Marjane Satrapi (în Persană: مرجان ساتراپی; n. 22 noiembrie 1969, Rasht, Iran – d. 4 iunie 2026, Paris, Franța) a fost o romancieră contemporană, graficiană și ilustratoare de naționalitate iraniană, dar și franceză. A primit numeroase premii pentru animația sa, Persepolis, cât și pentru cel de-al doilea roman grafic Broderii. A scris și literatură pentru copii.

Biografie Marjane Satrapi s-a născut la 22 noiembrie 1969, în orașul Rasht, din nordul Iranului. La scurt timp după nașterea sa, familia s-a mutat la Teheran, unde a crescut într-un mediu aparținând clasei de mijloc superioare și a urmat cursurile școlii franceze Lycée Razi. Părinții săi au fost implicați în activități politice și au susținut mișcări de stânga opuse monarhiei ultimului șah al Iranului. Satrapi a afirmat că, pe linie maternă, este descendentă a lui Naser al-Din Shah Qajar și că bunicul său matern a ocupat funcția de guvernator al provinciei Gilan. După Revoluția Iraniană din 1979, familia sa a trăit sub regimul instaurat de conducerea islamică ce a preluat puterea în Iran.

Satrapi a fost martora efectelor represiunii politice exercitate de diferitele regimuri care s-au succedat în Iran, experiență care a marcat profund copilăria și adolescența sa. Mai mulți membri ai familiei și apropiați ai acesteia au fost persecutați, arestați sau executați. O influență importantă asupra sa a avut-o unchiul său patern, Anushiravan Ebrahimi, cunoscut în familie sub numele de „Anoosh”. Acesta fusese deținut politic și trăise o perioadă în exil în Uniunea Sovietică. Satrapi l-a considerat o figură admirată și apropiată, relația dintre cei doi fiind deosebit de strânsă. După revenirea în Iran, Ebrahimi a fost arestat din nou în 1982 și condamnat la moarte. În ajunul execuției, i s-a permis să primească un singur vizitator, iar acesta a cerut să fie Marjane Satrapi. După execuție, trupul său a fost înhumat într-un mormânt nemarcat din cadrul închisorii Evin.

Pe măsură ce înainta în adolescență, comportamentul independent al lui Marjane Satrapi și tendința sa de a contesta restricțiile impuse de regim au stârnit îngrijorarea părinților săi cu privire la siguranța sa. Aceasta încălca frecvent normele oficiale privind vestimentația și procura muzică interzisă de autorități. Pentru a-i oferi posibilitatea de a studia într-un mediu mai liber, părinții au decis să o trimită în străinătate. Astfel, în 1983, la vârsta de 14 ani, Satrapi s-a mutat la Viena, în Austria, unde a urmat cursurile Liceului Francez din Viena și a locuit inițial la o prietenă de familie, cunoscută sub numele de Zozo.

În perioada petrecută la Viena, condițiile sale de trai au fost adesea instabile, fiind nevoită să schimbe frecvent locuința și să se bazeze uneori pe sprijinul prietenilor. La un moment dat, a rămas fără adăpost și a trăit pe străzi timp de aproximativ trei luni. Această situație s-a încheiat după ce a fost internată în spital din cauza unei forme severe de bronșită.

După recuperare și revenirea în Iran, Marjane Satrapi a studiat comunicarea vizuală, obținând ulterior o diplomă de master la Universitatea Islamică Azad din Teheran. La vârsta de 21 de ani, s-a căsătorit cu un veteran al războiului dintre Iran și Irak, însă mariajul s-a încheiat prin divorț după trei ani. În urma despărțirii, Satrapi s-a mutat la Strasbourg, în Franța, unde și-a continuat studiile artistice la Haute école des arts du Rhin. Potrivit relatărilor sale, părinții au încurajat-o să rămână în Europa, considerând că aceasta îi oferea perspective mai bune pentru dezvoltarea personală și profesională.

