Dionisie Florianu, în , () a fost un înalt ofițer român în armata K.u.K., ridicat în anul 1917 la gradul de general-maior imperial și înnobilat de împăratul Carol I al Austriei. În registrele militare ale Imperiului Austro-Ungar apare evidențiat sub numele Dionysius Florianu von Oltrákovicza.http://www.mlorenz.at/Bewaffnete_Macht/K-k_k-u-k_Generale_1816-1918.pdf
Originea și studiile thumb|Dionisie şi Aurel Florianu elevi la Blaj Dionisie Florianu a fost fiul parohului greco-catolic Petru Florianu din Racovița. Și-a început studiile elementare la școala confesională unită din sat. A absolvit Gimnaziul Superior din Blaj în promoția 1875-1876 cu rezultate meritorii.N. Brînzeu, Școalele din Blaj, Sibiu, 1898, p. 124; Arhiva Cornel Lupea, Comunicare nr. 29515/1974. Cu posibilități materiale precare, părinții săi l-au îndrumat spre cariera militară. Astfel, după ce a urmat cursurile Școlii de Cadeți de pe lângă Regimentul 31 K.u.K. de infanterie din Sibiu, a fost transferat în 1879 la Regimentul de infanterie nr. 50 din Alba Iulia, unde, la data de 1 noiembrie 1881 a fost avansat la gradul de locotenent.Kaiserlichen und Königlichen Militär-Schematismus für 1880, Wien, 1880, p. 347; Idem, für 1881, p. 246 și 351; Idem, für 1882, p. 355; Idem, für 1883, p. 243; Arhiva Cornel Lupea, Comunicare nr. 29515/1974. Locotenent major în 1887K.u.K. Militär-Schematismus für 1887, Wien, 1886, p. 223., șase ani mai târziu este comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din Leutschau, azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a.Idem, für 1894, p. 222 și 489; Idem, für 1895, p. 199 și 474.
Cariera militară Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu MarmațieiArhiva Cornel Lupea, Comunicare nr. 29515/1974., iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad cu grad de maiorK.u.K. Militär-Schematismus für 1907, p. 490; Idem, für 1908, p. 239 și 498; Idem, für 1910, p. 75 și 522.. Avansat la gradul de locotenent-colonel, Dionisie Florianu a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la Coasta Dalmatică.Idem, für 1911, p. 520; Rangliste des K.u.K Infanterie-Regimentes Kaiser Leopold II. nr. 33 Arad, f.a., p. 3; Arhiva Cornel Lupea, Comunicare nr.29515/1974.
Pe 1 noiembrie 1914 a fost pensionat cu grad de colonel, fiind decorat cu Ordinul Coroanei de Fier de clasa a 3-a. Scurt timp după aceea este reactivat și numit inspector al teritoriului de mine (muniții), aparținând de Comandamentul militar din Leitmeritz.
În 20 noiembrie 1917 Dionisie Florianu a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor)Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918, Österreichisches Staatsarchiv, 2007, p.47 și onorat ca Ofițer al Ordinului Franz Joseph. În anul 1918 a fost trecut în rândurile nobilimii cu predicatul de "von Oltrákovicza" ("de Olt-Racovița") de împăratul Carol I al Austriei. Posesor al mai multor decorații și medalii, este pensionat din nou la 1 decembrie 1918,Ranglisten des k.u.k. Hoeres 1918, Wien, 1918, p. 48.
La începutul anului 1919 Florianu a fost ridicat în România la gradul de general de divizie. Împreună cu alți ofițeri superiori români proveniți din rândurile fostei armate austro-ungare, a participat la reorganizarea armatei române din Transilvania având funcția de locțiitor al comandamentului Secției militare din Consiliul Dirigent din Sibiu."Gazeta oficială a Consiliului Dirigent" pe anul 1919, passim; Calendarul "Asociațiunii" pe anul comun 1922, Sibiu, 1921, p. 142. A fost decorat în rangul de comandor al Ordinului Coroana României.
Activitatea culturală Paralel cu activitatea militară, Dionisie Florianu a fost membru al Comitetului de administrație al Fondului școlastic al fostului regiment orlățean între anii 1919-1921Protocol adunare generală al CAFS, doc. nr. 2/1920 și 10/1921. precum și al Comitetului central al ASTRA, în 1921 fiind și președintele Comisiei de loterie al acestui for culturalArhiva Cornel Lupea, Biletul de loterie cu nr.38679.. În aceste calități a purtat corespondență cu scriitorul ceh Jan Urban JarnikL. Băncescu, Scrisori către H. P. Petrescu (catalog), Sibiu, 1970, p. 100; J. U. Jarnik, Corespondență, București, 1980, p. 190-191 și 342. pe care îl cunoștea mai de mult din serviciul militar în diverse garnizoane ale armatei.
Generalul-maior Florianu moare fulgerător la 13 iulie 1921 la VienaConvocatorul Adunării generale ordinare a "Asociațiunii pentru literatura română și cultura poporului român", pag.540 - accesat 02nov2010 unde este înmormântatArhiva Cornel Lupea, Necrolog publicat la Viena. Un necrolog în limba română a se vedea în "Dacia Traiană", II, nr. 152/1921., soția Marianne Wiehart supraviețuindu-i doar câțiva ani.
Varia Cu toate că a trăit mai mult în diverse orașe ale Imperiului Austro-Ungar, memoria generalului-maior a rămas vie în amintirea bătrânilor satului, aceștia relatând cu mândrie episodul din Primul Război Mondial, când, în luna septembrie 1916, după ce trupele cezaro-crăiești au restabilit controlul asupra comunei Racovița, la cererea lor, colonelul Dionisie Florianu a venit direct de pe front și în "Plațul Ariștii", călare pe cal, a ținut o cuvântare trupelor din care el însuși făcea parte, ordonându-le să-și stabilească bivuacul lor nu în sat, ci pe „Părău' vălcelelor”.
Bibliografie Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene", Casa de presă și Editura Tribuna, Sibiu, 1995. Cornel Lupea - "Racovița - Monografia unei străvechi așezări sibiene", vol. I-III, mss. la Biblioteca ASTRA. Note
Categorie:Nașteri în 1856 Categorie:Decese în 1921 Categorie:Generali români Categorie:Militari români Categorie:Militari români în Austro-Ungaria Categorie:Sibieni Dionisie Florianu Categorie:Destinatari ai premiilor sau decorațiilor militare Categorie:Decorați cu Ordinul Coroana României Categorie:Purtători al Ordinului Coroanei de Fier (Austria) Categorie:Decorați cu Ordinul Franz Joseph Categorie:Români greco-catolici Categorie:Ofițeri austro-ungari