Pius al X-lea, născut Giuseppe Melchiorre Sarto, (n. 2 iunie 1835, Riese, Regatul Lombardia-Veneția - d. 20 august 1914, Vatican) a fost papă din 1903 până în 1914.

Biografie Giuseppe Melchiorre Sarto s-a născut la 2 iunie 1835 la Riese, Regatul Lombardia-Veneția, în provincia Treviso. Părinții săi erau Giovanni Battisata Sarto și Margarita. Tatăl său era poștaș, și a murit în 1852, însă Margarita a trăit îndeajuns pentru a-și vedea fiul cardinal. După ce a terminat școala primară, Giuseppe a primit primele sale lecții de latină, în privat, de la parohul orașului său natal, Don Tito Fusaroni, după care a studiat timp de patru ani la gimnaziul din Castelfranco Veneto, unde mergea zilnic pe jos.

În 1850 primește tonsura de la episcopul din Treviso și urmează cursurile în seminarul din Padova al diecezei din Treviso, unde își completează cu succes studiile clasice, filosofice și teologice. A fost hirotonit în 1858, și timp de trei ani este capelan la Tombolo unde, însă, trebuia să îndeplinească multe din îndatoririle parohului care era bătrân și bolnav. Și-a aprofundat cunoașterea teologică în spirit neoabsolutist, prin studierea scrierilor sfântului Toma de Aquino și a Dreptului Canonic. În același timp a înființat o școală serală pentru elevi adulți.

În 1867 a fost numit paroh la Salzano, un oraș mare din dieceza de Treviso, unde restaurează biserica și se ocupă de lărgirea și întreținerea spitalului prin mijloace proprii, conform generozității sale obișnuite față de săraci; s-a distins în mod deosebit prin dăruirea sa în timpul holerei. S-a arătat foarte interesat de educația adulților. În 1875 este numit canonic al catedralei din Treviso, și îndeplinește diferite funcții printre care aceea de director spiritual și rector al seminarului și vicar general; în plus, a oferit elevilor din școlile publice posibilitatea de a primi educație religioasă.

În 1878, după moartea episcopului Zanelli, este ales vicar capitular. La 10 noiembrie 1884 este numit episcop de Mantua și consacrat la 20 noiembrie. Misiunea sa în noua funcție era aceea de a se ocupa cu formarea preoților din seminare, unde predă el însuși, timp de mai mulți ani, teologie dogmatică, iar timp de un an, teologie morală.

thumb|Blazonul papei Pius al X-lea În timpul consistoriului secret din iunie 1893, papa Leon al XIII-lea l-a creat cardinal, iar trei zile mai târziu, în consistoriul public, a fost propus pentru patriarhatul Veneției, păstrând titlul de administrator apostolic de Mantua.

După moartea lui Leon al XIII-lea cardinalii l-au ales în al șaptelea tur de scrutin pe Giuseppe Sarto la 4 august, cu 55 de voturi din 60. Încoronarea sa a avut loc în duminica următoare, la 9 august 1903. Motto-ul său a fost "instaurare omnia in Christo" (Efeseni 1,10).

Poziții teologice Prin decretul Lamentabili și enciclica Pascendi, amândouă din anul 1907, a combătut curentele care încercau reconcilierea Bisericii Catolice cu lumea modernă. Eforturile sale s-au îndreptat spre promovarea pietății credincioșilor, și a permis primirea frecventă și, după posibilități, chiar zilnică a Sfintei Împărtășanii, scutindu-i pe bolnavi de post pentru a le permite primirea Sfintei Împărtășanii de două ori pe săptămână, și chiar mai des. În plus, a recomandat ca Prima Împărtășanie a copiilor să nu fie amânată prea mult după ce aceștia au ajuns la vârsta priceperii.

În enciclica Editae saepe din 1910, ocazionată de tricentenarul canonizării lui Carlo Borromeo, i-a numit pe inițiatorii reformei protestante drept „dușmani ai crucii”, lucru care a deteriorat climatul interconfesional în special în Germania. După mai multe reacții negative, interpelări parlamentare și note diplomatice de protest papa a renunțat la obligativitatea publicării enciclicii respective în bisericile catolice din Germania.Gisbert Knopp, Die „Borromäusenzyklika“ Pius X. als Ursache einer kirchenpolitischen Auseinandersetzung in Preußen, în: Georg Schwaiger (ed.), Aufbruch ins 20. Jahrhundert. Zum Streit um Reformkatholizismus und Modernismus. Vandenhoeck und Ruprecht, Göttingen 1976, ISBN 3-525-87478-2, p. 56–89.

Muzica bisericească Ca papă a dispus să fie folosit pretutindeni cântul gregorian, specific evului mediu, și a tipărit cărți de cânt. A subliniat importanța catehizării nu numai a copiilor, dar și a adulților, trasând reguli precise și a făcut să se publice un catehism nou în dieceza din Roma.

Reforme administrative La 19 martie 1904 a înființat o congregație specială de cardinali, al cărei secretar era cardinalul Gasparri, și care urma să recodifice Dreptul Canonic. Papa Pius al X-lea a modificat și organizarea Curiei romane, separând forul juridic de cel administrativ. Curia romană cuprindea, astfel, trei tribunale, 11 congregații și 5 birouri. În timpul primilor ani ai pontificatului său a mărit numărul diecezelor, înființând 28 dieceze noi, în special în Statele Unite, în Brazilia și în Filipine; în plus, a înființat 16 vicariate apostolice și 15 prefecturi apostolice. În anul 1912 a aprobat înființarea Episcopiei Greco-Catolice de Hajdúdorog, act care a stârnit protestul mitropolitului Victor Mihaly de Apșa de la Blaj.

Memoria Numele papei Pius al X-lea este folosit în titulatura Societății Sf. Pius al X-lea, o grupare tradiționalistă care refuză să accepte învățăturile Conciliului Vatican II.

Note

Categorie:Nașteri în 1835 Categorie:Nașteri pe 2 iunie Categorie:Decese în 1914 Categorie:Decese pe 20 august Categorie:Antisionism Categorie:Arhiepiscopi romano-catolici din secolul al XX-lea Categorie:Critici ai marxismului Categorie:Papi Categorie:Patriarhi ai Veneției Categorie:Sfinți în Biserica Catolică