miniatura|Ciclism Ciclismul sau mersul pe bicicletă este activitatea de a conduce o bicicletă sau alte tipuri de vehicule acționate cu pedale și propulsate de forță umană (monociclu, bicicletă, tricicletă). Ciclismul este practicat în întreaga lume în diverse scopuri, precum transport, recreere, exercițiu fizic și sport de competiție.
Istorie Ciclismul a devenit popular în Europa și America de Nord în a doua parte și, mai ales, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Astăzi, peste 50% din populația lumii știe să meargă pe bicicletă.SIBILSKI, LESZEK J. "Cycling Is Everyone's Business" , The World Bank, 2 April 2015
Oamenii merg cu bicicleta la serviciu încă din perioada de glorie a bicicletei din anii 1890. În Europa, mersul la serviciu cu bicicleta a rămas obișnuit până la sfârșitul anilor 1950.
Prima cursă documentată de ciclism a fost o cursă de 1.200 de metri, care a avut loc pe 31 mai 1868, în Parcul Saint-Cloud din Paris. Acesta a fost câștigat de englezul expatriat James Moore, care a condus o bicicletă cu anvelope din cauciuc solid.Maso, B. (tr. Horn, M.) (2005), The Sweat of the Gods, Mousehold Press, pp. 1–2,
Ciclismul ca activitate recreativă a devenit organizat la scurt timp după apariția curselor. În primii săi ani, ciclismul a oferit ocazia de a aduce împreună femei și bărbați fără supraveghere, în special după anii 1880, când mersul pe bicicletă a devenit mai accesibil datorită invenției bicicletei Rover Safety (primul tip de bicicletă cu două roți egale, lanț și cadru stabil, asemănătoare cu bicicleta modernă). Această situație, împreună cu evoluția vestimentației feminine pentru ciclism (mai puțin acoperitoare și restrictivă) a stârnit reacții publice de alarmă față de posibilul „haos moral”. stanga|miniatura|Annie Londonderry În 1895, Annie Londonderry a devenit prima femeie care a făcut înconjurul lumii pe bicicletă, într-o călătorie ce a durat 15 luni.
La 4 martie 1915 a fost înființată societatea pentru construirea pistelor de biciclete din Țările de Jos. Unii oameni considerau că traficul motorizat, în creștere rapidă la începutul secolului al XX-lea, era atât de periculos pentru bicicliștii care foloseau bicicleta în scop recreativ, încât doreau construirea unei infrastructuri separate pentru ciclism. Traseele nu urmau să fie conectate la drumurile pentru vehicule, fiind gândite în principal pentru plimbare și recreere, deci nu cele mai scurte rute, ci cele mai plăcute. miniatura|Traseul Ho Chi Minh din 1967 În război, bicicleta a fost folosită ca mijloc de recunoaștere, precum și pentru transportul soldaților și al proviziilor către zonele de luptă. În acest sens, ea a preluat multe dintre funcțiile logisticii de război. În timpul celui de-al Doilea Război al Burilor ambele tabere au folosit biciclete pentru recunoaștere. În Primul Război Mondial, Franța, Germania, Australia și Noua Zeelandă au folosit biciclete pentru deplasarea trupelor. În invazia Chinei din 1937, Japonia a utilizat aproximativ 50.000 de soldați pe biciclete. În al Doilea Război Mondial, Germania și Japonia au folosit din nou biciclete, iar britanicii aveau trupe de comando dotate cu biciclete pliabile. În Războiul din Vietnam, forțele comuniste au utilizat pe scară largă bicicletele ca mijloace de transport pentru marfă de-a lungul Traseului Ho Chi Minh. Ultima țară cunoscută care a menținut un regiment de trupe pe bicicletă a fost Elveția, care și-a desființat ultima unitate în 2003. Deși în războiul modern impactul bicicletelor este considerabil mai redus, ele continuă să fie folosite în contexte specifice. Forțele de apărare finlandeze pregătesc în continuare toți recruții pentru utilizarea bicicletelor și a schiurilor, ca parte a antrenamentului în condiții de teren dificil. În unele unități americane, parașutiștii folosesc biciclete de munte pliabile în operațiuni aeropurtate pentru mobilitate rapidă după aterizare. Mai recent, în timpul invaziei rusești în Ucraina, forțele ucrainene au folosit biciclete electrice pentru a transporta lansatoare antitanc de tip NLAW.
