Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos. Acest termen a început să fie folosit de către Biserică după secolul I d.Hr. Termenul se regăsește în Noul Testament de 109 ori (la nominativ și declinat). Iată câteva exemple de versete care se referă la Evanghelie:

: „După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, și propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: ‚S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă, și credeți în Evanghelie’”; : „Și am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veșnică, pentruca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod”.

După cum este folosit în Noul Testament, cuvântul se referă la diferite aspecte din descoperirea divină. În mod absolut și esențial mântuirea omului este prin evanghelia harului lui Dumnezeu (). Aceasta este vestea bună: că Isus Hristos a murit pe cruce pentru păcatele lumii, că El a înviat dintre ce morți pentru ca să fim îndreptățiți (), și că prin El toți cei care cred sunt iertați (îndreptățiți) de toate lucrurile. Dar pentru criticii evangheliei, precum filozoful Paul Henri Thiry, baron d'Holbach, ele nu sunt decât „un roman oriental dezgustător pentru orice om de bun simț, ce nu pare a se adresa decât ignoranților, stupizilor, drojdiei societății, singurii indivizi care pot fi seduși de ele.”D'Holbach (1770) HISTOIRE CRITIQUE DE JÉSUS-CHRIST Ou Analyse raisonnée des Évangiles. Amsterdam.

Utilizarea termenului însă precede creștinismul și nașterea lui Iisus. De exemplu, există inscripții precreștine care celebrează împărați romani ce aduceau „vestea cea bună” întregului imperiu prin impunerea păcii și prosperității (Octavian este un astfel de exemplu). Mai mult, acești împărați erau desemnați, ca și Iisus, cu termenul de „mântuitor”, iar teologul Helmut Koestler consideră că primii misionari creștini au fost influențați de propaganda imperială în adoptarea acestui termen azi recunoscut ca tipic creștin. Despre această chestiune de propagandă, alți teologi ca de exemplu Paula Fredriksen merg cu comparația mai departe, ei arătând că evangheliile creștine sunt „publicitate religioasă” și nu biografii. Dar dacă cititorului de astăzi minunile și vindecările din evanghelii îi apar remarcabile, cetățeanului mediu al Imperiului roman timpuriu nu i-ar fi produs o impresie prea puternică, căci astfel de povești despre vindecări miraculoase, viziuni mistice și chiar învieri erau spuse despre un apreciabil număr de semi-zei și eroi, și de fapt, un număr de fenomene supranaturale erau puse pe seama anumitor filozofi sau împărați. Vespasian este un astfel de împărat roman creditat cu înfăptuirea unor vindecări miraculoase, raportate de istoricii Cassius și Tacit (într-o astfel de descriere acesta redă vederea unui orb, în alta validitatea unui olog - Istoriile lui Tacit). Dar nu numai împărații erau în acea lume în care Iisus a trăit înfăptuitori de minuni, ci și oamenii simpli, de exemplu filozofii sau înțelepții, de ex. Pitagora sau Apolon din Tiana. Despre acesta din urmă se spune că avea darul care în evangheliile creștine este numit „glosolalie” („vorbitul în limbi”), ca și pe acela al scosului diavolilor din oameni.

Evangheliile desemnează scrierile religioase despre Iisus Hristos și au existat numeroase astfel de scrieri în afară de cele recunoscute de Canonul biblic. Acestea sunt numite „evanghelii apocrife”, termenul însemnând scriere religioasă nerecunoscută de canoane, o scriere atribuită altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică.Definitie: apocrif | DEX online

Evangheliile canonice

Brant Pitre susține că la sfârșitul secolului XX, punctul de vedere academic era că evangheliile din Noul Testament sunt anonime.

Canonic majoritatea bisericilor creștine recunosc patru evanghelii, cuprinse în Noul Testament:

Evanghelia după Matei, scrisă c. 70–100. c 80-85.Harris, Stephen L., Understanding the Bible. Palo Alto: Mayfield. 1985. Unii cercetători conservatori susțin că a fost scrisă înainte de anul 70, în special cei care nu acceptă teza că prima evanghelie care a fost scrisă a fost cea a lui Marcu. Evanghelia după Marcu, scrisă c. 68–73,Raymond E. Brown. An Introduction to the New Testament. c 65-70 Evanghelia după Luca, scrisă c. 80–100, cei mai mulți istorici susținând că a fost scrisă în jurul anului 85, c 80-85 Evanghelia după Ioan, scrisă c 90-100, c. 90–110,C.K. Barrett, printre alții. Opinia majoritară este că ea a fost scrisă pe etape, deci nu are o singură dată a scrierii.

