Liceul Teoretic „Avram Iancu” Brad (fost Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad) este un liceu din Brad, județul Hunedoara, România. A fost fondat în anul 1869, ca gimnaziu, sub conducerea protopopului Moise Lazăr.Nestor Lupei, Romulus Neag, Circo Stelian, Gavrilă Pașcu, Monografia Colegiului Național „Avram Iancu” Brad, Ediție revăzută și completată 1869–2009, Brad 2009 Din 1920 își desfășoară activitatea într-o clădire nouă, monument istoric.
Istoric În Imperiul Austriac După revoluția din 1848 din Transilvania, în 1849 Ministerul de Culte și Instrucțiune Publică din Imperiul Austriac a redactat Proiectul de organizare a gimnaziilor și școlilor reale din Austria, proiect care a devenit lege în 1854, lege care permitea înființarea școlilor de către stat, de confesiunile religioase, de comune, de diferite societăți și de particulari.Anghel Manolache (coord.), Istoria învățământului din România: vol. 2: 1821-1918, București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1993, ISBN 973-302942-4, p. 158 Andrei Șaguna a profitat de ocazie cerând înființarea a 6 gimnazii superioare (licee cu 8 clase, unul la Deva), a 6 gimnazii inferioare (gimnazii cu 4 clase, unul la Brad) și a 6 școli tehnice (una la Hațeg).Arhidieceza de Sibiu, Mitropolitul Andrei baron de Șaguna, (ediție de lux) Sibiu: Ed. Consistoriului Mitropolitan, 1909, pp. 115–116 Pentru înființarea unui gimnaziu era necesară aprobarea Ministerului de Culte și Instrucțiune, iar solicitantul trebuia să dovedească că are mijloace suficiente pentru susținerea lui pe mai mulți ani.Monografia HD, vol. 2, pp. 316–319 În acel moment în Transilvania existau doar trei licee cu predare în limba română: Gimnaziul greco-catolic din Blaj (1738), Gimnaziul greco-catolic din Beiuș (1828) și Gimnaziul greco-ortodox din Brașov (1850). În 1863 avea să se înființeze și Gimnaziul greco-catolic grăniceresc românesc din Năsăud. Gimnaziile din Blaj și Beiuș erau confesionale și aparțineau de cultul greco-catolic. Gimnaziul din Brașov era confesional, patronat de Mitropolia Ortodoxă de la Sibiu. Gimnaziul din Năsăud era național, adică deschis oricărei confesiuni, dar patronat de Biserica Română Unită.
thumb|Clădirea veche a gimnaziului, demolată în 1964Anghel Radu (1903–), Amintiri de la liceul din Brad, în Omagiu, pp. 186–194 Pentru realizarea gimnaziului era nevoie de un local. Cu prilejul unui sinod protopopesc de luare la cunoștință a dispozițiilor lui Șaguna privind învățământul, preoții George Bogdan din Brad, Ioan Ficher (Ficăr) din Ruda, Aron Suciu din Podele, Hențiu de la Rișca, Lazăr Comșa din Ribița și Ioachim Comșa din Zdrapți au discutat problema amical în localul lui Francisc Zawatsky. Auzind discuția, acesta le-a propus o casă a sa incendiată în 1848, dar care putea fi reparată, casă pe care ar vinde-o cu 2000 de florini (c. 0,6 kg aur) și uzufructul vieții sale și al soției sale asupra parterului.Un profesor, Viața și faptele lui Ioan Pipoș fostul comite suprem (fișpan) al Zarandului, principalul factor la înființarea gimnaziului din Brad. O pagină luminoasă din istoria Zarandului. Scrisă pe baza documentelor autentice, Orăștie: Tipografia Nouă, 1907, pp. 15–29Nestor Lupei, Romulus Neag, Stelian Circo, Gavrilă Pașcu, Monografia Colegiului Național „Avram Iancu” Brad, Ediție revăzută și completată 1869–2009, Brad 2009, fragment , publicat în Revista de istorie, nr. 2, septembrie 2012 La 20 octombrie 1861 protopopul Ioan Bașa a prezentat în fața adunării comitatului Zarand cererea de înființare a gimnaziului, care a fost aprobată imediat, inclusiv organizarea unei colecte în acest scop. Colecta se adresa preoților din comunele comitatului, astfel că suma de 2000 de florini a fost defalcată în contribuții de 30–50 de florini, distribuite la cei 52 de preoți.Traian Mager, Beneficiile revoluției dela 1848/49 , fragment din Ținutul Hălmagiului, accesat 2016-02-06 Tot din contribuții ale unor particulari la 28 aprilie 1963 s-a cumpărat cu 16 700 de florini domeniul de la Mihăileni, scos la licitație de văduva Csiszar. Moșia a fost intabulată la fondul gimnaziului la 23 martie 1864, iar venitul ei urma să fie folosit tot pentru susținerea lui.
