Colegiul Național „Școala Centrală” (în ), abreviat CNȘCB, este o instituție de învățământ public preuniversitar din Sectorul 2, București (fiind situată între Piața Romană și Piața Universității, respectiv în apropierea parcului Grădina Icoanei, parcului Ioanid sau a Teatrului Bulandra) care a funcționat de-a lungul timpului sub mai multe denumiri (printre care și „Pensionatul Domnesc de Fete”, „Școala Centrală de Fete”, „Școala secundară de fete” sau „Maria Brâncoveanu” în timpul Regatului României sau Liceul „Zoia Kosmodemianskaia” în timpul comunismului). A fost construită inițial printr-o rezoluție a lui Barbu A. Știrbey din 1851. Colegiul Național „Școala Centrală” se află în proximitatea Institutului Francez din România (situat vizavi de fosta clădire a Ambasadei Danemarcei de pe Bulevardul Dacia).

Clădirea actuală a instituției datează din anul 1890, fiind realizată de arhitectul Ion Mincu, întemeietorul stilului neoromânesc (un stil arhitectural cunoscut ca baroc brâncovenesc de asemenea). Totodată, clădirea școlii este monument istoric, făcând astfel parte din categoria de monumente istorice de patrimoniu din București. De asemenea, Colegiul Național „Școala Centrală” este una dintre cele mai vechi instituții de învățământ preuniversitar din municipiul București. Este considerată cea mai frumoasă școala din București.

Istoric Pensionatul Domnesc de Fete a fost înființat pe baza actului semnat la 19 martie 1851 de domnitorul Barbu Știrbey.Povestea pensionului domnesc, locul în care fetele boierilor învățau să ajungă „mume de familie” - ce reguli stricte și lecții li se impuneau domnișoarelor, 27 martie 2015, Dorin Timonea, ziarul Adevărul, accesat la 17 mai 2016 Clădirea Școlii Centrale din București a fost comandată de Titu Maiorescu în calitate de ministru al cultelor și concepută de arhitectul Ion Mincu în perioada 1888–1890. Prima directoare a școlii a fost Ana Iacobsen care, în pofida numelui scandinav al acesteia, era din Rusia. În trecut, datorită calității deosebite a educației din această instituție, Școala Centrală din București a fost considerată contraponderea feminină a liceului Sfântul Sava pentru băieți.

Decretarea mobilizării, în august 1916, a fost însoțită de transformarea pensionului în spital.Pensionul de domnite, 20 martie 2005, Simona Ecovoiu, Jurnalul Național, accesat la 17 mai 2016 În 1918, către finele Primului Război Mondial, clădirea a trecut în folosința austriecilor, care au instalat aici sediul poștei ca parte din organizarea administrativ-teritorială a teritoriului României ocupat de Puterile Centrale. În Perioada interbelică, școala a fost cunsocută ca Maria Brâncoveanu. După anumite schimbări de nume în anii comunismului (printre care, cel mai notabil, cea de Zoia Kosmodemianskaia), școala și-a recăpătat vechiul nume în 1990, păstrându-l neschimbat până în ziua de astăzi.

Clădirea thumb|right|Ferestrele cu vedere în curtea interioară a Școlii Centrale (în poză se pot observa anumite coloane în stil corintic) thumb|right|Clădirea bibliotecii Școlii Centrale

Clădirea liceului este monument istoric, .

Are la bază o concepție clasică, care amintește de imaginea și formele regulate, simetrice, ale unor ansambluri mănăstirești de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea (e.g. Mănăstirea Hurezi sau Mănăstirea Antim).

Planul, de formă dreptunghiulară, este compus din 4 aripi, cu parter și etaj fiecare, dispuse simetric în jurul unei curți interioare.

Circulația și accesul în toate încăperile se fac printr-o suită de coridoare largi care înconjoară curtea interioară. În partea din spate a curții se află un mic amfiteatru, iar la etaj se află internatul.

Curtea interioară este mărginită la parter de o suită continuă de arcade trilobate în acoladă, sprijinite pe colonete de piatră. Zidul de deasupra arcadelor este tapisat cu ornamente florale realizate din ceramică colorată.

