Singapore, oficial Republica Singapore, este o țară insulară și un oraș-stat din Asia de Sud-Est. Teritoriul țării cuprinde o insulă principală, 63 de insule și insulițe satelit, precum și o insuliță izolată. Este situată la aproximativ un grad de latitudine (137 de kilometri sau 85 de mile) nord față de Ecuator, în apropierea extremității sudice a Peninsulei Malacca, având la vest Strâmtoarea Malacca, la sud Strâmtoarea Singapore împreună cu Insulele Riau din Indonezia, la est Marea Chinei de Sud, iar la nord Strâmtorile Johor împreună cu statul Johor din Malaysia.
În istoria sa timpurie, Singapore a fost un emporiu maritim cunoscut sub numele de Temasek și, ulterior, o parte majoră a mai multor imperii talasocratice succesive. Era sa contemporană a început în 1819, când Stamford Raffles a înființat Singapore ca un post comercial de tranzit al Imperiului Britanic. În 1867, Singapore a trecut sub controlul direct al Marii Britanii ca parte a așa-numitelor Straits Settlements (Așezările Strâmtorii). În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Singapore a fost ocupat de Japonia în anul 1942 și a revenit sub control britanic ca colonie de coroană după capitularea Japoniei în 1945. Singapore a obținut autodeterminare în 1959 și, în 1963, a devenit parte a noii federații a Malaysiei, alături de Malaya, Borneul de Nord și Sarawak. Diferențele ideologice au condus la expulzarea Singapore din federație doi ani mai târziu; Singapore a devenit o țară independentă și suverană în 1965. După ani tulburi la început și în ciuda lipsei de resurse naturale și a unui hinterland, națiunea s-a dezvoltat rapid, devenind una dintre cele Patru Tigri Asiatici.
Fiind o țară foarte dezvoltată, Singapore are unul dintre cele mai mari PIB-uri pe cap de locuitor ajustat pentru paritatea puterii de cumpărare (PPP). Este, de asemenea, identificată ca un paradis fiscal. Singapore este singura țară din Asia cu un rating de credit sovereign AAA de la toate marile agenții de rating. Este un important centru de aviație, finanțe și transport maritim și a fost constant clasată printre cele mai scumpe orașe pentru expatriți și muncitori străini. Singapore se clasează foarte bine în ceea ce privește indicatorii sociali cheie: Educație, Sănătate, calitatea vieții, siguranța personală, infrastructura și locuințele, cu o rată de proprietate a locuințelor de 88%. Singaporezii se bucură de una dintre cele mai lungi speranțe de viață, cele mai rapide viteze de conexiune la internet, cele mai scăzute rate de mortalitate infantilă și cele mai scăzute niveluri de corupție din lume. Țara are a treia cea mai mare densitate a populației din lume, deși există numeroase spații verzi și de recreere ca urmare a planificării urbane. Având o populație multiculturală și în recunoașterea identităților culturale ale principalelor grupuri etnice din țară, Singapore are patru limbi oficiale: engleza, malaieza, mandarina și tamilă. Engleza este limba comună, fiind utilizată exclusiv în numeroase servicii publice. Multi-etnicitatea este consacrată în constituție și continuă să influențeze politicile naționale.
Singapore este o republică parlamentară, iar sistemul său juridic se bazează pe common law (drept obișnuit). Deși țara este, în mod oficial, o democrație multipartită cu alegeri libere, guvernul sub egida Partidului Acțiunii Populare (PAP) deține un control extins și o dominație politică semnificativă. Unul dintre cei cinci membri fondatori ai ASEAN, Singapore este, de asemenea, sediul Secretariatului Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC), al Secretariatului Consiliului de Cooperare Economică din Pacific (PECC) și găzduiește numeroase conferințe și evenimente internaționale. Singapore este, de asemenea, membru al Națiunilor Unite, al Organizației Mondiale a Comerțului, al Summit-ului din Asia de Est, al Mișcării Nealiniate și al Commonwealth-ului.
