Niger, oficial Republica Niger (în ),How Do You Pronounce "Niger"? from Slate.com, retrieved 4 March 2012"Niger." The American Heritage® Dictionary of the English Language, Fourth Edition. 2003. Houghton Mifflin Company 22 February 2013 .http://www.thefreedictionary.com/Niger este o țară din Africa de Vest, fără ieșire la mare, denumită astfel după fluviul Niger. Nigerul se mărginește cu Nigeria și Benin la sud, cu Burkina Faso și Mali la vest, cu Algeria și Libia la nord și cu Ciad la est. Nigerul acoperă o suprafață de aproape 1.270.000 km², fiind a doua țară ca mărime fără ieșire la mare din Africa de Vest, după Ciad. Peste 80% din suprafața sa se află în deșertul Sahara. Populația predominant musulmană a țării de aproximativ 22 de milioane de locuitori trăiește în mare parte în grupuri în sudul și vestul îndepărtat al țării. Capitala, și cel mai mare oraș al țării, este Niamey, situat în partea sud-vestică a Nigerului.
Niger este o țară mai puțin dezvoltată, care se situează în mod constant aproape de ultimul loc în Indicele dezvoltării umane (IDU) al Națiunilor Unite; a fost clasat pe locul 187 din 188 de țări în 2015 și pe locul 189 din 189 de țări în rapoartele din 2018 și 2019. Multe dintre porțiunile nedeșertice ale țării sunt amenințate de secetă periodică și deșertificare. Economia este concentrată în jurul agriculturii de subzistență, realizându-se agricultură de export în sudul mai fertil și exportându-se materii prime, în special minereu uranifer. Nigerul se confruntă cu provocări serioase pentru dezvoltare din cauza poziției sale fără ieșire la mare, a terenului deșertic, a agriculturii ineficiente, a ratelor ridicate de fertilitate fără control al nașterii și a suprapopulării care rezultă, a nivelului scăzut de educație și a sărăciei populației sale, a lipsei infrastructurii, a asistenței medicale precare și a mediului care se degradează. Resursele principale sunt: aurul, fierul, cărbunele, uraniul și petrolul. Suprafața țării este constituită în proporție de 80% din deșerturile Sahara și Sahel, numai în sud existând o zona propice locuirii. Accesul la apă constituie o problemă pentru majoritatea populației.
Societatea nigeriană reflectă o diversitate extrasă din istoria lungă și independentă a mai multor grupuri etnice și regiuni și perioada lor relativ scurtă de a trăi într-un singur stat. Din punct de vedere istoric, ceea ce este acum Niger a fost la periferia mai multor state mari. De când au obținut independența, nigerienii au trecut prin cinci constituții și trei perioade de guvernare militară. După lovitura militară din 2010, Nigerul a devenit un stat democratic, multi-partit. Majoritatea populației trăiește în zonele rurale și are acces redus la educație avansată.
Etimologie Numele țării provine de la fluviul Niger care curge prin vestul țării; Originea numelui râului este incertă, deși o teorie populară este că acesta provine din limbile tuarege n'eghirren, adică „apă curgătoare”.
Istorie
Preistorie Oamenii au locuit pe teritoriul Nigerului modern de milenii; unelte de piatră, unele datând încă din 280.000 î.Hr., au fost găsite în Adrar Bous, Bilma și Djado, în nordul Regiunii Agadez.Geels, Jolijn, (2006) Bradt Travel Guide - Niger, pgs. 15-22 Unele dintre aceste descoperiri au fost legate de culturile de unelte Aterian și Musteriană din perioada paleoliticului mijlociu, care au înflorit în nordul Africii în jurul anilor 90.000 î.Hr.–20.000 î.Hr. Se crede că acești oameni timpurii au trăit un stil de viață de vânător-culegător. În vremurile preistorice, clima deșertului Sahara era mult mai umedă și mai fertilă decât este astăzi, un fenomen pe care arheologii îl numesc „Sahara Verde”, care a oferit condiții favorabile pentru vânătoare și mai târziu pentru agricultură și creșterea animalelor.Gwin, Peter. "Lost Tribes of the Green Sahara" , National Geographic, September 2008.Oliver, Roland (1999), The African Experience: From Olduvai Gorge to the 21st Century (Series: History of Civilization), London: Phoenix Press, revised edition, pg 39.
