Taiwan (chineză tradițională:臺灣; chineză simplificată:台湾; pinyin: Táiwān), numit oficial Republica China (RC), este un statMultiple sources:
din Asia de Est. Insula principală a Taiwanului, cunoscută și sub numele de Formosa, este situată între Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud, în nord-vestul Oceanului Pacific, având Republica Populară Chineză la nord-vest, Japonia la nord-est și Filipine la sud. Teritoriul are o suprafață de 35.808 kilometri pătrați și este caracterizat de lanțuri muntoase care domină cele două treimi estice, în timp ce câmpiile din treimea vestică concentrează cea mai mare parte a populației, puternic urbanizate. Teritoriile aflate sub controlul Republicii China includ, în total, 168 de insule, cu o suprafață cumulată de 36.193 kilometri pătrați. Cea mai mare aglomerare metropolitană este formată din Taipei (capitala), Noul Taipei și Keelung. Cu aproximativ 23,9 milioane de locuitori, Taiwan se numără printre cele mai dens populate state din lume.
Taiwan este locuit de cel puțin 25.000 de ani. Strămoșii populațiilor indigene taiwaneze s-au stabilit pe insulă în urmă cu aproximativ 6.000 de ani. În secolul al XVII-lea, imigrația han chineză la scară largă a început sub administrația colonială olandeză și a continuat sub Regatul Tungning, primul stat predominant han chinez din istoria Taiwanului. Insula a fost anexată în 1683 de dinastia Qing și cedată Imperiului Japoniei în 1895. Republica China, care răsturnase dinastia Qing în 1912 sub conducerea lui Sun Yat-sen, a preluat controlul asupra Taiwanului după capitularea Japoniei în Al Doilea Război Mondial. Ulterior, în urma pierderii Chinei continentale în favoarea comuniștilor în Războiul Civil Chinez, guvernul Republicii China s-a retras în Taiwan în 1949, sub conducerea Kuomintangului (KMT).
Începând cu anii 1960, Taiwan a cunoscut o creștere economică rapidă și un proces accelerat de industrializare, cunoscut sub denumirea de „Miracolul taiwanez”. La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, Republica China a trecut de la un regim cu partid unic, aflat sub lege marțială, la o democrație multipartidă, primele alegeri prezidențiale directe având loc în 1996. Economia Taiwanului, orientată spre export, este a 21-a ca mărime din lume după produsul intern brut nominal și a 20-a după paritatea puterii de cumpărare, fiind axată în principal pe industriile siderurgică, constructoare de mașini, electronică, a semiconductorilor și chimică. Taiwan este un stat dezvoltat,World Bank Country and Lending Groups , World Bank. Retrieved 10 July 2018. situându-se pe poziții înalte la nivel mondial în ceea ce privește libertățile civile, sistemul de sănătate și nivelul dezvoltării umane.
Statutul politic și internațional al Taiwanului este contestat. Deși a fost membru fondator al Organizația Națiunilor Unite sub denumirea de Republica China, acesta nu mai reprezintă China în cadrul ONU după ce, în 1971, statele membre au decis recunoașterea Republicii Populare Chineze ca reprezentant legitim al Chinei. Republica China și-a menținut pretenția de a fi singurul reprezentant legitim al Chinei și al teritoriului acesteia până în 1991, când a încetat să mai considere Partidul Comunist Chinez drept o organizație rebelă și a recunoscut controlul acestuia asupra Chinei continentale. Taiwan este revendicat de Republica Populară Chineză, care refuză să stabilească relații diplomatice cu statele ce recunosc Republica China. Taiwan menține relații diplomatice oficiale cu 11 dintre cele 193 de state membre ale ONU și cu Sfântul Scaun. Numeroase alte state întrețin relații neoficiale cu Taiwanul prin birouri de reprezentare și instituții care funcționează de facto ca ambasade și consulate, în principal din considerente politice și economice. Organizațiile internaționale la care participă Republica Populară Chineză fie refuză acordarea calității de membru Taiwanului, fie permit participarea acestuia pe o bază non-statală.
