Biserica de lemn din Stolna

Localitatea Se pare că satul Stolna a luat ființă prin stabilirea aici (într-o poiană mai la nord de vatra satului de astăzi) a unei familii de iobagi români, care au fugit de pe moșia grofului din Vlaha în secolul al XIV-lea. Localitatea este atestată documentar în 1448 cu numele Sztholna când aparținea de capitlul de Alba-Iulia. Sunt pomeniți iobagii Miklos și Bálint Dumitru Irimiaș – "Bisericile din lemn din Stolna și Finișel" în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei 1968-1970, Cluj, 1971, p. 93, ulterior numele apare ortografiat: Sztona 1733, Stolna 1750, Sztolna 1805, Sztoje 1850, Sztolna/ Stoiea, 1854Coriolan Suciu – op. cit, vol. II, 1968, p. 146.

Denumirea Stolna este de origine slavăBalázs Eva – Kolozs Megye Kiálakulása, Budapest, 1939, p. 13. Dicționarul explicativ al limbii române dă următoarea definiție cuvântului stolnă, cu etimologie necunoscută: excavație orizontală sau puțin înclinată într-o mină, având ieșire directă la suprafața soluluiDicționarul explicativ al limbii române, ediția a doua, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 1023. În ce privește această localitate nu există nimic care să ateste existența în nici o epocă istorică a vreunei exploatări miniere.

Drumul D 97, care străbate satul Stolna de la nord la sud (2 km), pietruit în anul 1941 de armata română a fost în timpul războiului o importantă cale de comunicație între Turda și Huedin. Situat pe valea Stolnei, satul este așezat la picior de munte cu multă vegetație naturală și cu faună bogată. Altitudinea medie este de 481 m. Populația, potrivit datelor ultimului recensământ, este de 220 locuitori, dintre care 217 români, 4 rromi, după confesiune: 201 ortodocși, 1 reformat, 19 baptiști.

Istoria parohiei Din actul publicat de cu anchetele întreprinse în comitatul Cojocnei (Clujului) în 29 ianuarie 1699, la Gilău rezultă că românii din Stolna ca și cei din alte 25 de sate din Protopopiatul Călata, precum: Aghireșu, Dâncu, Berindu, Sumurducu, Bologa, Valea Drăganului, Cornești, Hodiș și Ticu resping categoric unirea papistă, dându-și votul ca și cei din Agârbiciu: "Vrem să rămânem în vechea noastră lege, voința noastră este să fim uniți acolo unde am fost până acum, deoarece n-am avut nici o tulburare până acum în religia noastră."Pr. Prof. Ștefan Lupșa – "Biserica Ardeleană și unirea în anii 1697- 1701" în Biserica Ortodoxă Română nr. 9-10/1948, p. 486. Satul apare acum sub numele de Stolun.Silviu Dragomir – Românii din Transilvania și unirea cu Biserica Romei, Ed. Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Cluj, 1990, p. 71 În anul 1733 în timpul conscripției efectuate de episcopul unit Ioan Inochentie Micu (1729-1743) în Stolna, sat pur românesc, erau 12 familii uniți, iar preotul lor se numea IoanNicolae Toganu – op. cit, p. 26.. Erau 60 de suflete, aveau biserică și casă parohială, ½ iugăr de teren arabil și fânaț de 3 careȘematismul veneratului cler al Archidiecesei Mitropolitane Greco-catolice române de Alba-Iulia și Făgăraș pre anul Domnului 1900, Blaș, 1900, p. 244. În 1750 parohia Stolna aparținea protopopiatului Jucu (Archidiaconatus Suchiensis), din dieceza Făgărașului, erau 178 de locuitori, o biserică, un preot, un cantor, un paracliser, o casă parohială, pământ arabil de 3 găleți de sămânță și fânețe de 3 care de nutrețDr. Augustin Bunea – art. cit., p. 286. În 1755 este menționat preotul GligorGreta-Monica Miron - op. cit., p.212.. Revenirea la Ortodoxie a avut loc, probabil, în timpul răscoalei conduse de ieromonahul Sofronie de la Cioara (1759-1761). În 1760-1762, în Stolna existau 27 de familii, neuniți, un preot, o casă parohială, sesie "3 agris cub și 3 foeneta." (3 câble teren arabil și fânaț de 3 care)Virgil Ciobanu – op. cit, p. 18 și Greta-Monica Miron - op. cit., p. 346 În 1762 era un preot ortodox și 27 de familii. Conscripția din 1766 găsește în Stolna 144 de suflete, 73 bărbați și 71 femei; parohia aparținea protopopiatului Agrieș (Viișoara) din varmeghia Turzii.K. Hitchins și I. Beju - art. cit., p. 520. În anul 1805 în Stolna erau 43 de familii ortodoxe și aveau biserică, 2 câble de teren arabil și fânațe de un car de fânPr. Matei Voileanu – op. cit., p. 161.. În Contribuțiune la istoria bisericească din Ardeal, Pr. Matei Voileanu enumeră Stolna între cele 304 comune bisericești trecute la uniație în timpul episcopului Vasile Moga . Nu este însă precizat anul trecerii. Informația nu se confirmă. În timpul celui de-al doilea război mondial între 1940-1944 parohia a aparținut protopopiatului Cluj-Huedin, din cadrul Vicariatului Ortodox Român din Alba-Iulia, iar între 1944-1948 protopopiatului Cluj. La cererea credincioșilor, din 1 aprilie 2000 a fost înființată parohia Stolna, în cadrul protopopiatului Cluj II. Registrele matricole au fost introduse în anul 1851.