În 1854 Imperiul Austriac contractase un împrumut de statIosif Marin Balog, Loránd Mádly, Eforturi de modernizare economică și redresare fnanciară a Imperiului Habsburgic la mijlocul secolului al XIX-lea: împrumutul intern pe baza subscripțiunii publice de la 1854 și rolul Transilvaniei, în Studia Universitatis Babeș-Bolyai. Series Historica, XLVIII, 2003, nr. 1-2, iar în 1858 comunele căzuseră de acord ca obligațiunile împrumutului să fie cedată pentru înființarea și întreținerea școlilor comunale. Tot la adunarea din 20 octombrie 1861 preotul Ioan Bașa a propus ca banii din acele obligațiuni să fie folosiți nu doar pentru școlile comunale, ci și pentru gimnaziul din Brad. Propunerea a fost bine primită la de nou-instalatele autorități române ale comitatului, în frunte cu Ioan Pipoș (comite suprem), Iosif Hodoș (vicecomite) și Amoș Frâncu sr. (protonotar). La 12 februarie 1862 Hodoș a repus chestiunea în fața adunării comitatului. Pentru obținerea obligațiunilor s-au convocat întruniri ale reprezentanților comunelor la Brad (20 februarie), Băița (4 martie) și Hălmagiu (18 martie). Obținând acordul de principiu al reprezentanților comunelor, Hodoș și cu Frâncu au mers în fiecare din cele 92 de comune fondatoare (din cele 95 ale comitatului) pentru a obține semnăturile tuturor celor implicați, nu doar ale reprezentanților lor. La 21 aprilie 1864 a fost înaintat locotenenței regale de la Buda raportul nr. 138 prin care se cerea înființarea gimnaziului din Brad, arătându-se că venitul din capitalul agonisit era de 5000 de florini pe an. Tot atunci s-a trimis decizia comunelor și cererea de a fi transcrise 175 de obligațiuni în valoare de 58 200 florini pe numele fondului gimnazial, la care dobânzile se ridicau la 3289 de florini. Împreună cu venitul domeniului de la Mihăileni se reliza suma de 5000 de florini, cât de fapt se cerea pentru aprobarea înființării. Aprobarea de principiu a înființării gimnaziului a venit imediat, prin ordinul 37287/13 mai 1864.
Între timp, între Ioan Pipoș și Andrei Șaguna a existat o corespondență privind statutul gimnaziului. Obligațiunile împrumutului de stat aparțineau întregii obști românești a comunelor (foștii iobagi, eliberați prin patenta din 1854Ioan Pușcariu, Comentariu la prea înalta patentă din 21 iunie 1854 pentru Ardeal, 1-2, Sibiu: Tipografia Diecesană, 1858), atât ortodocși, cât și uniți. Ca urmare, Pipoș și cu Hodoș susțineau ideea unui gimnaziu național, adică la care să aibă acces atât ortodocșii, cât și uniții, iar ambele confesiuni să contribuie la fondul gimnaziului cu obligațiunile lor. Propunerea a fost înaintată lui Andrei Șaguna la 18 februarie 1863, însă acesta, în calitate de garant în fața guvernului, la 9 martie a respins propunerea, cerându-i lui Ioan Bașa, în calitate de reprezentant al comisiei de înființare, ca gimnaziul să aibă un caracter confesional, greco-ortodox. În corespondența cu Pipoș de la 23 aprilie 1865 argumentul invocat de Andrei Șaguna era că legislația cu privire la învățământ fusese elaborată de iezuiți și proteja școlile confesionale, însă încă din 1852, prin circulara din 24 aprilie Șaguna interzisese înființarea de școli mixte cu uniții, deoarece, având în vedere că în Imperiul Austriac cultul ortodox aveau un statut inferior cultului unit, școlile puteau deveni mijloace ale prozelitismului uniat.Gheorghe Tulbure, Școala sătească din Ardeal în epoca lui Șaguna, Sibiu: Ed. Arhidiecezană, 1937, pp. 154–155Monografia HD, vol. 2, p. 292Irina Letea, Andrei Șaguna, Biserica și gimnaziul ortodox din Brad , simpozionul „Biserica Ortodoxă și preoții, școala și dascălii — stâlpi de jertfă și lumină ai vieții românești multiseculare din Zarand”, Brad, 10 octombrie 2009 Opoziția lui Șaguna a complicat situația, deoarece obligațiunile împrumutului de stat aparțineau și uniților, iar aceștia trebuiau desplătiți pentru cedarea lor. Până la urmă Pipoș și Hodoș au acceptat punctul de vedere al lui Andrei Șaguna.
