Brodnicii (, Brodniki) au fost un popor de origine posibil turcică.
Populația, ce se întindea pe un spațiu însemnat, de la cnezatul Suzdalului până în sudul Moldovei, s-a aflat în relații politice strânse cu tribul cumanilor, cu care de altfel au participat la expediții militare în secolul al XII-lea. Brodnicii din zona Moldovei s-au aflat în atenția Regatului Ungariei împreună cu o parte a cumanilor, în scopul de a-i converti la catolicism în Episcopia Cumaniei.
Un alt neam înrudit cu aceștia au fost berladnicii.
Etimologie Numele de brodnic provine de la substantivarea verbului бродить („brodit”), în traducere „a pribegi”, „a rătăci”, etimologic având sensul de „pribegi”, „hoinari”.Moldova în ..., Spinei, 1982, p. 146
Potrivit lui Constantin C. Giurescu, numele este slavic,Târguri sau ..., Giurescu, 1967, p. 35 provenind mai degrabă de la brod care înseamnă „vad” decât de la brodit.Târguri sau ..., Giurescu, 1967, p. 36 Astfel, numele poate fi interpretat ca „locuitorii de la vaduri”, lucru care pentru Giurescu s-ar potrivi prin așezările brodnicilor de la vadurile Siretului, Prutului, Nistrului și Dunării de jos. La fel, Dimitrie Onciul a intrepretat termenul slavic a însemna prod – „vad”, brod-nic – locuitor pe vad sau lângă un râu mai mare.Cumanii și ..., Ferenț, 1923, p. 159
Istoricul Kurt Horedt a menționat că toți cercetătorii sunt de acord asupra originii slave a cuvântului, unde există două semnificații posibile: denumire derivată de la brod (vad) sau verbul brodit (a rătăci).Contribuții la ..., Horedt, 1958, p. 151 După prima ipoteză, brodnicii au fost locuitori ai vadurilor, puncte de trecere importante în epoca acestora, fapt dovedit și de menționarea deasă de către Anonymus a vadurilor folosite de către maghiari. Potrivit lui Horedt, deși denumirea putea să menționeze o situație specifică (locuirea în vadurile unui curs de apă important), totuși este greșită interpretarea acestuia ca una exclusiv profesională sau ca fiind indicația poziției geografice dintr-o anumită regiune, independentă de o anumită etnie. Astfel, nu toți erau locuitori ai vadurilor, precum cei din Transilvania sau drujina lui Iuri Dolgoruki.Contribuții la ..., Horedt, 1958, p. 152
Origini Între brodnici și cumani au existat legături politice strânse, atât prin vecinătatea teritoriilor locuiteMoldova în ..., Spinei, 1982, p. 145 cât și prin participarea împreună la aceleași expediții în 1146 (sau 1147) și 1186, iar în anul 1223 ajunși în tabere diferite. Spațiul unde au fost semnalați brodnicii a fost unul imens, între sudul actualei Moldove și cnezatul Suzdalului, cu o lungime de peste 1000 de km, arătând că duceau o viață seminomadă sau nomadă precum cea a cumanilor.
Luând în calcul faptul că aceștia au fost păgâni alături de cumani, Ioan Ferenț a concluzionat că brodnicii erau probabil un trib turcic al berindeilor, amintiți în Cronica lui Nestor ca „un popor nomad de seminție turcească. Ei locuiau pe malul stâng al Niprului și au jucat un oarecare rol în războaiele civile ale prinților ruși în veacul al XI-lea. Învinși de Vladimir Monomahul, ei deveniră tributari Rusiei. Numele lor dispare cu veacul al XlII-lea.” Tot Ferenț a adăugat că, locuind la vadurile Niprului, berindeii au fost numiți de către ruși „brodnici”, nume păstrat și la stabilirea lor la vadurile Siretului din sudul Moldovei.
După Victor Spinei, colaborarea cu neamul cumanilor și preferința brodnicilor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care în primul sfert al mileniului al II-lea erau locuite îndeosebi de neamuri turcice, ar putea arăta apartenența lor, la fel ca și în cazul berladnicilor, la familia populațiilor de origine turanică.
Originile eronate slave sau vlahe Victor Spinei a considerat problema originilor extrem de controversată, aceștia fiind considerați slavi seminomazi, precum cazacii de mai târziu, români, cerchezi, kasogi, berladnici, pecenegi, berindei, abodriți sau predenecenți, alani, khazari amestecați cu ruși, o populație mixtă compusă din elemente slave, românești și turcice sau numai slave și românești. Tot istoricul a fost de acord că, de regulă, ipotezele privind originea brodnicilor se bazează pe argumente neperemptorii și sunt greu de acceptat.
Slavi răsăriteni Istoriografia rusă și sovietică, prin istoricii ruși ca și А. I. Iakubovski, i-a considerat pe brodnici ca fiind de origine slavă, aparținând slavilor răsăriteni. Înaintea acestora, de aceeași părere a fost Nikolai Karamzin. Lev Gumiliov a optat pentru originea ruso-khazară, fiind urmașii vechilor khazari,Русь и ..., Князький, 1996, p. 63 însă fiind o opinie de natură ipotetică și nesusținută de argumente bazate pe surse.Русь и ..., Князький, 1996, p. 64
Istoricul , pe baza numelui brod (vad), a ajuns la concluzia că au fost un neam nomad asociat cu tribul cumanilor și care a trăit în stepa cumană. Deși a stipulat că originea lor era neclară, nu a pus la îndoială și ipoteza originii slave și răspândirea creștinismului printre ei. nu a susținut în schimb că au fost un neam nomad, ci locuitori din apropierea vadurilor, precursori ai cazacilor din stepele rusești din sud. După acesta, zona principală a așezării brodnicilor a fost Podunavia. , R. M. Mavrodinoi și au obiectat asupra nomadismului, întrucât o populație de origine slavă nu ar fi putut avea o asemenea caracteristică.