Carieră

Benzi desenate Marjane Satrapi a dobândit recunoaștere internațională prin seria sa de benzi desenate autobiografice Persepolis, publicată inițial în limba franceză în patru volume între 2000 și 2003, iar ulterior în limba engleză în două volume, sub titlurile Persepolis (2003) și Persepolis 2 (2004). Lucrarea relatează experiențele sale din copilăria petrecută în Iran și din adolescența trăită în Europa după Revoluția Iraniană din 1979. Persepolis este considerată una dintre cele mai importante opere de bandă desenată autobiografică ale începutului de secol XXI. În 2019, publicația The Guardian a inclus cartea pe locul 47 în clasamentul său al celor mai bune 100 de cărți ale secolului XXI, iar în 2024 The New York Times a plasat-o pe locul 48 într-un clasament similar dedicat celor mai importante 100 de cărți ale secolului XXI.

Persepolis a fost distins cu premiul Coup de Cœur la Festivalul Internațional de Benzi Desenate din Angoulême, contribuind semnificativ la consacrarea internațională a autoarei. În 2013, lucrarea a devenit subiectul unei controverse în sistemul școlar din Chicago, după ce autoritățile districtului școlar au dispus retragerea sa din sălile de clasă din cauza reprezentărilor explicite ale violenței și a limbajului utilizat. Decizia a generat proteste și dezbateri publice privind libertatea de exprimare și cenzura în educație.

O altă lucrare a sa, Embroideries, a fost nominalizată la premiul pentru Albumul Anului la festivalul de la Angoulême în 2003. Ulterior, romanul grafic Poulet aux prunes a câștigat același premiu în 2005. Pe lângă activitatea sa de autoare și ilustratoare, Satrapi a colaborat și cu The New York Times, pentru care a realizat contribuții în secțiunea editorială.

Pe lângă succesul comercial și critic al lucrărilor sale, Marjane Satrapi a fost apreciată și pentru contribuția sa la dezvoltarea benzii desenate contemporane. Publicația ComicsAlliance a inclus-o într-o listă a celor 12 autori de benzi desenate considerați demni de recunoaștere pentru întreaga activitate.

Satrapi s-a pronunțat în repetate rânduri împotriva utilizării termenului „roman grafic” ca alternativă la „benzi desenate”, considerând că această distincție este în mare măsură artificială. Într-un interviu acordat pentruThe Guardian în 2011, ea a susținut că termenul „roman grafic” este adesea folosit pentru a conferi un prestigiu suplimentar unui mediu artistic care nu ar trebui diferențiat de benzile desenate. Potrivit lui Satrapi, toate aceste lucrări aparțin, în esență, aceluiași gen artistic și narativ.

Filme Persepolis a fost adaptat într-un film de animație omonim, lansat în 2007. Pelicula, co-scrisă și co-regizată de Marjane Satrapi împreună cu Vincent Paronnaud, a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes, unde a primit Premiul Special al Juriului, acordat la egalitate cu filmul Luz silenciosa. Versiunea originală în limba franceză i-a avut în distribuție pe Chiara Mastroianni, Catherine Deneuve, Danielle Darrieux și Simon Abkarian. Pentru versiunea în limba engleză au contribuit, printre alții, Gena Rowlands, Sean Penn și Iggy Pop.

Filmul a fost nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun film de animație la cea de-a 80-a ediție a Premiilor Oscar, Satrapi devenind prima femeie nominalizată la această categorie. Producția a fost criticată de autoritățile iraniene și retrasă din programul Festivalul Internațional de Film de la Bangkok. Persepolis s-a bucurat de succes atât de public, cât și de critică, depășind un milion de spectatori în Franța și obținând premiul pentru cel mai bun debut la Premiile César. Criticii au remarcat că filmul se înscrie în tradiția cinematografiei franceze de debut prin accentul pus pe experiențele formării identității și pe reprezentarea complexă a procesului de maturizare.Palmer, Tim (2011). Brutal Intimacy: Analyzing Contemporary French Cinema, Wesleyan University Press, Middleton CT. .

La sfârșitul anului 2011, Marjane Satrapi și Vincent Paronnaud au colaborat din nou la adaptarea cinematografică a romanului grafic Poulet aux prunes. Filmul, lansat sub titlul Poulet aux prunes (Pui cu prune), este o comedie dramatică ce urmărește ultimele zile din viața unui muzician iranian, inspirat de o rudă a autoarei, după ce acesta își pierde dorința de a continua să trăiască.