Răspunsul locotenenței imperiale de la Buda a venit prin ordinul 2190/17 aprilie 1865 care a respins „deocamdată” aprobarea transcrierii obligațiunilor, justificarea fiind că aceste obligațiuni formează averea comunelor, avere din care trebuie să se acopere necesitățile comunelor, iar acestea ar putea renunța la ele doar dacă au o stare materială bună. Pentru demonstrarea stării materiale bune s-a cerut ca toate comunele să dovedească că și-au plătit toate dările și eventualele restanțe. Pretenția locotenenței imperiale viza împiedicarea înființării gimnaziului prin complicarea formalităților, însă Pipoș, Hodoș și cu Frâncu au luat de la început vizitele în cele 92 de comune și au rezolvat toate formalitățile, iar la 28 august 1866 au înaintat locotenenței imperiale raportul nr. 1434/1866 însoțit de toate actele cerute. În urma susținerii chestiunii în parlamentul de la Buda de către deputații români Iosif Hodoș și Sigismund Borlea și nemaiavând ce obiecta, la 25 noiembrie 1867 Ministerul de Interne de la Buda a aprobat transcrierea obligațiunilor, situație care a devenit oficială prin ordinul 70547/14 februarie 1868.
În Austro–Ungaria O ultimă problemă a fost aprobarea statutelor gimnaziului. După mai multe variante respinse de Șaguna, versiunea finală, conform legii XXXVIII (38) de la 1868, referitoare la învățământ, coroborată cu legea naționalitaților, a fost votată la 8 februarie 1869 de comisia școlară a Comitatului Zarand și aprobată de Ministerul de Culte și Instrucțiune prin ordinul 11387/14 iulie 1869. Cu această ocazie s-a fixat și denumirea oficială: „Gimnaziul greco-ortodox din Brad”. Gimnaziul și-a început activitatea la 30 septembrie 1869, dar inaugurarea festivă a avut loc doar la 21 mai 1870. Director al gimnaziului era protopopul comitatului Zarand, Moise Lazăr, întrucât între timp, în 1866, Iosif Bașa a decedat.Monografia HD, vol. 5, pp. 34–35 Primii profesori au fost Georgiu Părău și Constantin Costin.
Inițial, în 1869, gimnaziul a început cu două clase, clasa I și a II-a. În anul școlar 1872-1873 a funcționat și clasa a V-a, dar în anul următor a fost obligat să revină la patru clase din lipsă de fonduri.Lazăr Benea, Din activitatea cultural–patriotică desfășurată de gimnaziul din Brad în rândurile masei de țărani zarandeni, în Omagiu, pp. 38–46
Prin legea de arondare administrativă din 1876, art. 33, Comitatul Zarand a fost desființat, plasa Brad — formată din contopirea plășilor Brad, Băița și Baia de Criș — fiind dată Comitatului Hunedoara, iar plasa Hălmagiu — Comitatului Arad,Nestor Lupei, Ctitori ai gimnaziului românesc din Brad, în Omagiu, pp. 11–26Nicolae Cristea, 28 martie 1869 dată memorabilă în istoria Zarandului: Comitatul (județul) Zarand în timp și spațiu, Zarandul, nr. 214, an XIX, martie 2011, p. 7 dar gimnaziul, nefiind de stat, ci confesional, și-a putut continua activitatea. Conform statutelor, gimnaziul era proprietatea protopopiatelor din Brad și Hălmagiu, iar cât timp gimnaziul avea doar clasele I–IV directorul său era protopopul Zarandului. După completarea cu clasele V–XII directorul urma să fie ales dintre profesorii calificați ai gimnaziului. În 1871 Moise Lazăr a devenit asesor în Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu, în locul său fiind numit protopop al Zarandului — și implicit director al gimnaziului — Nicolau I. Mihelțianu.Ion Benea, Nicolau I. Mihelțianu în istoria ortografiei românești, în Omagiu, pp. 213–218Razba, p. 299 În 1884 a devenit director al gimnaziului protopresbiterul tractului Zarand Vasile Damian, care era profesor al gimnaziului din 1881. În anul 1891 acesta a renunțat la activitatea de profesor (a mai revenit ca profesor în perioada 1904–1907).Georgina Rovența, Un luptător: Vasile Damian, în Omagiu, pp. 52–57Razba, pp. 128–129 Funcția de director a preluat-o prof. Georgiu Părău.