John Pierpont Morgan () a fost un bancher și colecționar de artă american. În 1892 Morgan a aranjat fuziunea companiilor Edison General Electric și Electric Thomson-Houston pentru a forma General Electric. De asemenea a fondat United States Steel Corporation.

Viața Timpurie

J.P. Morgan s-a născut și a crescut în Hartford, Connecticut. Tatăl sǎu se numea Junius Spencer Morgan (1813-1890), iar mama sa se numea Pierpont Julieta (1816-1884) și amândoi locuiau în Boston, Massachusetts. Pierpont (el a preferat să fie cunoscut sub respectiva poreclă), a avut o educație variată în parte datorită interferențelor tatălui său, Junius. În toamna anului 1848, Pierpont a fost transferat la Școala Publică Hartford și apoi la Academia episcopală din Cheshire, Connecticut (numită acum Cheshire Academy). În septembrie 1851, Morgan a trecut examenul de admitere pentru liceul englez din Boston, o scoală specializată în matematică pentru a pregăti tineri pentru o carieră în comerț. În primăvara anului 1852, boala de care suferea devenea mai frecventă, având des febră reumatică și dureri încât el nu putea să meargă. Junius l-a trimis pe Pierpont în Insulele Azore (insule portugheze din Oceanul Atlantic), în scopul de a se recupera. După ce s-a aflat în convalescență aproape un an, Pierpont a revenit la Liceul de limbă engleză în Boston pentru a relua studiile.

După absolvire, tatăl său l-a trimis la Bellerive, o școală în apropiere de satul elvețian Vevey. Când Morgan a atins fluență în limba franceză, tatăl său l-a trimis la Universitatea din Göttingen, în scopul de a-i îmbunătăți germana. Atingerea unui nivel acceptabil de limba germană în termen de șase luni și, de asemenea, primind o diplomă în istoria artei, Morgan a călătorit înapoi la Londra prin intermediul via Wiesbaden, cu educația lui completă.

Morgan a intrat ca bancar în 1857 la filiala din Londra a tatălui său. S-a mutat la New York, în 1858, unde a lucrat la casa bancară Duncan, Sherman & Company, reprezentanții americani ai lui George Peabody & Company. Din 1860-1864, la J. Pierpont Morgan & Company, a lucrat ca agent din New York pentru firma tatălui său. Prin 1864-1872, el a fost un membru al firmei de Dabney, Morgan, and Company. În 1871, el a încheiat un parteneriat cu Drexels din Philadelphia pentru a forma firma New York din Drexel, Morgan & Company. Anthony J. Drexel a devenit mentorul lui Pierpont, la cererea lui Junius Morgan.

Cariera J.P. Morgan & Company

După moartea lui Anthony Drexel în 1893, firma a fost rebotezată "JP Morgan & Company" în 1895, și au fost păstrate legături strânse cu Drexel din Philadelphia & Company, Morgan, Harjes & Company din Paris, și JS Morgan & Company (după 1910 Morgan, Grenfell & Company), de la Londra. Până în 1900, a fost una dintre cele mai puternice case bancare ale lumii datorită multor reorganizări și consolidări. Morgan a avut mai mulți parteneri de-a lungul anilor, cum ar fi George W. Perkins, dar a rămas ferm la conducere. Modernizarea managementului Procesul lui Morgan de preluare a întreprinderilor cu probleme pentru a le reorganiza au fost cunoscute sub numele de "Morganization". Morgan a reorganizat structurile de afaceri și management pentru a le readuce rentabilitatea. Reputația sa ca un bancher și finanțator a ajutat la aducerea intereselor din partea investitorilor pentru afacerile sale. Media În 1896, Adolph Ochs Simon, care a deținut Chattanooga Times, a securizat finanțarea pentru ca Morgan să cumpere New York în lupta financiară. A devenit standard pentru jurnalismul american prin reducerea prețurilor, investind în colectarea de știri și insistând pe cea mai înaltă calitate a articolelor și rapoartelor scrise.