Biserica veche Biserica veche din satul Stolna este construită din lemn de stejar, pe o fundație din piatră în anul 1730; după cum afirmă pisania de pe portalul de intrare în naos: Cându s-au întemeiat astă beesiarecă an Domnului 1730 în zilele governa[torului] Corni[ș]. În prezent se găsește în mijlocul cimitirului, pe un deal din marginea de nord a satului, ea a fost construită în centrul satului, azi însă a rămas în capătul de sus al satului, deoarece localnicii au cumpărat teren de la groful Iosika Gábor din Vlaha și și-au construit case pe acest teren, astfel vatra satului s-a deplasat spre sud. Înainte de 1730 se pare că a existat o biserică din lemn mai veche în locul numit "la biserică în vale", mai la nord de cea de astăzi. În acea perioadă locul respectiv era în centrul satului.

Hramul bisericii este Cuvioasa Parascheva, așa cum rezultă dintr-un vechi hrisov descoperit în 1980, în mod eronat apare în unele documente hramul Sf. Nicolae. Stilul este cel al vechilor biserici din Ardeal, planul este de formă dreptunghiulară pentru naos și pronaos, iar absida altarului este retrasă, de forma poligonală, cu patru laturi. ”Decorul sculptat este deosebit de interesant. Un element îl constituie aripile cu pene descrescânde tăiate din trei grinzi. Numărul colților este de 8-9 la pronaos și 12 la altar, ceea ce produce un efect de înălțare deosebit. Motive de crestături înfrumusețează concolele stâlpilor din pridvor, dar locul de concentrare al decorului sculptat îl constituie cadrul ușilor de intrare în tindă și naos. Motivele sculptate, rozete, dinți, frânghia împletită și reliefată într-un șanț în înălțimea usciorului sau ocolind cadrul ușii, motivul ornamental al crucii… fac parte din fondul de sculptură în lemn al poporului român”Dumitru Irimiaș – art. cit., p. 98. Între naos și pronaos exista un perete astfel încât femeile puteau doar să audă slujba nu să și vadă. Când acest perete a fost tăiat, probabil în timpul păstoririi episcopului Vasile Moga, a dispărut inscripția referitoare la anul construcției bisericii, 1730, care se afla deasupra ușii naosului. ”Monumentul a fost ridicat conform datelor săpate într-o bârnă a peretelui de sud al naosului și pe usciorii ușii de intrare în naos, în anul 1730, în luna august cu contribuța a tot satul și prin grija preotului Popa Ioan, de către meșteri lemnari deveniți anonimi prin ruinarea parțială a inscripției”Dumitru Irimiaș – art. cit., p. 96. Naosul și absida au o boltă semicirculară, iar pronaosul este tăvănit cu scândură nouă, deasupra lui înălțându-se turnul cu coif piramidal. Suprafața totală a bisericii este de 72 mp (4x18m). Biserica din Stolna “deține una dintre cele mai mici ferestre și uși dintre bisericile din lemn din județ” Consuela Jucan-Mândru – Repertoarul bisericilor de lemn din județul Cluj. Starea de conservare și obiectele de patrimoniu, Ed. Hiperborea, Turda, 2008, p. 87. Iconostasul se prezintă ca un perete, fără molene având zugrăvite patru registre. Există doar două dvere (în loc de uși).

Intrarea în biserică este pe latura sudică pe care se găsește plasat și pridvorul, “simplu, fără parapet, pardosit cu pământ bătătorit... el provine de la casele țărănești și la origine consta dintr-un simplu brâu de pământ bătătorit ocrotit de streașina largă” , data construcției lui corespunde cu cea a bisericii. “Turnul are baza pătrată, cu latura de 1, 47 m. pe aceasta se înalță 4 stâlpi legați câte 2 prin sistemul X al grinzilor de furtună. Deasupra galeriei simple fără arcade se înalță coiful piramidal până la 11, 70 m.” Sfânta Masă, de dimensiuni reduse, este din lemn de stejar cu picior din piatră. Crucea Răstignirii de asemenea este din lemn și are o înălțime de doar 15 cm.

Clopotul se trage din pronaos. Până în 1999, când s-a fisurat, exista un clopot de 18 kilograme, fără inscripție. Acesta a fost înlocuit la începutul anului 2000 cu un altul de 38 de kilograme executat de S.C. Armătura S.A. din Cluj-Napoca. Acoperișul original unic pentru naos și pronaos și mai scund pentru altar este din șindrilă, peste acesta a fost așezată tablă.

Pictura Absida altarului și iconostasul au fost zugrăvite în 1730 de un zugrav anonim, iar 1772 a fost rezugrăvită complet așa cum rezultă din inscripția de pe tâmplăAcad. Prof. Dr. Ștefan Pascu – Monumente istorice și de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului,

Biserica de lemn din Stolna

Źródło i licencja