Merlin (în )Forme alternative ale numelui lui Merlin includ englezescul Merlyn, galezul Merddyn și Myrdin, și bretonul Marzin. Manuscrisul de la Winchester al lui Thomas Malory pentru Le Morte d'Arthur a folosit, pe lângă Merlyn, și formele Merlyon și Marylon. este o figură mitică prezentă în mod proeminent în legenda regelui Arthur și este cel mai bine cunoscut ca magician, alături de mai multe alte roluri principale.Peter H. Goodrich a scris: „În funcție de interesele autorului și ale culturii, [Merlin] își asumă șapte roluri principale: Om Sălbatic, Copil Minune, Profet, Poet, Consilier, Vrăjitor și Iubit. Cea mai mare parte a literaturii despre mag este selectivă, punând accentul și dezvoltând una sau mai multe dintre aceste trăsături și minimalizând sau eliminând altele. Merlin nu a fost întotdeauna toate aceste lucruri. În schimb, figura sa s-a dezvoltat prin acumularea treptată a unor capacități variate, fiecare sugerând alte capacități și roluri.” Reprezentarea familiară a lui Merlin, bazată pe o combinație de figuri istorice și legendare, a fost introdusă de clericul catolic din secolul al XII-lea Geoffrey de Monmouth și apoi dezvoltată de poetul francez Robert de Boron și de succesorii săi în proză din secolul al XIII-lea. Relatarea lui Geoffrey îl prezintă pe Merlin ca profet și consilier regal al tatălui lui Arthur, Uther Pendragon.Geoffrey, of Monmouth (1136). The History of the Kings of Britain. Penguin Classics. .
Geoffrey pare a fi combinat poveștile galeze mai vechi despre Myrddin și Ambrosius, doi profeți britani legendari fără legătură cu Arthur, pentru a crea figura compozită pe care a numit-o Merlinus Ambrosius. Versiunea sa a personajului a devenit imediat populară, mai ales în Țara Galilor.Lloyd-Morgan, Ceridwen. "Narratives and Non-Narrtives: Aspects of Welsh Arthurian Tradition." Arthurian Literature. 21. (2004): 115–136. Ulterior, cronicarii și autorii de romane cavalerești din Franța și din alte părți au extins relatarea pentru a produce un personaj mai complet și mai multifacetic, creând una dintre cele mai importante figuri din imaginația și literatura Evului Mediu.
Biografia tradițională a lui Merlin îl prezintă ca pe un cambion adesea nebun, născut dintr-o femeie muritoare și un incubus, de la care moștenește puterile și abilitățile sale supranaturale.Katharine Mary Briggs (1976). An Encyclopedia of Fairies, Hobgoblins, Brownies, Boogies, and Other Supernatural Creatures, p.440. New York: Pantheon Books. Cele mai notabile abilități ale sale includ, de obicei, profeția și metamorfoza. Merlin ajunge la o înțelepciune dominantă și orchestrează nașterea lui Arthur prin magie și intrigi.Geoffrey of Monmouth (1977). Lewis Thorpe (ed.). The History of the Kings of Britain. Penguin Classics. Penguin Books. . În poveștile ulterioare, Merlin este consilierul și mentorul tânărului rege până când dispare din narațiune, lăsând în urmă o serie de profeții care prevestesc evenimentele viitoare. O versiune populară din ciclurile franceze în proză spune că Merlin este vrăjit și sigilat pentru totdeauna sau ucis de eleva sa, Doamna Lacului, după ce s-a îndrăgostit de ea. Alte texte descriu în mod variat retragerea sa, uneori supranaturală, sau moartea sa.
Nume stanga|miniatura|Merlinus (Merlin) în Cronica de la Nürnberg (1493) Numele Merlin este derivat din numele galez al bardului legendar Myrddin, pe care Geoffrey de Monmouth l-a latinizat în Merlinus în lucrările sale. Medievalistul Gaston Paris sugerează că Geoffrey a ales forma Merlinus în locul celei așteptate Merdinus pentru a evita o asemănare cu cuvântul anglo-normand merde (din latina merda), care înseamnă fecale. „Merlin” poate fi și un adjectiv, caz în care ar trebui numit „The Merlin”, din francezul merle, care înseamnă mierlă.Markale, J. (1995). Merlin: Priest of Nature. p. 79. Traducere de Belle N. Burke. Inner Traditions. . (Original publicat ca Merlin L'Enchanteur, 1981) Potrivit lui Martin Aurell, forma latină Merlinus este o eufonie a formei galeze Myrddin, menită să-l apropie de mierla (latină merula), în care el se putea metamorfoza prin puterile sale șamanice, așa cum a fost în mod notabil cazul omologului irlandez al lui Merlin.
