civilizației”, locuit încă din Paleoliticul inferior, o mare parte a Iranului a fost unificată pentru prima dată ca entitate politică de mezi sub conducerea lui Ciaxares în secolul al VII-lea E.V., atingând apogeul teritorial în secolul al VI-lea E.V., când Cirus cel Mare a fondat Imperiul Ahemenid, unul dintre cele mai mari din istoria antică. Alexandru cel Mare a cucerit imperiul în secolul al IV-lea E.V. O rebeliune iraniană a stabilit Imperiul Part în secolul al III-lea î.Hr. și a eliberat țara, care a fost succedată de Imperiul Sasanid în secolul al III-lea E.N. Iranul antic a văzut unele dintre cele mai timpurii dezvoltări ale scrisului, agriculturii, urbanizării, religiei și guvernării centrale. Epoca sasanidă este considerată o epocă de aur în istoria civilizației iraniene. Musulmanii au cucerit regiunea în secolul al VII-lea E.N., ducând la islamizarea Iranului. Literatura persană, filosofia, matematica, medicina, astronomia și arta, care au înflorit în epoca sasanidă, au fost reînnoite în timpul Epocii de aur islamice și Renașterii Persane, când o serie de dinastii musulmane iraniene au pus capăt dominației arabe, au revitalizat limba persană și au condus țara până la cuceririle selgiucide și mongole din secolele XI-XIV.
În secolul al XVI-lea, Safevizii au reînființat un stat iranian unificat, cu șiismul ca religie oficială. În timpul Imperiului Afșarid în secolul al XVIII-lea, Iranul a fost o mare putere mondială, dar acest lucru nu a mai fost valabil după ce Qajarii au preluat puterea în anii 1790. Începutul secolului al XX-lea a văzut Revoluția Constituțională Persană și înființarea dinastiei Pahlavi de către Reza Shah cel Mare, care l-a detronat pe ultimul șah Qajar în anul 1925. Încercările lui Mohammad Mosaddegh de a naționaliza industria petrolieră au dus la o Lovitura de stat din Iran din 1953. După Revoluția Iraniană, monarhia a fost înlăturată în anul 1979, iar Republica Islamică Iran a fost înființată de Ruhollah Khomeini, care a devenit primul Lider Suprem al țării. În 1980, Irakul a invadat Iranul, declanșând războiul de opt ani dintre Iran și Irak, care s-a încheiat într-un impas.
Iranul este oficial guvernat ca o republică islamică unitară cu un sistem prezidențial, autoritatea supremă fiind deținută de un Lider Suprem. Guvernul este autoritar și a atras critici largi pentru încălcări grave ale drepturilor omului și libertăților civile. Iranul este o mare putere regională, datorită rezervelor sale mari de combustibili fosili, inclusiv celei de-a doua cea mai mare rezervă de gaze naturale din lume, a treia cea mai mare rezervă de petrol, locației sale geopolitice semnificative, capabilităților militare, hegemoniilor culturale, influenței regionale și rolului său ca punct focal al Islamului șiit. Economia iraniană este a 23-a ca mărime la nivel mondial după PPC. Iranul este membru fondator al Națiunilor Unite, OIC, OPEC și ECO, precum și membru actual al NAM, SCO și BRICS. Iranul găzduiește 28 de situri UNESCO ale Patrimoniului Mondial, al zecelea cel mai mare număr din lume, și se află pe locul 5 în ceea ce privește Patrimoniul Cultural Imaterial sau comorile umane.