Nume și etimologie Numele englezesc al „Singapore” este o anglicizare a numelui malaez nativ al țării, Singapura (pronunțat siŋapura), care, la rândul său, derivă din cuvântul sanscrit pentru „orașul leului” (sanscrită: सिंहपुर; romanizat: Siṃhapura; Brahmi: 𑀲𑀺𑀁𑀳𑀧𑀼𑀭; literal „orașul leului”; siṃha înseamnă „leu”, iar pura înseamnă „oraș” sau „cetate”). Pulau Ujong a fost una dintre cele mai vechi mențiuni ale insulei Singapore, corespunzând unei relatări chineze din secolul al III-lea care se referea la un loc numit Pú Luó Zhōng (chineză: 蒲 羅 中), o transcriere a numelui malaez pentru „insula de la capătul peninsulei”. Mențiuni timpurii ale numelui Temasek (sau Tumasik) se găsesc în Nagarakretagama, un elogiu javanez scris în 1365, și într-o sursă vietnameză din aceeași perioadă. Numele ar putea însemna „Orașul Mării”, derivând din cuvântul malaez tasek, care înseamnă „mare” sau „lac”. Călătorul chinez Wang Dayuan a vizitat un loc pe nume Danmaxi (chineză: 淡馬錫; pinyin: Dànmǎxí; Wade–Giles: Tan Ma Hsi) sau Tam ma siak, în funcție de pronunție, în jurul anului 1330; acesta ar putea fi o transcriere a lui Temasek, sau, alternativ, o combinație între cuvântul malaez Tanah, care înseamnă „pământ”, și cuvântul chinezesc xi, care înseamnă „staniu”, un metal care era comercializat pe insulă.
Variante ale numelui Siṃhapura au fost folosite pentru mai multe orașe din regiune înainte de înființarea Regatului Singapura. În cultura hindus-buddhistă, leii erau asociați cu puterea și protecția, ceea ce ar putea explica atracția unui astfel de nume. Numele Singapura a înlocuit Temasek înainte de secolul al XV-lea, după înființarea Regatului Singapura pe insulă de către un prinț (Raja) sumatran din Palembang care fugise de acolo. Cu toate acestea, momentul exact și motivul schimbării numelui rămân necunoscute. Cronicile malaeze, semi-istorice, menționează că Temasek a fost botezat Singapura de către Sang Nila Utama, un prinț sumatran din Palembang din secolul al XIII-lea. Cronicile spun că Sang Nila Utama a întâlnit pe insulă o bestie ciudată pe care a considerat-o un leu. Văzând acest lucru ca un semn, el a întemeiat orașul Singapura în locul unde a întâlnit bestia. A doua ipoteză, bazată pe surse portugheze, postulează că această poveste mitică se bazează pe viața reală a lui Parameswara din Palembang. Parameswara și-a declarat independența față de Majapahit și a urcat pe un „Tron al Leului”. După ce a fost alungat în exil de javanezi, a preluat controlul asupra Temasek. Este posibil să fi redenumit zona Singapura, amintindu-și de tronul de pe care fusese alungat.
În timpul ocupației japoneze, Singapore a fost redenumit Syonan-to (japoneză: 昭 南, Hepburn: Shōnan), însemnând „lumina sudului”. Singapore este uneori numită „Orașul Grădină”, datorită parcurilor și străzilor pline de copaci. Un alt nume informal, „Micul Punct Roșu”, a fost adoptat după ce un articol din Asian Wall Street Journal din 4 august 1998 a menționat că președintele indonezian B. J. Habibie se referea la Singapore ca la un „punct roșu” pe hartă.Goetz, Philip W. (1991). "Singapore". The New Encyclopædia Britannica (15th ed.). Chicago. p. 832. Bibcode:1991neb..book.....G. ISBN 978-0-85229-529-8. "Singapore, known variously as the 'Lion City,' or 'Garden City,' the latter for its many parks and tree-lined streets
Istorie
