Penitenciarul Miercurea Ciuc este o unitate de detenție din municipiul Miercurea Ciuc, județul Harghita. În timpul regimului comunist din România a funcționat ca închisoare politică pentru femei.
Așezare Penitenciarul este situat în centrul municipiului Miercurea Ciuc, în S-E județului Harghita, depresiunea Ciucului, într-o zonă friguroasă, cu o temperatură medie de -15° C pâna la -30° C (aproximativ 5 luni pe an).
Istoric Construcția și istoria administrativă Conform documentelor din arhiva unității, penitenciarul a fost construit între anii 1896–1898. Clădirea principală este este cu etaj, alte două corpuri doar cu parter, împreuna cuprinzând 23 de celule, 4 săli și un antreu.
Din documentele păstrate, reiese că activitatea Închisorii Parchetului Tribunalului Miercurea Ciuc a început la data de 15 mai 1923.
La data de 28 octombrie 1929, clădirea a intrat în posesia Ministerului justiției. Prin decizia nr. 36949 din 29 decembrie 1929 a ministrului de justiție, Grigore Iunian, se făcea clasificarea penitenciarelor. Penitenciarul Miercurea Ciuc era încadrat în categoria penitenciarelor județene clasa sau categoria I, alături de cele din Constanța, Alba Iulia, Cluj, Făgăraș, Hunedoara ș.a.
Prin noua lege de organizare, din 27 iulie 1929, pusă în aplicare din 01.01.1930, Administratia Penitenciara este intitulată „Directiunea Generala a Penitenciarelor și Institutelor de Preventie”. De asemenea, în locul denumirii de „închisoare” se va întrebuința cuvântul „penitenciar”.
Din anul 1964 penitenciarul s-a axat pe deținuții de drept comun.
Penitenciarul a fost desființat ca urmare a Decretul nr. 255 de la data de 31 iulie 1977, pentru a fi reînființat la 1 mai 1983.
Personal si profil Primul director la Penitenciarului Miercurea Ciuc a fost subofițerul de aviație Emil Manariu, născut în anul 1884 la Vaslui, având ca personal de serviciu 4 gardieni. Pe măsură ce sporește numărul arestatilor, crește si numarul personalului de serviciu. Astfel, în martie 1924 se aflau 51 de arestati: 48 bărbati si 3 femei “toți cu atitudine pașnică” și un număr de 11 angajați: 1 director, 1 contabil, 1 prim-gardian si 8 gardieni.
Pe baza documentelor arhivate știm că urmatoarele categorii de deținuți au fost închise la Penitenciarului Miercurea Ciuc: De la înființare, respectiv din data de 15.05.1923 si pâna în anul 1940 – deținuți de drept comun; Pentru perioada 1940 – 1947 nu se regăsește în acte vreo mențiune cu privire la categoria deținuților. Totuși, în acea perioadă, în apropierea orașului Miercurea Ciuc a existat un lagăr de concentrare pentru deținuți politici, fapt care permite concluzia că în penitenciar au fost încarcerată, în acea perioadă, aceeași categorie de deținuți. Între anii 1947-1950 sunt închiși atât deținuți politici, cât și de drept comun. Începând cu anul 1964 - doar detinuți de drept comun.
În anii 1950-1951, în penitenciar a fost deținut fruntașul comunist Lucrețiu Pătrășcanu, și de asemenea, timp de o lună, în martie 1956, Elena Pătrășcanu, soția lui. Aici a decedat Prințesa Maria Eleonora a Albaniei, în 1956, după 7 ani de detenție.
Vezi și Lista penitenciarelor din România
Lectură suplimentară Evadarea imposibilă: penitenciarul politic de femei Miercurea Ciuc 1957-1961, Lena Constante, Editura Florile Dalbe, 1996
Bibliografie Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Miercurea-Ciuc
Categorie:Penitenciare din România