Etimologie
alt=Inscripția lui Ardeșir Babakan (domnie 224–242) la Naqsh-e Rostam|miniatura|Relieful stâncos al lui Ardașir I (224–242 d.Hr.) la Naqsh-e Rostam, inscripționat „Aceasta este figura lui Mazdaworshipper, domnul Ardașir, Regele Iranului.” Termenul Iran derivă din persana medie Ērān, atestat pentru prima dată într-o inscripție din secolul al III-lea de la Naqsh-e Rostam, cu inscripția însoțitoare în limba partă folosind Aryān, în referire la iranieni. Ērān și Aryān sunt forme de plural oblice ale substantivelor gentilice ēr- (persana medie) și ary- (partă), derivând din limba proto-iraniană *arya- (însemnând „arian”, adică al iranienilor), recunoscut ca un derivat al limbii proto-indo-europene , însemnând .Laroche. 1957. Proto-iranianul *arya- derivă din proto-indo-europeanul (PIE) , un adjectiv yo- la o rădăcină „a se asambla îndemânatic”, prezent în grecescul harma „car”, grecescul aristos, (ca în „aristocrație”), latinul ars „artă”, etc. Conform mitologiei iraniene, numele provine de la Iraj, un rege legendar.
Iranul a fost denumit Persia de către Occident, datorită istorienilor greci care se refereau la întregul Iran ca Persís, însemnând „țara persanilor”.Persia , Encyclopædia Britannica, „Termenul Persia a fost folosit timp de secole... [deoarece] utilizarea numelui a fost extinsă treptat de grecii antici și alte popoare pentru a se aplica întregului platou iranian.” Persia este provincia Fars din sud-vestul Iranului, a patra cea mai mare provincie, cunoscută și sub numele de Pârs. Persanul Fârs (فارس), derivat din forma anterioară Pârs (پارس), care la rândul său derivă din Pârsâ (persana veche: 𐎱𐎠𐎼𐎿). Datorită importanței istorice a Farsului, Persia a provenit din acest teritoriu prin greci în jurul anului 550 î.Hr., iar occidentalii se refereau la întreaga țară ca Persia, până în 1935, când Reza Shah a cerut comunității internaționale să folosească numele său nativ și original, Iran; iranienii își numeau națiunea Iran încă din cel puțin 1000 î.Hr. Astăzi, atât Iran cât și Persia sunt folosite cultural, în timp ce Iran rămâne obligatoriu în uz oficial.Farrokh, Kaveh. Shadows in the Desert: Ancient Persia at War.
Pronunția persană a lui Iran este . Pronunțiile englezești din Commonwealth ale lui Iran sunt listate în Oxford English Dictionary ca și , în timp ce dicționarele englezești americane oferă pronunții care corespund la , sau . Cambridge Dictionary listează ca pronunția britanică și ca pronunția americană. Ghidul de pronunție al Voice of America oferă .
Istorie
miniatura|Chogha Zanbil este unul dintre puținele zigguraturi existente în afara Mesopotamiei și este considerat cel mai bine conservat exemplu din lume. Iranul găzduiește una dintre cele mai vechi civilizații majore continue din lume, cu așezări istorice și urbane datând din 4000 î.Hr.People, "New evidence: modern civilization began in Iran", 10 Aug 2007 , accesat la 1 octombrie 2007 Partea vestică a platoului iranian a participat la tradiționalul Orientul Apropiat Antic cu Elam (3200–539 î.Hr.), și mai târziu cu alte popoare precum casiții, maneenii și guti. Georg Wilhelm Friedrich Hegel i-a numit pe persani „primul popor istoric”. Imperiul Iranian a început în Epoca Fierului cu ascensiunea Medilor, care au unificat Iranul ca națiune și imperiu în 625 î.Hr.https://www.britannica.com/ebc/article-9371723 Encyclopædia Britannica Concise Encyclopedia Article: Media Imperiul Ahemenid (550–330 î.Hr.), fondat de Cirus cel Mare, a fost cel mai mare imperiu pe care l-a cunoscut lumea, întinzându-se de la Balcani la Africa de Nord și Asia Centrală. Acesta a fost succedat de Imperiul Seleucid, Imperiul Part și Imperiul Sasanid, care au condus Iranul timp de aproape 1.000 de ani, făcând din Iran din nou o putere de frunte. Arhi-rivalul Persiei în acest timp a fost Imperiul Roman și succesorul său, Imperiul Bizantin.
