thumb|200px|Miniatură din secolul XIV cu Conrad al II-lea

Conrad al II-lea () a fost fiul unui nobilul din Franconia, Henric de Speyer, moștenind titlurile de Conte de Speyer și Worms de la tatăl său la vârsta de 20 de ani. Conrad și-a extins influența în afara bazei sale din Speyer și Worms, devenind unul dintre cei mai cunoscuți nobili din Germania. Când linia ottoniană a conducătorilor Sfântului Imperiu Roman s-a stins, acesta a fost ales Rege al Romanilor (Rex Romanorum) în 1024 la vârsta de 34 de ani. În 1027 a fost încoronat Împărat romano-german la Roma, fiind primul din cei patru Împărați ai dinastiei Salice.

A fost strănepotul lui Luitgard, una dintre fiicele lui Otto cel Mare. Tatăl său a murit foarte tânăr iar Conrad a avut o copilărie foarte săracă pentru statutul său, fiind educat de episcopii de Worms. A fost respectat pentru prudența și fermitatea deciziilor sale. La moartea lui Henric al II-lea, a fost ales rege german de principii electori la Kamba, fiind încoronat la Mainz pe data de 8 septembrie. Alegerea sa a fost considerată o alegere prudentă datorită vârstei sale - 34 de ani.

În 1025 episcopii italieni i-au recunoscut autoritatea însă principii laici au încercat numirea lui William al V-lea de Aquitania ca rege. În 1026 Conrad a fost încoronat Rege al Italie la Milano i. După ce a înnăbușit orașele rebele, s-a îndreptat spre Roma, unde a fost încoronat Împărat în ziua de Paște din 1027 de papa Ioan al XIX-lea.

În 1028 l-a încoronat pe fiul său Henric ca rege german la Aachen, care avea să devină unul dintre cei mai importanți consilieri ai tatălui său. La moartea lui Rudolf al III-lea de Burgundia în 1032, Conrad a moștenit regatul acestuia care a devenit cel de-al treilea regat din Sfântul Imperiu Roman, cunoscut până în 1378 (când a fost incorporat în Regatul Franței), ca Regatul de la Arles. Acesta nu includea Ducatul Burgundia din nord, care era condus de o ramură minoră a casei regale franceze.

În 1038 Conrad al II-lea a participat la o campanie în Regatul Italiei împotriva lui Pandulf al IV-lea de Capua, iar la întoarcere armata sa a fost cuprinsă de o epidemie din care regele scapă nevătămat. În același an, Conrad al II-lea ține o serie de consilii prin care îl numește pe Henric și Rege de Burgundia. În 1039 Conrad al II-lea a murit la Utrecht în urma unei boli. A fost înmormântat la Speyer.

Note

Vezi și Mieszko al II-lea Lambert

Categorie:Nașteri în 973 Categorie:Decese în 1024 Categorie:Împărați romano-germani Categorie:Sfântul Imperiu Roman Categorie:Germania medievală Categorie:Regi ai Romanilor Categorie:Oameni din Speyer