Astăzi, mulți oameni aleg să meargă cu bicicleta la muncă din diverse motive, inclusiv pentru sănătate, preocupări legate de mediu, comoditate, economie sau pur și simplu pentru plăcerea de a pedala. Unele locuri de muncă oferă facilități pentru angajații care vin cu bicicleta, precum dușuri, vestiare și tipuri de parcare pentru biciclete.
Echipament miniatura|Utilizarea retroflectorului și ochiului de pisică. Zi și noapte miniatura|Cost-Beneficiu al ciclismului miniatura|Spațiul rutier necesar al bicicletei (centru) în raport cu mașina (stânga) și autobuzul (dreapta). În multe țări, cel mai frecvent utilizat vehicul pentru transportul rutier este bicicleta utilitară. Acestea au cadre cu o geometrie relaxată, care protejează ciclistul de șocurile drumului și ușurează manevrarea la viteze mici. Bicicletele utilitare sunt adesea echipate cu accesorii precum apărători de noroi, portbagaje și lumini, ceea ce le face foarte practice în utilizarea zilnică. În Europa, Danemarca și Țările de Jos au cel mai mare număr de biciclete pe cap de locuitor și folosesc cel mai frecvent bicicleta în viața de zi cu zi.
Bicicletele de șosea tind să aibă o formă mai verticală și un ampatament mai scurt, ceea ce le face mai agile, dar mai greu de utilizat la viteze mici. Designul acestora, combinat cu ghidonul jos sau curbat, obligă ciclistul să se aplece în față, folosind mușchi mai puternici (gluteus maximus) și reducând rezistența la aer la viteze mari. Astfel, bicicletele de șosea sunt proiectate pentru viteză și eficiență pe drumuri asfaltate. Ele se remarcă prin cadre ușoare, anvelope subțiri, ghidoane curbate și șei înguste. Acestea sunt folosite pentru ciclism pe distanțe lungi și antrenament pentru fitness.
Alte tipuri de biciclete includ: biciclete pentru drumuri pietruite sau trasee ușoare care pot fi folosite și pe asfalt; biciclete montane destinate terenurilor accidentate și denivelate; biciclete electrice (e-bikes) ce au motor. Este recomandat ca bicicleta să fie testată și adaptată ciclistului înainte de achiziție.
Pentru reparații și întreținere de bază, cicliștii pot transporta o pompă (sau un cartuș de CO₂), un kit pentru peticirea puncțiilor, un tub interior de rezervă, pârghii pentru anvelope și un set de chei imbus. Ciclismul poate fi mai eficient și mai confortabil cu încălțăminte, mănuși și pantaloni speciali. Pe vreme umedă, experiența devine mai suportabilă cu haine impermeabile, cum ar fi pelerină, jachetă, pantaloni și încălțăminte de protecție. Îmbrăcămintea reflectorizantă este recomandată pentru a reduce riscurile.
În anumite jurisdicții, anumiți echipamente sunt obligatorii prin lege sau sunt adoptate voluntar pentru siguranță, cum ar fi:
cască de protecție; lumini cu baterii sau dinam (generator electric); dispozitive reflectorizante; dispozitive de semnalizare auditivă; anvelope cu crampoane.
Infrastructură miniatura|Incident în care un biciclist a fost lovit de o mașină miniatura|O pistă de biciclete în Amsterdam Cicliștii, pietonii și șoferii au cerințe diferite în ceea ce privește proiectarea drumurilor, ceea ce poate duce la conflicte. Unele jurisdicții acordă prioritate traficului motorizat, de exemplu prin implementarea sistemelor de sensuri unice, a virajelor la dreapta permise fără oprire, a sensurilor giratorii de mare capacitate și a benzilor de accelerare. Alte jurisdicții împart prioritatea cu cicliștii, pentru a încuraja mersul pe bicicletă, prin aplicarea unor măsuri de calmare a traficului care limitează impactul transportului motorizat, precum și prin construirea de benzi pentru biciclete, piste și trasee dedicate.