Evanghelia după Marcu datează probabil din c. 66–70 d.Hr., Matei și Luca în jur de 85–90 d.Hr., iar Ioan 90–110 d.Hr. În ciuda atribuirilor tradiționale toate cele patru evanghelii sunt anonime, iar cei mai mulți cercetători sunt de acord că niciuna dintre ele nu a fost scrisă de martori oculari; câțiva cercetători conservatori apără identitatea tradițională a autorilor, dar dintr-o varietate de motive majoritatea cercetătorilor au abandonat această concepție sau o susțin doar cu mari rezerve. La fel ca restul Noului Testament, ele au fost scrise în limba greacă.

Cele patru „evanghelii canonice” au fost scrise probabil între anii 66 și 110 d.Hr. Toate cele patru erau anonime (numele moderne au fost adăugate în secolul al II-lea), aproape sigur niciuna nu a fost scrisă de martori oculari și toate sunt produsele finale ale unei lungi tradiții orale și transmisii scrise. Marcu a fost prima scrisă, folosind o varietate de surse; autorii cărților Matei și Luca, acționând independent, l-au folosit pe Marcu pentru narațiunea lor despre cariera lui Isus, completând-o cu o colecție de zicători numită sursa Q și material suplimentar unic pentru fiecare; și există aproape un consens că Ioan și-a avut originile ca sursă (sau evanghelie) de „semne” care a circulat cu în comunitatea ioanină. Contradicțiile și discrepanțele dintre primii trei și Ioan fac imposibilă acceptarea ambelor tradiții ca fiind la fel de sigure.

Biblia a fost scrisă preponderent de anonimi. Cele patru evanghelii din canonul Noului Testament sunt false atribuiri, ele fiind scrise de autori anonimi și atribuite în mod tradițional (dar inexact) lui Matei, Marcu, Luca și Ioan:

Mai mult, cele patru evanghelii canonice nu au fost scrise de martori direcți la evenimentele relatate, iar ele nici măcar nu susțin că ar fi scrise de martori direcți la acele evenimente:

Conform lui , evangheliile după Marcu și Ioan au fost scrise în mod real de oameni numiți Marcu și Ioan, dar tradiția creștină a comis greșeala de a-i confunda cu oameni numiți în Biblie (ucenicul Ioan Marcu și apostolul Ioan, fiul lui Zevedei).

Din cauza cunoașterii precare a geografiei Palestinei, este improbabil că vreunul din evangheliști ar fi vizitat vreodată Palestina.

Conform The New Oxford Annotated Bible (2018) „În general, savanții sunt de acord că Evangheliile au fost scrise de la patruzeci până la șaizeci de ani după moartea lui Isus.”

Matei, Marcu, Luca și Ioan au fost identificați prima oară ca fiind autorii celor patru evanghelii circa 180-185 d.Hr., până atunci evangheliile fuseseră citate, dar nimeni nu menționase cine le-a scris. Grecescul kata (românește după) nu indică autorul unei scrieri, ci conformarea ei la un anumit gen sau curent literar. Pokorný afirmă că în esență Evanghelia Paștelui era singura evanghelie propriu-zisă, iar evangheliile din Noul Testament au fost pur și simplu scrise în urma și asemănarea ei.

În ultimii ani situația pare a fi și mai catastrofală decât sugera Ehrman: evenimentele din evanghelii nu sunt bazate pe un joc de telefon, ci sunt pur și simplu creații literare, bazate oarecum pe niște tradiții.

Cronologia evangheliilor Aproape în unanimitate cercetătorii consideră ca date ale formării evangheliilor următoareleEstimarea datării evangheliilor după: Kirby, Peter. Early Christian Writings. 2006. 2 febbraio 2006 <http://www.earlychristianwritings.com/>.

Note

Bibliografie

Legături externe

17 evanghelii necanonice, traduse în limba engleză Centrul Wesley pentru teologie aplicată Evangheliile gnostice – o alta perspectiva asupra religiei, 25 noiembrie 2008, Georgiana Fefea, Descoperă Despre Evanghelii, 26 septembrie 2006, CrestinOrtodox.ro

Categorie:Sfânta Liturghie