Trezoreria de aur

În 1895, în urma Panicii din 1893, Trezoreria Federală nu mai avea aur. Președintele Grover Cleveland a acceptat oferta lui Morgan să i se alăture familiei Rothschild care a furnizat Trezoreria Statelor Unite 3,5 milioane de uncii de aur pentru a restabili excedentul trezoreriei în schimbul unor obligațiuni pe 30 de ani. Trezoreria a fost salvată, dar a dăunat imaginii lui Cleveland și Partidului Democrat și a devenit o problemă în alegerile din 1896, când băncile au fost frecvent atacate de William Jennings Bryan. Morgan și bancherii de pe Wall Street l-au finanțat puternic pe republicanul William McKinley, care a fost ales ca președinte în 1896 și reales în 1900.

U.S. Steel

După moartea tatălui său în 1890, Morgan a preluat controlul companiei JS Morgan & Co, care a fost redenumită Morgan, Grenfell & Company în 1910. Morgan a început discuțiile cu Charles M. Schwab, președinte al Carnegie Co, și cu omul de afaceri Andrew Carnegie în 1900. Scopul a fost de a cumpăra afacerea de oțel a lui Carnegie și s-o fuzioneze cu alte firme de oțel, cărbune, firme miniere și de transport maritim pentru a crea U.S. Steel Corporation. Scopul lui a fost aproape finalizat la sfârșitul anului 1900, în timp ce a negociat un acord cu Robert D. Tobin și Theodore Price III, dar înțelegerea a fost retrasă imediat. În 1901, US Steel a fost prima companie de miliarde de dolari din lume, având o capitalizare autorizată de 1,4 miliarde de dolari, care a fost mult mai mare decât oricare altă firmă industrială, maritimă și feroviară.

Scopul US Steel de a realiza economii la scară mare a fost cel de-a reduce costurile de transport și resurselor, de-a extinde linii de produse și de a îmbunătăți distribuția. Acesta a fost planificate pentru a permite Statelor Unite să concureze la nivel global cu Marea Britanie și Germania. Dimensiunea US Steel a fost susținută de Charles M. Schwab și alții, pentru a permite companiei să continue competiția internațională pe piețele-globalizare. US Steel a fost privit ca un monopol de critici, că încercarea afacerii nu a fost numai de-a domina numai producția oțelului, ci construcția de poduri, nave, mașini de cale ferată și șine, sârmă, cuie, și o serie de alte produse. Cu US Steel, Morgan a capturat două treimi din piața oțelului, și Schwab a fost încrezător că societatea va organiza în curând o cota de piață de 75 %. Cu toate acestea, după 1901, părți din piața întreprinderilor au scăzut. Schwab a demisionat de la US Steel în 1903 pentru a forma Bethlehem Steel, care a devenit al doilea mare producător din SUA.

Politica forței de muncă a fost o problemă controversată. US Steel a avut producătorii de oțel non-sindicat și cu experiență, condus de către Schwab.A vrut să păstreze în acest fel, tacticile agresive pentru a identifica rădăcină scandalagiilor. Avocații și bancherii care au organizat fuziunea, în special Morgan și CEO Elbert "judecător" Gary au fost mai preocupați de profit pe termen lung, stabilitate, relații publice bune și pentru a evita probleme. Punctul de vedere al bancherilor, în general, a prevalat, iar rezultatul a fost o politică de muncă paternalistă. US Steel în cele din urmă, a intrat sub influența sindicatelor la sfârșitul anilor 1930.

Panica din 1907 si formarea Sistemului Federal de Rezerve Panica din 1907, cunoscută ca Panica Bancherilor, a fost o criză financiară care s-a declanșat în SUA în momentul în care bursa newyorkeză a scăzut cu aproape 50% de la vârful atins cu un an în urmă. Panica s-a extins la nivel național după ce mai multe bănci și companii au intrat în faliment. Morgan a intervenit personal și a preluat conducerea companiei pentru rezolvarea crizei. Secretarul Trezoreriei, George B. Cortelyou, a alocat 35 de milioane de dolari din fonduri federale pentru a potoli furtuna. Morgan s-a întâlnit cu marii finanțatori în conacul din New York, el forțându-i să elaboreze un plan pentru a face față crizei. James Stillman, președinte al Băncii Naționale orașului, a jucat de asemenea un rol central. Morgan a organizat o echipa de bănci și directori de încredere care au redirecționat sumele de bani între bănci, alte linii internaționale de credit și a cumpărat stocurile prăbușite.

