Aharon Appelfeld (în , nume la naștere Erwin (Aharon) Appelfeld; ) a fost un scriitor israelian originar din Bucovina. Aharon Appelfeld a fost un supraviețuitor al Holocaustului din Bucovina și Transnistria (1941-1944). A câștigat premii literare prestigioase în Israel, Franța și Germania. A fost profesor de literatură ebraică la Universitatea Ben-Gurion din Beer Șeva.

Biografie Copilăria în Bucovina Erwin (Aharon) Appelfeld s-a născut în 1932 într-o familie de evrei în comuna Jadova (Stara Jadova) din Județul Storojineț din Bucovina de nord, pe atunci parte a Regatului României, în zilele noastre în Ucraina. El a fost copil unic al părinților săi, industriașul Michael Appelfeld, și soția sa, Bonya (Batya) născută Sternberg. Limba vorbită în casa părintească era germana, care devenise limba unei bune părți din evreii bucovineni din vremea stăpânirii austriece.Nicole Henneberg:Der Riss durch Europa. Czernowitz 1938: Der Schriftsteller Aharon Appelfeld erzählt in „Meine Eltern“ vom letzten Jahr seiner Kindheitîn: Frankfurter Allgemeine Zeitung, 18 ianuarie 2018,p.10 Familia Appelfeld era o familie de evrei laici, care nu mai observa prescripțiile religioase. Însă, în casa bunicilor materni, din munți, într-o comunitate de hasidim adepți ai țadicului din Sadagura, Appelfeld a cunoscut limba idiș și tradiția religioasă și l-a însoțit pe bunicul său la sinagogă.

În anul 1938, după cum și-a amintit ulterior scriitorul, s-au ivit semne de neliniște în familie. În centrul Europei regimul lui Hitler a instituit legi rasiste si o prigoană tot mai crâncenă contra evreilor. Legi similare au fost adoptate și în alte țări, precum Italia. În România guvernul Goga-Cuza a retras cetățenia multor evrei și a interzis publicațiile în limbile idiș și ebraică, propaganda antievreiască a câștigat teren în rândurile vecinilor români și germani.

Copilăria în anii Holocaustului În anii 1940, la sfârșitul domniei regelui Carol al II-lea au intrat în vigoare legile rasiste și în România. După ocuparea Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică, Appelfeld a început să învețe la școala elementară sovietică. În iunie 1941 Germania, aliată cu România, a atacat Uniunea Sovietică. Teritoriul nordic al Bucovinei a fost eliberat de Armata Română în iulie 1941, iar regimul Antonescu a instituit aici, după modelul nazist, un regim de teroare și masacre contra evreilor, vizând „epurarea” de evrei a teritoriului.

Appelfeld, care avea atunci vârsta de 9 ani, a rămas orfan de mamă, după ce aceasta a pierit împușcată în apropierea casei părinților ei. Apoi a fost închis împreună cu tatăl său în ghetoul înființat pentru evrei la Cernăuți. De acolo au fost duși într-un lung marș pe jos spre lagărele și ghetourile organizate în Transnistria. Tatăl l-a purtat adesea pe umeri. Ajunși în Transnistria, Appelfeld a fost curând despărțit de tatăl său. În cele din urmă a fugit din lagăr și vreme de doi ani a peregrinat prin păduri, fiind in cele din urmă adoptat de o bandă de hoți și prostituate ucraineni. O vreme a găsit adăpost în casa unei femei ucrainene. Despre acea perioadă din viața sa scriitorul a remarcat ulterior:

Anii de tinerețe în Israel Odată cu revenirea în regiune a armatei sovietice, Appelfeld s-a alăturat unei unități militare, lucrând în bucătărie și ca curier. Cu ostașii sovietici a ajuns în România și apoi, în Bulgaria.După terminarea războiului, din Bulgaria Appelfeld a pribegit împreună cu alți copii în Iugoslavia, și de acolo, a ajuns in Italia. În Italia au fost adăpostiți într-o mânăstire. A intrat in curând în ingrijirea organizației sioniste Aliyat Hanoar (Emigrația Tineretului) și la 14 ani, în anul 1946, a emigrat în Palestina. Acolo l-a regăsit ,ulterior, pe tatăl său, cu ajutorul unei liste a Agenției Evreiești.

În anii 1946-1948 Appelfeld a fost înscris la școala agricolă din Ein Kerem, la Ierusalim, apoi la școala agricolă din Nahalal. Între anii 1950-1952 a servit în armată. După lăsarea la vatră, a început studii de literatura ebraică și idiș la Universitatea Ebraică din Ierusalim, pe care le-a încheiat cu diploma de licență și apoi cea de master.

În anul 1957 și-a regăsit tatăl, care venise și el in Israel. L-a văzut într-o tabără de tranzit pentru noi imigranți (maabará) din Beer Tuvia, în plin cules al recoltei. Întâlnirea lor a fost așa de emoționantă, încât nu a îndrăznit niciodată să o relateze în scris: Într-un interviu scriitorul a povestit:

Appelfeld a scris versuri din tinerețe, primele fiindu-i publicate în presa literară în anii 1955-1956. În anul 1959 i-a apărut prima povestire în revista Gazit. Primul volum de povestiri, Ashan („Fum”), i-a apărut în anul 1962.