Iranul a suferit invazii din partea macedonenilor, arabilor, turcilor și mongolilor. În ciuda acestor invazii, Iranul și-a reafirmat în mod continuu identitatea națională și s-a dezvoltat ca o entitate politică și culturală distinctă. Cucerirea islamică a Persiei (anii 632–654) a pus capăt Imperiului Sasanid și a marcat un punct de cotitură în istoria Iranului, ducând la islamizarea Iranului din secolele al VIII-lea până în al X-lea și declinul zoroastrismului. Cu toate acestea, realizările civilizațiilor persane anterioare au fost absorbite în noua entitate politică islamică. Iranul a suferit invazii din partea triburilor nomade în timpul Evului Mediu târziu și perioadei moderne timpurii, ceea ce a avut un impact negativ asupra regiunii. Iranul a fost reunificat ca stat independent în 1501 de Dinastia Safavidă, care a stabilit Islamul șii ca religie oficială a imperiului,R. M. Savory, "Safavids", Encyclopedia of Islam, 2nd edition marcând un alt punct de cotitură în istoria Islamului."The Islamic World to 1600", Applied History Research Group, University of Calgary, 1998 , accesat la 1 octombrie 2007 Iranul a funcționat din nou ca o putere mondială de frunte, în special în rivalitatea cu Imperiul Otoman. În secolul al XIX-lea, Iranul a pierdut teritorii semnificative în Caucaz în favoarea Imperiului Rus în urma Războaielor ruso-persane.
Iranul a rămas o monarhie până la Revoluția Iraniană din anul 1979, când a devenit oficial o republică islamică la 1 aprilie 1979."Iran Islamic Republic", , Encyclopædia Britannica, accesat la 23 ianuarie 2008 De atunci, Iranul a cunoscut schimbări politice, sociale și economice semnificative. Instaurarea Republicii Islamice Iran a condus la restructurarea sistemului său politic, cu Ayatollah Khomeini ca Lider Suprem. Relațiile externe ale Iranului au fost modelate de Războiul Iran-Irak (anii 1980–1988), tensiunile continue cu Statele Unite și programul său nuclear, care a fost un punct de dispută în diplomația internațională.
Preistorie
Paleolitic Cele mai vechi artefacte arheologice din Iran au fost găsite în siturile Kashafrud și Ganj Par, care se crede că datează de acum 100.000 de ani, în perioada Paleoliticului Mijlociu.Ancient Iran, Encyclopædia Britannica, www.britannica.com Unelte de piatră de tip Mousterian realizate de Neanderthali au fost, de asemenea, descoperite. Există mai multe rămășițe culturale ale Neanderthalilor care datează din perioada Paleoliticului Mijlociu, descoperite în principal în regiunea Zagros și mai puține în Iranul central, în situri precum Kobeh, Kunji, Peștera Bisitun, Tamtama, Warwasi și Peștera Yafteh.J.D. Vigne, J. Peters și D. Helmer, First Steps of Animal Domestication, Proceedings of the 9th Conference of the International Council of Archaeozoology, Durham, August 2002, În 1949, un os de Neanderthal (radius) a fost descoperit de Carleton S. Coon în Peștera Bisitun. Dovezi pentru perioadele Paleoliticului Superior și Epipaleoliticului sunt cunoscute în principal din Munții Zagros, în peșterile din Kermanshah și Khorramabad, precum și din câteva situri din Piranshahr, Alborz și Iranul Central. În această perioadă, oamenii au început să creeze arta rupestră.
Neolitic și Calcolitic Comunitățile agricole timpurii, precum Chogha Golan din 10.000 î.Hr., împreună cu așezări precum Chogha Bonut (cel mai vechi sat din Elam) din 8000 î.Hr., au început să prospere în și în jurul regiunii Munților Zagros din vestul Iranului. În aproximativ aceeași perioadă, cele mai vechi vase de lut și figurine de teracotă reprezentând oameni și animale au fost produse la Ganj Dareh, tot în vestul Iranului. Există, de asemenea, figurine umane și animale vechi de 10.000 de ani de la Tepe Sarab din provincia Kermanshah, printre multe alte artefacte antice.