Stan Golestan () a fost un compozitor român.
Biografie Stabilit în Franța, la Paris, a studiat compoziție cu Vincent d'Indy, Albert Roussel și Paul Dukas din 1897 pânǎ în 1903. Decide să își facǎ debutul la Paris, unde a fondat revista L'Album Musical în 1905. A primit premiul pentru compoziție George Enescu în 1915. La 18 aprilie 1930 este decorat de Regele Mihai I al României cu Ordinul „Coroana României“ în grad de Comandor.
Devine critic muzical pentru revista Figaro, lucrând în paralel ca profesor de compoziție la "Școala de Muzică din Paris" - L'Ecole Normale de musique.
Muzica sa este în majoritate inspiratǎ din folclorul românesc.
Distincții Ordinul „Meritul Cultural”, în gradul de Cavaler clasa a II-a, pentru muzică (22 septembrie 1931)
Lista compoziții
Pentru orchestrǎ:
1902 - La Dâmbovita; 1902 - Lǎutarul și Cobzarul (dansuri românești); 1910 - Simfonia în Sol Minor, în stil romanesc; 1912 - Rapsodia Românǎ; 1920 - Rapsodia Concertantǎ pentru vioarǎ și orchestrǎ; 1933 - Concert Românesc pentru vioarǎ și orchestrǎ; 1936 - Concert Moldav pentru violoncel și orchestrǎ; 1937 - Pe potecile Carpaților, Concert pentru Pian; 1950 - Lǎutarul, pentru vioarǎ și orchestrǎ;
Muzicǎ de camerǎ și pian:
1908 - Sonatǎ pentru vioarǎ și pian; 1909 - Serenadǎ micǎ pentru instrument mare; 1922 - Poeme și peisaje pentru pian; 1927 - Cvartetul de coarde n° 1, scris pentru cvartetul LOEWENGUTH; 1932 - Arioso et Allegro de concert pentru violǎ și pian sau orchestrǎ; 1932 - Sonatinǎ pentru flaut și pian; 1932 - Baladǎ româneascǎ pentru harpǎ; 1933 - Temǎ, variațiuni și dansuri, pentru pian; 1933 sonta for flute and piano 1934 - Cvartet de coarde n° 2, scris pentru cvartetul LOEWENGUTH;
Muzicǎ vocalǎ:
1907 - Somnoroase pǎsǎrele (Calme lunaire) pentru voce, flaut și pian; 1908 - Sanglots pentru voce și pian; 1910 - Poème bleu pentru voce și pian sau orchestrǎ; 1921 - Horǎ pentru voce și pian ; 1922 - Doine și cântece, Cântece folclorice;
Note
Categorie:Nașteri în 1875 Categorie:Decese în 1956 Categorie:Compozitori români