Activitatea academică și literară 150px|miniatura|dreapta|Fotografie realizată de Bernard Gotfryd în anii 1980-1990 Între anii 1979-2000 Appelfeld a fost profesor de literatură ebraică la Universitatea Ben-Gurion din Beer Șeva. În anul 2000 a ieșit la pensie, iar în anul 2003 a predat manuscrisele și scrierile sale unei arhive speciale în cadrul Bibliotecii Aran a Universității Beer Sheva. În anul 2007 aceasta arhivă a fost transferată în Arhivele literare ale Institutului de cercetare a literaturii ebraice noi din clădirea Diller din cadrul Universității Ben-Gurion. Appelfeld a fost membru al Academiei Limbii Ebraice.

Povestirile lui Appelfeld se petrec în parte în estul Europei, și în parte în Israel, câteva - în Italia. Multe din scrierile sale reflectă trăirile sale de copil în vremea Holocaustului sau ca tânăr supraviețuitor al Holocaustului în anii de început ai Statului Israel. Deși multe din cărțile sale nu se ocupă cu evenimentele Holocaustului însuși, ci mai mult cu descrierea întâmplărilor dinaintea catastrofei, mai ales a situației evreilor europeni în ajunul Celui de-al Doilea Război Mondial și a invaziei Germaniei naziste în Uniunea Sovietică, când o parte din ei se simțeau în conflict între tradiția părintească de care sunt legați printr-o legătură indelebilă, și lumea și modul de viață al popoarelor creștine din jur, care îi atrage.

În multe din cărțile lui Appelfeld apar figuri mistice care amintesc de tzadikimii hasidismului și care servesc drept adresă întrebărilor evreului care se zbate cu gândurile, rupt între cele două lumi. Scena multora dintre povestiri este cea a Munților Carpați, în care a crescut Baal Șem Tov, întemeietorul hasidismului, și care, se pare, a servit drept sursă de inspirație pentru figurile mistice zugrăvite. În afara acestora din urmă, un loc însemnat ocupă personajele feminine ne-evreice, care întruchipează vitalitatea pură, libertatea și lumea către care încearcă evreul să ajungă, fără un succes deplin.

Într-un interviu acordat gazetei Globes în 18 august 2008, Appelfeld a mărturisit: „Am scris 40 cărți și toate apar în aceleași saga a vieții mele. Toate cărțile mele sunt legate între ele, fiecare se ocupă de un alt aspect al vieții mele.”

Appelfeld a trăit mulți ani la Mevasseret Tzion, lângă Ierusalim, apoi la Ierusalim. A murit în iarna anului 2018 la spitalul Beilinson din Petah Tikva. A fost înhumat în cimitirul Har Hamenuhot din Ierusalim.

Viața privată Appelfeld a fost căsătorit cu Judith, israeliană originară din Argentina, cu care a avut trei doi fii - Meir și Itzhak; și o fiică, Batya.

Premii și onoruri 1983 - Premiul Israel pentru literatură ebraică Premiul Aliyat Hanoar Premiul Brenner pentru literatură Premiul Milo pentru literatură 1967 - Premiul Ussishkin, pentru cartea sa Kfor al haaretz (Ger peste țară) 1997 - Membru al Academiei Americane de Arte și Științe 1999 - National Jewish Book Award (Premiul Național de Carte Evreiască) (S.U.A.) 2004 - Premiul Médicis pentru literatură străină (Franța)- pentru cartea sa Sipur Haim (Povestea unei vieți) 2005 - Premiul Nelly Sachs din partea orașului Dortmund din Germania 2008 - Premiul special Grinzana Cavour (Italia)' 2012 - Premiul ziarului The Independent pentru literatură străină 2016 - Premiul evreiesc Sidney Taylor pentru cărți (S.U.A.) Doctor honoris causa al Universității Ebraice din Ierusalim (2000), al Universității Ben-Gurion din Beer Șeva, al Universității Tel Aviv], al Universității Brandeis, al Universității Bar Ilan, al Seminarului rabinic din America, al Yeshiva University, al Hebrew Union College,

Opera literară tradusă în română Badenheim 1939 (Univers, București, 1988; reeditată în 2007 de Editura Polirom din Iași) Pentru toate păcatele (Hasefer, București, 2000) Caterina (Univers, București, 2002) Povestea unei vieți (Polirom, Iași, 2009) Pe neașteptate, dragoste (traducere din limba ebraică și note de Any Shilon, Colecția „Biblioteca Polirom”, Editura Polirom, Iași, 2010)

Alte opere literare Tor Haplaot („Vremea minunilor”) Tzili El eretz hagòme („Drumul spre țara papurei”) Bartfuss ben almavet („Nemuritorul Bartfuss”)

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1932 Categorie:Nașteri pe 16 februarie Categorie:Decese în 2018 Categorie:Absolvenți ai Universității Ebraice din Ierusalim Categorie:Autobiografi israelieni Categorie:Evrei români Categorie:Evrei bucovineni Categorie:Scriitori evrei din secolul al XX-lea Categorie:Evrei din secolul al XXI-lea Categorie:Israelieni de origine româno-evreiască Categorie:Poeți ebraici Categorie:Poeți israelieni Categorie:Romancieri israelieni Categorie:Români expatriați în Israel Categorie:Scriitori evrei Categorie:Scriitori de limbă ebraică Categorie:Scriitori israelieni Categorie:Supraviețuitori ai Holocaustului