Epoca neolitică a început în jurul anului 10.000 î.Hr.; această perioadă a cunoscut o serie de schimbări importante, cum ar fi introducerea ceramicii (după cum s-a dovedit la Tagalagal, Temet și Tin Ouffadene), răspândirea creșterii vitelor și îngroparea morților în tumuli de piatră. Pe măsură ce clima s-a schimbat în perioada 4000–2800 î.Hr., Sahara a început treptat să se usuce, forțând o schimbare a modelelor de așezări spre sud și est. Niger . Encyclopédie Larousse Agricultura a devenit larg răspândită, în special plantarea de mei și sorg, precum și producția de ceramică. Elementele din fier și cupru apar pentru prima dată în această eră, cu descoperiri timpurii, inclusiv cele de la Azawagh, Takedda, Marendet și în masivul Termit.Duncan E. Miller and N.J. Van Der Merwe, 'Early Metal Working in Sub Saharan Africa' Journal of African History 35 (1994) 1–36; Minze Stuiver and N.J. Van Der Merwe, 'Radiocarbon Chronology of the Iron Age in Sub-Saharan Africa' Current Anthropology 1968.Iron in Africa: Revisiting the History – Unesco (2002) Culturile Kiffian (circa 8000–6000 î.Hr.) și mai târziu Tenerian (circa 5000-2500 î.Hr.), centrate pe Adrar Bous și Gobero, unde au fost descoperite numeroase schelete, au înflorit în această perioadă.Ancient cemetery found in 'green' Sahara Desert . By Randolph E. Schmid. Associated Press /ABC News.
Spre sfârșitul acestei perioade, până în primele secole d.Hr., societățile au continuat să crească și să devină mai complexe, cu diferențieri regionale în practicile agricole și funerare. O cultură notabilă a acestei perioade târzii este cultura Bura (circa 200–1300 d.Hr.), numită după situl arheologic Bura unde a fost descoperită un mormânt plin cu multe statuete din fier și ceramică. Epoca neolitică a cunoscut și înflorirea artei rupestre sahariane, mai ales în Munții Aïr, Masivul Termit, Podișul Djado, Iwelene, Arakao, Tamakon, Tzerzait, Iferouane, Mammanet și Dabous; arta se întinde pe perioada 10.000 î.Hr. până în 100 d.Hr. și înfățișează o serie de subiecte, de la fauna variată a peisajului până la reprezentări ale figurilor purtătoare de sulițe numite „războinici libieni”.Shillington, Kevin (1989, 1995). History of Africa, Second Edition. St. Martin's Press, New York. Page 32.
Imperii și regate în Nigerul pre-colonial Cunoașterea istoriei timpurii a Nigerului este limitată de lipsa surselor scrise, deși se știe că cel puțin în secolul al V-lea î.Hr. teritoriul Nigerului modern a devenit o zonă de comerț trans-saharian. Conduse de triburile tuaregilor din nord, cămilele au fost folosite ca mijloc de transport bine adaptat prin ceea ce era acum un imens deșert.Lewicki, T. (1994). "The Role of the Sahara and Saharians in Relationships between North and South". In UNESCO General History of Africa: Volume 3. University of California Press, .Masonen, P: "Trans-Saharan Trade and the West African Discovery of the Mediterranean World. " Această mobilitate, care avea să continue în valuri timp de câteva secole, a fost însoțită de o migrație ulterioară spre sud și amestecul populațiilor din Africa sub-sahariană și cea nord-africană, precum și de răspândirea treptată a islamului. A fost, de asemenea, ajutată de invazia arabă a Africii de Nord la sfârșitul secolului al VII-lea, care a dus la mișcări ale populației spre sud. Mai multe imperii și regate au înflorit în Sahel în această epocă. Istoria lor nu se încadrează ușor în granițele moderne ale Nigerului, care au fost create în perioada colonialismului european; următoarele adoptă o relatare aproximativ cronologică a principalelor imperii.