Pe plan intern, principala linie de diviziune politică este între Coaliția Pan-Albastră și Coaliția Pan-Verde, care reprezintă principalele blocuri politice și electorale din Taiwan, nu partide politice individuale. Coaliția Pan-Albastră susține o eventuală unificare cu China sub egida Republicii China și promovarea unei identități pan-chineze, în timp ce Coaliția Pan-Verde susține o eventuală independență a Taiwanului și promovarea unei identități taiwaneze. În secolul al XXI-lea, ambele tabere și-au moderat pozițiile pentru a-și extinde sprijinul electoral. pp. 1–2.
Etimologie Denumiri ale insulei În lucrarea Daoyi Zhilüe (1349), Wang Dayuan a utilizat denumirea „Liuqiu” pentru insulă sau pentru partea acesteia situată cel mai aproape de arhipelagul Penghu. În alte contexte, același nume a fost folosit pentru Insulele Ryukyu în ansamblu sau, mai specific, pentru Okinawa; „Ryūkyū” reprezintă forma japoneză a termenului chinez „Liúqiú”. Denumirea apare și în Cartea dinastiei Sui (636), precum și în alte surse timpurii, însă cercetătorii nu au ajuns la un consens cu privire la faptul dacă aceste referiri vizează Insulele Ryukyu, Taiwanul sau chiar insula Luzon. Această ambiguitate reflectă utilizarea fluidă a toponimelor în sursele chineze medievale, care nu corespund întotdeauna delimitărilor geografice moderne.
Denumirea Formosa () datează din anul 1542, când navigatorii portughezi au consemnat-o pe hărțile lor sub forma Ilha Formosa (în portugheză: „insula frumoasă”). Numele Formosa a ajuns ulterior să „înlocuiască toate celelalte în literatura europeană” și a rămas în uz curent în literatura europeană până în secolul al XX-lea,a se vedea, de exemplu:
fiind preluat și utilizat și de administrațiile coloniale europene.
În anul 1603, o flotă de expediție chineză a ancorat într-o localitate din Taiwan numită Dayuan, o variantă timpurie a denumirii „Taiwan”. La începutul secolului al XVII-lea, Compania Neerlandeză a Indiilor de Est a înființat un post comercial la Fort Zeelandia (astăzi Anping), situat pe un cordon litoral nisipos denumit „Tayouan”, nume derivat din etnonimul atribuit de neerlandezi unui trib indigen taiwanez din apropiere, probabil poporul Taivoan.
Utilizarea denumirii chineze actuale () a devenit oficială în anul 1684, în timpul dinastiei Qing, odată cu înființarea Prefecturii Taiwan, cu centrul administrativ în actualul Tainan. Ca urmare a dezvoltării rapide a regiunii, întregul teritoriu continental al insulei a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Taiwan”.
Denumiri ale statului și ale jurisdicției Denumirea oficială a statului în limba română este Republica China, care nu trebuie confundată cu Republica Populară Chineză, stat înființat în 1949 pe teritoriul continental al Chinei. La scurt timp după proclamarea Republicii China în 1912, când guvernul se afla încă pe continentul chinez, acesta a utilizat și forma prescurtată „China” (, ) pentru auto-desemnare, termen derivat din („central”, „de mijloc”) și („stat”, „entitate politică”). Noțiunea a apărut în timpul dinastiei Zhou, inițial cu referire la domeniul regal, fiind ulterior aplicată regiunii din jurul orașului Luoyi (actualul Luoyang) în perioada Zhou de Est și, mai târziu, Câmpiei Centrale, înainte de a fi folosită ocazional ca sinonim pentru stat în epoca Qing.
Denumirea republicii își are originea în manifestul politic al Tongmenghui din 1905, care enunța cele patru obiective ale revoluției chineze: „alungarea conducătorilor manciurieni, renașterea Chunghwa, întemeierea unei republici și distribuirea egală a pământului între oameni”. Liderul revoluționar Sun Yat-sen a propus denumirea Chunghwa Minkuo (Republica China) ca nume al noului stat în eventualitatea reușitei revoluției.