Perioada antică În 1299, conform Cronicilor Malaeze, Regatul Singapurei a fost fondat pe insulă de Sang Nila Utama. Deși autenticitatea relatărilor din Cronicile Malaeze este subiectul unor dezbateri academice, se știe totuși din diverse documente că Singapore în secolul al XIV-lea, cunoscută atunci sub numele de Temasek, era un port comercial sub influența atât a Imperiului Majapahit, cât și a regatelor siameze, făcând parte din Indosferă. Aceste regate indianizate se caracterizau printr-o rezistență surprinzătoare, integritate politică și stabilitate administrativă. Sursele istorice indică, de asemenea, că spre sfârșitul secolului al XIV-lea, conducătorul său, Parameswara, a fost atacat fie de Majapahit, fie de siamezi, fiind forțat să se deplaseze în Malacca, unde a fondat Sultanatul Malacca.Pierre-Yves Manguin, "From Funan to Sriwijaya: Cultural continuities and discontinuities in the Early Historical maritime states of Southeast Asia", in 25 tahun kerjasama Pusat Penelitian Arkeologi dan Ecole française d'Extrême-Orient, Jakarta, Pusat Penelitian Arkeologi / EFEO, 2002, p. 59–82. Dovezile arheologice sugerează că așezarea principală de pe Dealul Fort Canning a fost abandonată în acea perioadă, deși o mică așezare comercială a continuat să existe în Singapore pentru ceva timp după aceea.Borschberg, P. (2010). The Singapore and Melaka Straits. Violence, Security and Diplomacy in the 17th century. Singapore: NUS Press. pp. 157–158. ISBN 978-9971-69-464-7. În 1613, raiduri portugheze au ars așezarea, iar insula a căzut în obscuritate pentru următoarele două secole. Până atunci, Singapore făcea parte nominal din Sultanatul Johor. Regiunea maritimă mai largă și o mare parte a comerțului au fost sub controlul olandez în perioada următoare, după cucerirea Malaccei de către olandezi în 1641.
Colonizarea britanică
Guvernatorul britanic Stamford Raffles a ajuns în Singapore la 28 ianuarie 1819 și a recunoscut rapid insula ca fiind o alegere naturală pentru noul port. La acea vreme, insula era nominal sub conducerea lui Tengku Abdul Rahman, sultanul Johorului, care se afla sub influența olandezilor și a buginezilor.
Totuși, sultanatul era slăbit de diviziuni facționale: Abdul Rahman, Temenggongul Johorului, împreună cu oficialii săi, îi erau loiali fratelui mai mare al sultanului, Tengku Long, care trăia în exil pe insula Penyengat din Arhipelagul Riau. Cu ajutorul Temenggongului, Raffles a reușit să-l aducă pe ascuns pe Tengku Long înapoi în Singapore.
Raffles i-a propus să-l recunoască pe Tengku Long drept sultan legitim al Johorului, sub titlul de Sultan Hussein, oferindu-i o plată anuală de 5000 de dolari și încă 3000 de dolari pentru Temenggong; în schimb, Sultan Hussein urma să acorde britanicilor dreptul de a înființa un post comercial în Singapore. Tratatul de la Singapore a fost semnat la data de 6 februarie 1819.
În anul 1824, un nou tratat cu sultanul a dus la integrarea întregii insule în Imperiul Britanic. În anul 1826, Singapore a devenit parte din Straits Settlements, aflate atunci sub jurisdicția Indiei Britanice. Singapore a devenit capitala regională în anul 1836.
Anterior sosirii lui Raffles, pe insulă locuiau aproximativ o mie de persoane, majoritatea malaezi indigeni și câțiva chinezi. Până în 1860, populația a crescut la peste 80.000 de locuitori, mai mult de jumătate fiind chinezi. Mulți dintre acești primi imigranți au venit să lucreze pe plantațiile de piper și gambir.
În 1867, Straits Settlements au fost separate de India Britanică și au trecut sub controlul direct al Marii Britanii. Mai târziu, în anii 1890, odată cu dezvoltarea industriei cauciucului în Malaya și Singapore, insula a devenit un centru global pentru sortarea și exportul cauciucului.
Singapore nu a fost puternic afectat de Primul Război Mondial (1914–1918), deoarece conflictul nu s-a extins în Asia de Sud-Est. Singurul eveniment semnificativ din acea perioadă a fost Revolta din Singapore din 1915, declanșată de sepoy musulmani din India Britanică, staționați în Singapore.
După ce au auzit zvonuri că urmau să fie trimiși să lupte împotriva Imperiului Otoman, un stat musulman, soldații s-au revoltat, ucigând ofițerii lor și câțiva civili britanici, înainte ca revolta să fie înăbușită de trupe non-musulmane sosite din Johore și Birmania.