Myrddin poate fi o combinație între mer (nebun) și cuvântul galez dyn (om), având sensul de „om nebun”.Frykenberg, Brian (2006). „Myrddin”. În John T. Koch (ed.), Celtic Culture: A Historical Encyclopedia. Santa Barbara: ABC-Clio, p. 1326. De asemenea, poate însemna „[cel] cu multe nume” dacă este derivat din galezul myrdd, „mulțime, nenumărat”.Dames, Michael (2004). Merlin and Wales: A Magician's Landscape. Thames & Hudson. .Welsh Dictionary. Collins Gem. HarperCollins, 2009. . În Myrdhinn, ou l'Enchanteur Merlin (1862), La Villemarqué a derivat Marz[h]in, pe care îl considera forma originală a numelui lui Merlin, din cuvântul breton marz (minune), cu sensul de „om al minunii”. Clas Myrddin sau „Îngrădirea lui Merlin” este un nume timpuriu pentru Marea Britanie, așa cum este menționat în a treia serie a Triadelor galeze.Rhys, John. Hibbert Lectures. p. 168.
Celticistul Alfred Owen Hughes Jarman a sugerat că numele galez Myrddin () provine din toponimul Caerfyrddin, numele galez pentru orașul cunoscut în engleză ca Carmarthen.Koch, Celtic Culture, p. 321. Aceasta contrazice etimologia populară conform căreia orașul ar fi fost numit după bard. Numele Carmarthen derivă din vechiul nume roman al orașului, Moridunum, la rândul său derivat din celticul britonic moridunon, „fortăreață marină”.Delamarre, Xavier (2021), Noms de lieux celtiques de l'Europe ancienne, Errance, Paris (in French). Eric P. Hamp a propus o etimologie similară: Morij:n, „maritim” sau „născut din mare”. Nu există o legătură evidentă între Merlin și mare în textele despre el, dar Claude Sterckx a sugerat că tatăl lui Merlin în textele galeze, Morfryn, ar putea fi fost un spirit al mării.Claude Sterckx, Dieux d'eau : Apollons celtes et gaulois. Bruxelles, Société belge d'études celtiques, 1996 (), p. 44. Philippe Walter a conectat numele cu figura zeului celtic insular al mării, Manannán.
Folcloristul Jean Markale a propus că numele Merlin este de origine franceză și înseamnă „vrăbiuță neagră”, o aluzie la personalitatea sa provocatoare și ironică atribuită de obicei în poveștile medievale. Numele galez Myrddin ar putea fi de asemenea conectat fonetic cu numele Martin, iar unele puteri și alte atribute ale sfântului francez din secolul IV, Martin de Tours (și ale discipolului său, Sfântul Ilaire) în hagiografie și folclor sunt similare cu cele ale lui Merlin. Dacă există totuși o relație între cele două figuri, aceasta ar putea fi mai degrabă inversă, în care tradiția lui Merlin a inspirat relatările ulterioare despre miracolele și viața sfântului.Berthet, Jean-Charles. Merlin et saint Martin ou les chemins qui ne mènent pas à Rome. Mémoire de maîtrise de littérature du Moyen Âge, sub îndrumarea lui Philippe Walter, Université Stendhal, Bibliothèque de Lettres, 1992.
Legendă +Episoade selectate și cele mai vechi surse cunoscuteEpisodTextPrima mențiune a prototipului galez al lui Merlin, Myrddin cel SălbaticAnnales Cambriae (sec. al X-lea)Nașterea dintr-o fecioară și un demonHistoria Regum Britanniae (cca. 1136)Intervenția lui Blaise îl răscumpără pe Merlin de rolul său destinat de AntihristVerse Merlin (cca. 1200)Vortigern caută un „copil fără tată” pentru un sacrificiu de sânge menit să întărească turnul castelului săuHistoria Brittonum (cca. 828)Construirea Stonehenge-uluiHistoria Regum BritanniaeUther Pendragon ia înfățișarea Ducelui de Cornwall printr-o vrajă a lui Merlin și îl concepe pe Arthur cu IgraineHistoria Regum BritanniaeMerlin îi alege pe cei cincizeci de cavaleri originari ai Mesei Rotunde a lui UtherVerse MerlinProba scoaterii lui Excalibur pentru a dovedi dreptul divin al tânărului Arthur la tronul regelui britonilorVerse MerlinMerlin o instruiește pe sora lui Arthur, Morgan, în magieProse Merlin (după cca. 1200)Arthur este avertizat despre nașterea lui Mordred și despre viitoarea cădere a regatului săuCiclul Post-Vulgata (cca. 1235)Merlin pregătește căutarea Sfântului Graal de către Cavalerii Mesei RotundeProse Perceval (după cca. 1200)Blaise consemnează povestea lui MerlinProse MerlinÎntemnițarea lui Merlin de către zâna VivianeProse MerlinDupă cum rezumă Danielle Quéruel de la Bibliothèque nationale de France:Personajul lui Merlin este o figură mitică construită prin fuziunea tradițiilor orale de origine galeză și a rescrierilor succesive ale legendei în Evul Mediu. Legat de păduri și de locuri sălbatice, întruchipând un fel de spirit universal conectat la ritmurile cosmice ale naturii, vrăjitorul își pune puterile în slujba Britaniei. Între aparițiile sale printre oameni și la curte, el se retrage în pădurea Northumberland și într-o locuință numită „Esplumoir”. Acolo îl așteaptă un preot pe nume Blaise, a cărui misiune este să consemneze istoria regatului britanic.