În anii 1950 și 1960, după retragerea guvernului Republicii China în Taiwan, statul a fost desemnat frecvent drept „China naționalistă” sau „China liberă”, pentru a fi diferențiat de „China comunistă” ori „China roșie”. În deceniile următoare, Republica China a ajuns să fie cunoscută pe scară largă sub denumirea de „Taiwan”, după insula principală. Pentru a evita confuziile terminologice, guvernul Republicii China din Taiwan a început, în 2005, să asocieze explicit termenul „Taiwan” cu denumirea oficială. În documentele guvernamentale, statul este menționat ca „Republica China (Taiwan)”, „Republica China/Taiwan” sau, uneori, „Taiwan (RC)”.
Noțiunea de Zona Taiwanului (denumită în Constituția Republicii China „zona liberă a Republicii China”) desemnează, în sens juridic, insula Taiwan, arhipelagul Penghu, insulele Kinmen și Matsu, precum și alte teritorii aflate sub controlul efectiv al Republicii China, în opoziție cu „Zona continentală”, care se referă la teritoriile revendicate de Republica China, dar aflate în prezent sub controlul Partidului Comunist Chinez.
Republica China participă la majoritatea forumurilor și organizațiilor internaționale sub denumirea „Chinese Taipei” („Taipei Chineză”), o denumire neutră din punct de vedere diplomatic, utilizată ca formulă de compromis cu Republica Populară Chineză. Aceasta este, de exemplu, denumirea folosită la Jocurile Olimpice și în cadrul APEC. Termenul „autoritățile taiwaneze” este utilizat uneori de Republica Populară Chineză pentru a desemna guvernul Republicii China din Taiwan.
Istorie
Perioada precolonială În Pleistocenul târziu, Taiwan era unit cu continentul asiatic, această legătură terestră fiind întreruptă în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, ca urmare a creșterii nivelului mării. Pe teritoriul insulei au fost identificate resturi osteologice umane și artefacte paleolitice datate între 20.000 și 30.000 de ani. Analiza acestor vestigii indică apartenența lor la populații australo-papuane, comparabile cu grupurile negrito din Filipine. p. 234–235. Se consideră că populațiile paleolitice din Taiwan au contribuit la colonizarea Insulelor Ryukyu în urmă cu aproximativ 30.000 de ani, deși cercetări ulterioare nu identifică o contribuție genetică semnificativă a populațiilor indigene taiwaneze în datele genetice moderne ale populațiilor ryukyene. Practici de defrișare prin incendiere, asociate unor forme incipiente de gestionare a resurselor vegetale, sunt atestate cel târziu în urmă cu 11.000 de ani.
Unelte litice aparținând culturii paleolitice Changbin au fost descoperite în regiunile Taitung și Eluanbi. Datele arheologice sugerează că aceste comunități au avut inițial un mod de viață de tip vânători-culegători, evoluând treptat către strategii de subzistență axate pe pescuit intensiv. Cultura Wangxing, identificată în actualul comitat Miaoli, prezintă o evoluție distinctă, de la activități predominante de cules către vânătoare organizată.
În urmă cu aproximativ 6.000 de ani, Taiwan a fost populat de comunități agricole aparținând culturii Dapenkeng, probabil originare din sud-estul Chinei actuale. Această cultură este asociată cu debutul Neoliticului în Taiwan. Comunitățile Dapenkeng sunt considerate strămoșii populațiilor indigene taiwaneze contemporane și constituie punctul de origine al familiei de limbi austroneziene, din care s-au răspândit ulterior populații către Pacific și Asia de Sud-Est. Relațiile comerciale cu Filipinele sunt documentate începând cu primele secole ale mileniului al II-lea î.Hr., inclusiv prin utilizarea jadului taiwanez în cadrul culturii jadului din Filipine.Iizuka, Yoshiyuki, H. C. Hung, and Peter Bellwood. "A Noninvasive Mineralogical Study of Nephrite Artifacts from the Philippines and Surroundings: The Distribution of Taiwan Nephrite and the Implications for the Island Southeast Asian Archaeology." Scientific Research on the Sculptural Arts of Asia (2007): 12–19.