Imperiul Mali (anii 1200-1400) Imperiul Mali a fost un imperiu Mandinka fondat de Sundiata Keita (care a domnit între 1230–1255) în jurul anului 1230 și a existat până în 1600. După cum se relatează în Epopeea lui Sundiata, Mali a apărut ca o regiune separatistă a Regatului Sosso, care el însuși se desprinsese din Regatul Ghana. Ulterior, Mali a învins regatul Sosso în bătălia de la Kirina în 1235 și apoi Ghana în 1240. Din mijlocul regiunii moderne de graniță Guineea-Mali, imperiul s-a extins considerabil sub regii succesivi și a ajuns să domine rutele comerciale transsahariene, atingând cea mai mare amploare în timpul domniei lui Mansa Musa (a domnit între 1312–1337). În acest moment, părți din ceea ce este acum regiunea Tillabéri din Niger au căzut sub dominația maliană. Un musulman, Mansa Musa a săvârșit hajj-ul în 1324–25 și a încurajat răspândirea islamului în imperiu, deși se pare că majoritatea cetățenilor obișnuiți au continuat să-și mențină credințele animiste tradiționale în locul sau alături de noua religie. Imperiul a început să decadă în secolul al XV-lea din cauza unei combinații de lupte intestine asupra succesiunii regale, regi slabi, deplasarea rutelor comerciale europene către coastă și rebeliuni la periferia imperiului din partea popoarelor Mossi, Wolof, Tuareg și Songhai. Cu toate acestea, un regat din Mali a continuat să existe până la sfârșitul anilor 1600.
Imperiul Songhai (anii 1000-1591)
Imperiul Songhai a fost numit după grupul său etnic principal, Songhai sau Sonrai, și a fost centrat pe cotul râului Niger în Maliul modern. Songhai a început să așeze în această regiune din secolele al VII-lea până la al IX-lea; la începutul secolului al XI-lea Gao (capitala fostului Regat Gao) devenise capitala imperiului.Boubou Hama and M Guilhem, "L’histoire du Niger, de l’Afrique et du Monde"; Edicef, Les royaumes Haoussa, pp. 104–112 Din 1000 până în 1325, Imperiul Songhai a prosperat și a reușit să mențină pacea cu Imperiul Mali, puternicul său vecin din vest. În 1325, Songhai a fost cucerit de Mali până și-a recâștigat independența în 1375. Sub regele Sonni Ali (care a domni între 1464–1492), Songhai a adoptat o politică expansionistă care a atins apogeul în timpul domniei lui Askia Mohamed I (anii de domnie 1493–1528); în acest moment, imperiul se extinsese considerabil din inima sa din regiunea cotului Nigerului, inclusiv spre est, unde o mare parte din vestul modern al Nigerului a căzut sub stăpânirea sa, inclusiv Agadez, care a fost cucerită în 1496.African Kingdoms African kingdoms – The Songhai Empire Cu toate acestea, imperiul nu a putut rezista atacurilor repetate din partea dinastiei Saadi din Maroc și a fost învins decisiv în bătălia de la Tondibi în 1591; Imperiul s-a dizolvat apoi într-un număr de regate mai mici.
Sultanatul Aïr
În aproximativ 1449, în nordul a ceea ce este acum Niger, Sultanatul Aïr a fost fondat de sultanul Ilisawan, cu sediul în Agadez. Fost mic post comercial locuit de un amestec de populații hausa și tuaregi, sultanatul s-a îmbogățit datorită poziției sale strategice pe rutele comerciale transsahariene. În 1515, Aïr a fost cucerit de Songhai, rămânând o parte a acelui imperiu până la prăbușirea sa în 1591. Următoarele secole prezintă o imagine oarecum confuză, deși se pare că sultanatul a intrat într-un declin marcat de războaie intestine și conflicte de clanuri. Când europenii au început să exploreze regiunea în secolul al XIX-lea, o mare parte din Agadez era în ruine și a fost preluată, deși cu dificultate, de francezi.
Imperiul Kanem-Bornu (anii 700-1700)