Merlin revine la forma sa sălbatică în anumite perioade ale anului. Păros și neîngrijit, aspectul său amintește de trăsăturile sale primitive. Are capacitatea de a sfida ciclul tradițional al vârstelor vieții și trecerea timpului: din momentul nașterii pare mai vârstnic, capabil să raționeze și să vorbească precum un om înțelept. Vorbind în ghicitori, le dezvăluie oamenilor viitorul în termeni obscuri. Cea mai importantă trăsătură mitică ce îl caracterizează pe Merlin este puterea sa de metamorfoză: fiind proteic, poate lua după voie forma unui animal, în special a unui cerb (legat de păduri și simbol al suveranității), înfățișarea unui om sălbatic sau chiar aspectul unui spirit păzitor al pădurilor, jumătate om, jumătate animal. În funcție de împrejurări, poate deveni țăran, călugăr, copil sau bătrân. Are și puterea de a-i transforma pe alții: astfel, datorită lui, regele Uter ia înfățișarea vasalului său, Ducele de Tintagel, și o poate astfel înșela și seduce pe soția acestuia, Igerne. Atotștiutor, Merlin domină condiția umană și se pune în slujba oamenilor.
Sursele lui Geoffrey stanga|miniatura|210x210px|Tânărul Merlin citește profețiile sale regelui Vortigern într-o ilustrație pentru Prophetiae Merlini a lui Geoffrey of Monmouth (British Library MS Cotton Claudius B VII f.224, cca. 1250)Merlinul compozit al lui Geoffrey se bazează în mare parte pe poetul și profetul nord-britonic Myrddin Wyllt, adică Myrddin cel Sălbatic (cunoscut ulterior în textele influențate de Geoffrey drept Merlinus Caledonensis sau Merlin Sylvestris), apărând în poeme din secolul al XII-lea precum Afallennau Myrddin („Merele lui Myrddin”) sau Yr Oianau („Purcelușul”). Legenda lui Myrddin are paralele cu o poveste nord-galeză și sud-scotiană despre profetul nebun Lailoken (Laleocen), probabil același cu Myrddin fiul lui Morfryn (Myrddin map Morfryn) menționat în Triadele galeze, și cu Buile Shuibhne, o poveste irlandeză despre regele nebun rătăcitor Suibihne mac Colmáin (adesea anglicizat în Sweeney).Markale, J. (1995). Merlin: Priest of Nature. p. 58. Traducere de Belle N. Burke. Inner Traditions. . (Original publicat ca Merlin L'Enchanteur, 1981)miniatura|236x236px|Merlin ilustrat bărtân, așa cum este portretizat în compilația de texte de astronomie a lui Alfonso cel Înțelept (cca. 1400)În poezia galeză, Myrddin era un bard care a înnebunit după ce a fost martor la ororile războiului și a fugit din civilizație pentru a deveni un om sălbatic al pădurii în secolul al VI-lea. El a rătăcit prin Pădurea Caledoniană până când nebunia i-a fost vindecată de Kentigern, cunoscut și ca Sfântul Mungo. Geoffrey îl avea în minte pe Myrddin când a scris prima sa lucrare păstrată, Prophetiae Merlini („Profețiile lui Merlin”, cca. 1130), despre care susținea că sunt cuvintele reale ale poetului legendar (inclusiv câteva profeții apocaliptice distincte pentru contemporanii săi din secolul XII); totuși, lucrarea dezvăluie puțin despre trecutul lui Merlin.