Infrastructura pentru biciclete variază considerabil între orașe și țări, în special deoarece ciclismul utilitar se desfășoară aproape exclusiv pe drumuri publice. În unele orașe se regăsește o infrastructură extinsă pentru ciclism, aceasta este tratată diferit din punct de vedere legal, inclusiv în ceea ce privește răspunderea în caz de coliziune.
Mai multe orașe, printre care Paris, Londra și Barcelona, au implementat sisteme de închiriere de biciclete menite să faciliteze deplasarea în oraș. Acestea folosesc de obicei biciclete utilitare urbane care se blochează în stații-dock și pot fi eliberate prin plata unei taxe pentru o anumită perioadă de timp. Costurile variază de la oraș la oraș. În Londra, accesul la sistem costă 2 lire pe zi, primele 30 de minute ale fiecărei călătorii fiind gratuite, după care se percepe 2 lire pentru fiecare interval suplimentar de 30 de minute, până la returnarea bicicletei.
Olanda are aproximativ 35.000 km de piste pentru biciclete separate de traficul motorizat, echivalentul a un sfert din rețeaua rutieră totală a Olandei (140.000 km). Acest model contribuie la salvarea a aproximativ 6.000 de vieți anual, crește speranța de viață cu 6 luni, economisește aproximativ 20 de milioane de dolari pe an și previne emisia a 150 de grame de CO₂ pentru fiecare kilometru parcurs pe bicicletă.
Tipuri
Ciclism utilitar
Ciclismul utilitar se referă atât la utilizarea bicicletei ca mijloc de transport zilnic pentru navetă, cât și la folosirea acesteia în activități comerciale, în principal pentru transportul de bunuri, cel mai adesea în mediul urban.
Serviciile poștale din multe țări s-au bazat de mult timp pe biciclete. Royal Mail din Marea Britanie a început să folosească biciclete în 1880; în prezent, flotele de livrare cu biciclete includ 37.000 în Regatul Unit, 25.700 în Germania, 10.500 în Ungaria și 7.000 în Suedia. Serviciul de Ambulanță din Londra a introdus recent paramedici pe bicicletă, care reușesc adesea să ajungă mai rapid la locul unui incident în centrul Londrei decât o ambulanță motorizată. Utilizarea bicicletelor de către poliție este în creștere, întrucât acestea oferă acces sporit în zonele pietonale și cele dedicate bicicletelor, și permit deplasarea chiar și atunci când drumurile sunt congestionate.
Bicicletele sunt folosite pe scară largă ca vehicule de livrare în multe țări. În Regatul Unit și America de Nord, generații întregi de adolescenți și-au început primele locuri de muncă livrând ziare cu bicicleta. Majoritatea orașelor din Occident au industrie vizibilă de curieri pe bicicletă, care livrează documente, colete mici și mâncare.
Ciclism recreațional miniatura|Feribot pentru bicicliști pe Dunăre Bicicletele sunt folosite în scop recreativ la orice vârstă. Turismul pe bicicletă, cunoscut și sub numele de cicloturism, implică excursii, explorare sau vizitare de obiective turistice cu bicicleta, în scop de relaxare. Turismul ciclist este unul dintre cele mai populare sporturi cu beneficii recreative. În timpul mersului, cicliștii țin cont de siguranța rutieră, existența pistelor pentru biciclete, calitatea suprafeței drumului, diversitatea peisajului și lungimea traseului. Astfel, mediul joacă un rol major în decizia oamenilor de a practica turismul pe bicicletă. Un studiu realizat în Taiwan a arătat că îmbunătățirea calității mediului pentru turiștii cicliști a generat beneficii de sănătate atât pentru vizitatori, cât și pentru localnici. Numărul cicliștilor din Taiwan a crescut de la 700.000 în 2008 la 5,1 milioane în 2017, ceea ce a dus la dezvoltarea unui număr mai mare de trasee pentru biciclete, mai sigure și mai bine întreținute. Studiul a folosit chestionare și analize statistice și a identificat cei mai importanți 5 factori pe care cicliștii îi iau în considerare înainte de a alege să meargă în tură: siguranța, iluminatul, designul pistelor, peisajul din jur și curățenia mediului.
Ciclism sportiv miniatura|Turul Franței