În 2012, Satrapi a scris, regizat și interpretat un rol în filmul polițist de comedie La Bande des Jotas, realizat după propriul scenariu.

În 2014, Marjane Satrapi a regizat comedia neagră The Voices (Vocile), realizată după un scenariu semnat de Michael R. Perry. Din distribuție au făcut parte Ryan Reynolds, Anna Kendrick și Gemma Arterton. Filmul urmărește povestea unui muncitor dintr-o fabrică care suferă de schizofrenie și ale cărui halucinații, manifestate prin conversații cu animalele sale de companie și cu victimele sale decedate, îl conduc la comiterea unor crime. Lucrarea îmbină elemente de comedie neagră, thriller psihologic și film fantastic.

În 2019, Marjane Satrapi a regizat filmul biografic Radioactiv, dedicat vieții și activității științifice a lui Marie Curie, laureată a două Premii Nobel. Pelicula este o adaptare a romanului grafic Radioactive: Marie & Pierre Curie: A Tale of Love and Fallout. Lansarea cinematografică a filmului, prevăzută inițial pentru anul 2020, a fost afectată de pandemia de COVID-19, iar producția a fost distribuită ulterior prin intermediul platformelor online.

În 2021, Marjane Satrapi a contribuit la scurtmetrajul francez de animație Les Voisins de mes voisins sont mes voisins, pentru care a asigurat vocea personajului Ava, una dintre cele trei surori protagoniste. Filmul urmărește eforturile acestora de a-și afirma talentul muzical într-o societate marcată de restricții și discriminare de gen.

În 2024, Satrapi a revenit în regie cu comedia neagră Paradis Paris, prezentată în cadrul Festivalul de Film de la Torino. Filmul reunește mai multe povești interconectate și explorează impactul morții asupra vieții unor personaje provenite din medii diferite, combinând elemente de comedie și dramă.

Activism politic În urma alegerilor prezidențiale din Iran din iunie 2009, Marjane Satrapi și cineastul iranian Mohsen Makhmalbaf au participat la o reuniune a membrilor Grupului Verzilor din Parlamentul European. Cu această ocazie, cei doi au prezentat un document despre care au afirmat că provenea de la un membru al comisiei electorale iraniene. Potrivit documentului, candidatul reformist Mir-Hossein Mousavi ar fi obținut majoritatea voturilor, în timp ce președintele în exercițiu, Mahmoud Ahmadinejad, ar fi primit aproximativ 12% din sufragii. Autoritățile iraniene au respins acuzațiile de fraudă electorală, iar rezultatele oficiale l-au declarat câștigător pe Ahmadinejad.

Premii

2001: Premiul Angoulême Coup de Coeur pentru Persepolis 2002: Premiul Angoulême pentru Scenariu pentru Persepolis: Volumul 2 2005: Premiul Angoulême pentru cea mai bună carte de benzi desenate pentru Poulet aux prunes 2007: Premiul Juriului pentru Persepolis (la egalitate cu Silent Light), Festivalul de Film de la Cannes 2007: Cea mai bună animație: Asociația Criticilor de Film din Los Angeles 2008: Premiul Gat Perich 2008: Premiul Lulu al Anului ( Friends of Lulu) 2009: Doctor honoris causa atât la Katholieke Universiteit Leuven, cât și la Université catholique de Louvain din Belgia 2013: Premiul Noor al Festivalului de Film Iranian pentru cel mai bun regizor de lungmetraj (împărtășit cu Vincent Paronnaud), pentru Poulet aux prunes 2024: Premiul Prințesa Asturiei pentru Comunicare și Științe Umaniste. 2025: (Refuzată) Legiunea de Onoare.

Note

Legături externe Iranul de azi și cel de ieri, personajul central al creației unui artist complet , 8 februarie 2012, Gabriela Lupu, România liberă

Categorie:Nașteri în 1969 Categorie:Nașteri pe 22 noiembrie Categorie:Decese în 2026 Categorie:Decese pe 4 iunie Categorie:Scriitori iranieni Categorie:Scriitoare franceze Categorie:Ilustratori francezi Categorie:Desenatori de bandă desenată Categorie:Femei din Iran