Fațadele sunt împărțite în două registre prin intermediul unui brâu plasat la nivelul planșeului dintre parter și etaj. Fațada principală are trei elemente majore distincte: un corp central cu intrarea și două pavilioane de colț, ușor decroșate, așezate în prelungirea aripilor laterale. Liniile simple și suprafețele netede ale fațadelor sunt înviorate de câteva profile și accente. Printre acestea, colonada curții interioare cu toată decorația sa, apoi pe fațada principală, brâul median făcut din faianță policromă, lintourile ferestrelor și lanțul continuu de arcușoare sprijinite pe console de teracotă smălțuite verde de sub streașină.

De asemenea, bovindourile de la etajul pavilioanelor de colț amintesc de mușarabieurile turcești.

Curtea interioară thumb|right|Fotografie veche cu curtea interioară a Școlii Centrale

Amenajarea curții interioare a Școlii Centrale din București a fost inspirată de complexul arhirectural al mănăstirii Certosa di Pavia din nordul Italiei.

Imnul Școlii Centrale thumb|right|Școala Centrală înainte de anul 1906 thumb|Școala Centrală în 2014

<poem>Muzica: Alexandru Flechtenmacher Versuri: Ștefania Georgescu

Azi e zi de fericire pentru cei ce s-au silit;Azi e zi de mulțumire când e lucrul răsplătit.Osteneala ne dă fructul de iubire și onor;Ce-l dorește și avutul și sărmanul muncitor.Copilița silitoare își așteaptă partea sa;Gândind vesel că părinții dulce-o vor îmbrățișaDe la mic și pân' la mare bucurie va simțiÎnsă după desfătare și-ntristarea va veni.Coda:Căci veni-va despărțirea și destul vom suferi;Dar să-ndepărtăm mâhnirea, viitorul va luci!</poem>

Învățământ Instituția oferă învățământ public preuniversitar în ciclul primar, gimnazial respectiv liceal. În cadrul învățământului liceal, există clase cu predare bilingvă în limba franceză, atât la profilul real (cu specializarea matematică-informatică) cât și la profilul uman (cu specializarea filologie). Există clase cu predare intensivă în limba engleză de asemenea. În trecut, în cadrul acestei instituții au fost predate și cursuri de limba germană.

Legendă urbană Există o legendă urbană conform căreia Școala Centrală din București ar fi bântuită. Conform acestei legende urbane, au fost raportate mai multe fenomene neexplicabile sau paranormale care au avut loc de-a lungul timpului noaptea în această instituție (printre care sunete ciudate). Totodată, se crede că ar exista tuneluri subterane bine zidite la capătul acestora de asemenea, făcând astfel intrarea în acestea aproape imposibilă.

Absolvenți celebri Această secțiune conține o lista de absolvenți celebri ai școlii:

Ștefania Mărăcineanu Oana Pellea Violeta Andrei Aurora Gruescu Agatha Bârsescu Annie Bentoiu Floria Capsali Lucia Demetrius Ana Cartianu Smaranda Gheorghiu Cristiana Nicolae Luminița State Adrian Păunescu Andrei Păunescu Maria Cuțarida-Crătunescu Cecilia Cuțescu-Storck Zoe Dumitrescu-Bușulenga Horia-Roman Patapievici Tamara Buciuceanu Olga Tudorache Maia Morgenstern Cătălin Saizescu Anamaria Prodan

Galerie

Note explicative

Note

Legături externe Site-ul oficial Școala Centrală Revista „Spații” Blogul Asociației Prietenii Școlii Centrale Pagina Facebook a Școlii Centrale Grupul Școala Centrală pe Facebook Școala Centrală, la 159 de ani de existență, 18 martie 2010, Amos News Ultima strigare pentru Școala Centrală, 21 octombrie 2008, Andreea Archip, Evenimentul zilei'' Boabe de grâu: revistă lunară ilustrată de cultură. - An.1(1930)- 5(1934). - București

Categorie:Fondări în 1851 Categorie:Arhitectura neoromânească Colegiul Național Școala Centrală Categorie:Colegii naționale din România Școala Centrală