O problemă politică delicată a apărut în privința firmei de brokeraj Moore și Schley, care a fost profund implicată într-un bazin de speculații în stocul de cărbune, fier și Railroad Company Tennessee. Moore și Schley au împrumutat peste 6 milioane de dolari din Tennessee Coal, Iron and Railroad Company (TCI) pentru împrumuturile dintre bănci de pe Wall Street. Băncile au cerut împrumuturi, iar firma nu a putut plăti. Dacă Moore și Schley ar eșua, o sută de eșecuri aveau să urmeze și apoi, întregul Wall Street s-ar fi dezbinat. Morgan a decis că a trebuit să salveze Moore și Schley. TCI a fost unul dintre concurenții companiei US Steel.

Morgana controlat US Steel și a decis că a trebuit să cumpere acțiuni de la TCI Moore și Schley. Judecătorul Gary, șef al US Steel, a fost de acord, dar s-a temut că ar fi urmat implicații antitrust, care ar putea provoca probleme companiei US Steel, care a fost deja dominantă în industria oțelului. Morgan l-a trimis Gary la președintele Theodore Roosevelt, care a promis imunitate juridică pentru afacere. US Steel în consecință, a plătit 30 milioane dolari pentru stoc, astfel, TCI și Moore și Schley au fost salvate. Anunțul a avut un efect imediat; după 7 noiembrie 1907, panica s-a încheiat. Ca să nu se repete și să prevină o criză viitoare, liderii bancari și politici, conduși de senatorul Nelson Aldrich, au conceput un plan pentru formarea Sistemului Federal de Rezerve în 1913. Criza a subliniat necesitatea unui mecanism puternic, iar Morgan a sprijinit mișcarea de a crea Sistemul Federal de Rezerve.

Asociații fără succes

Morgan nu a investit întotdeauna bine, și a avut mai multe eșecuri demonstrate. Tesla și Wardenclyffe În 1900 Morgan a investit 150.000 dolari în Turnul Wardenclyffe al inventatorului Nikola Tesla, un proiect transatlantic de transmisie radio de mare putere. În 1903 Tesla a cheltuit investiția inițială fără finalizarea proiectului, și cum Guglielmo Marconi terminase deja transmisiile transatlantice regulate cu echipamente mult mai puțin costisitoare, Morgan a refuzat să-l mai finanțeze pe Tesla. Tesla a încercat pentru a genera mai mult interes în Wardenclyffe prin dezvăluirea capacității de a transmite electricitate fără fir, dar pierderea susținătorului sǎu, Morgan, "panică " de pe Wall Street și lipsa investiților i-au nǎruit visele. Metroul din Londra Morgan a suferit o înfrângere de afaceri în 1902, când a încercat să intre în domeniul de afacei de metrou din Londra. Tranzit-magnatul Charles Tyson Yerkes i-a zădărnicit efortul lui Morgan pentru a obține autorizația parlamentară pentru a construi un drum subteran, care ar fi concurat cu "tubul" de linii controlate de Yerkes. Morgan a numit lovitura de stat ala Yerkes, ca fiind " cea mai mare ticăloșie și conspirație auzita vreodată". International Mercantile Marine În 1902, JP Morgan & Co a finanțat formarea companiei International Mercantile Marine, o combina de transport maritim din Oceanul Atlantic care a absorbit mai multe linii majore americane și britanice. IMM a fost o companie privata care controla corporațiile subsidiare controlate care aveau propriile lor filiale de operare. Morgan spera să domine transportul transatlantic prin direcțiile de centralizare și aranjamente contractuale cu căile ferate, dar s-a dovedit imposibilă din cauza naturii neprogramate a transportului maritim, legislației antitrust americane și din cauza acordului cu guvernul britanic. Una dintre filialele IMM a fost linia White Star, care a deținut RMS Titanic. Faimoasa scufundarea navei în 1912( petrecutǎ cu un an înainte de moartea lui Morgan) a fost un dezastru financiar pentru IMM, care a fost nevoit să se aplice pentru protecția în fața falimentului în 1915. Analiza înregistrărilor financiare arată că IMM fost supraîndatorat și a suferit de fluxul numerar inadecvat, care a determinat-o implicit în plățile de dobânzi de obligațiuni. Salvat de Primul Război Mondial, IMM a reapărut ca U.S. Lines, care a intrat ulterior în faliment în 1986.

Corporații Industriale American Bridge Company American Telephone & Telegraph