Igor Kneazki a susținut că originea poate să reiasă de la Niketas Choniates, unde a scris în Nicetae Choniatae Historia despre brodnici ca fiind o ramură a tauro-scițior. Kneazki a concluzionat că Chroniates avea în vedere prin acestă denumire pe ruși, iar pentru Kneazki se deosebesc clar de cumani și vlahii răsăriteni. Tot Kneazki a concluzionat că cea mai solidă teorie privind originea rusă rămâne cea a istoricului rus , care a menționat că brodnicii care locuiau pe teritoriul stepelor Rusiei din vecinătatea cumanilor la sfârșitul secolului al XII-lea și prima jumătate a secolului al XIII-lea erau parte cel mai probabil din vechea populație rusă din regiunea nordică a Mării Negre.Русь и ..., Князький, 1996, p. 65
În aceea ce privește originea socială a populației, în istoriografia rusă există opinia că aceștia erau formați din iobagi și țărani fugari din regiunile rusești.
Potrivit lui Spinei, teoria conform căreia brodnicii erau ruși kieveni sau ruși kieveni seminomazi amestecați cu nomazi turcici (adică niște cazaci avan-la-lettre, înaintea apariției lor propriu-zise) este la fel de nefondată.The Romanians and ..., Spinei, 2009, p. 160 Justificarea istoricului constă în etimologia termenului kosak, provenit din limba cumană și cu semnificația de „santinelă” sau „strajă”, foarte diferit în înțeles cu brodnik – care cel mai probabil provine din verbul slav бродить („a rătăci” sau „a hoinări”), deci cu sensul original probabil de „rătăcitor” sau „vagabond”, ceea ce nu exclude o origine turcică a acestora. Un exemplu clar de trib turcic cunoscut sub un nume slav a fost (în , adică „căciulile negre”), posibil o traducere a turcicului Qara-börkli, deși și în privința etniei lor sunt încă discuții.The Romanians and ..., Spinei, 2009, p. 161 O populație din zonă la fel de controversată în origini a fost cea a bolohovenilor, care după caracteristicile culturii materiale identificate arheologic, sunt încadrați în arealul Rusiei Kievene atât material, cât și etnic.The Romanians and ..., Spinei, 2009, p. 162
Vlahi din Moldova În istoriografia românească a fost consacrată părerea că brodnicii au fost o populație de „origine română”. Emiterea părerii se datorează îndeosebi unei transcrieri eronate făcute de editorii textului bulei papale din 1222, unde se confirmă donațiile lui Andrei al II-lea al Ungariei către teutoni (vezi Țara Bârsei). În bula din 1222, în loc de ad terminos Prodnicorum, cum apare și în actul regelui Andrei al II-lea din același an, ale cărui pasaje le reproduce întocmai, s-a inserat, în mod greșit însă, ad terminos Blacorum, ceea ce, potrivit unor interpretări, însemna echivalența între etnonimele în discuție. Deși inadvertența de transcriere a fost remediată în alte ediții de documente, ipoteza similitudinii brodnicilor cu românii nu a fost părăsită, ignorându-se faptul că în cele două acte din anul 1222 este amintită și terra Blacorum. Desemnarea unui popor prin două nume diferite în cadrul aceluiași document ar fi fost evident fără sens, în opinia lui Victor Spinei.
Pentru faptul că cuvântul Brodnicilor a fost înlocuit cu Vlahilor, Pál Hunfalvy a emis părerea că brodnicii sunt de origine românească, cu scopul de a demonstra nomadismul poporului român și lipsa continuității elementului în Dacia romană.Gheorghe Popa-Lisseanu, „Izvoarele istoriei românilor XII – Brodnicii”, Tipografia „Bucovina”, I. E. Torouțiu, București, 1938, p. 16
„Der Hirte namentlich der Gebirgshirte ist zum Wandern gezwungen, er führt ein unstätes Leben. In den siavischen Sprachen heisst der herumvagierende Mensch «brodnik», und siehe da, auch unter diesem Namen kommen die Wlachen als «Brodniken» vor.”„Păstorul, în special ciobanul de munte, este nevoit să rătăcească, duce o viață neliniștită. În limbile slave, omul rătăcitor se numește «Brodnik», și iată, sub acest nume mai apar vlahii ca «Brodnici»”.
Ideea lui Hunfalvy a devenit teză sigură pentru Radu Rosetti, Augustin Bunea și Romulus Cândea, care citează pentru aceeași teză și pe Nicolae Iorga. Dimitrie Onciul a ales , unde ținând cont de etnonimul slav, acesta a afirmat că sunt o populație mixtă, compusă din români și slavi.Cumanii și ..., Ferenț, 1923, p. 160 Despre originea românească s-a exprimat și Alexandru Boldur,Alexandru Boldur, „Istoria Basarabiei”, Ediția a II-a, Editura Victor Frunză, București, 1992, p. 106 care a mai făcut aserțiunea că „Termenul «infideles» înseamnă «necatolici», deoarece se aplică țărilor vădit creștine necatolice, ca Bulgaria și Galiția.” Acesta nu a fost de acord cu originea din berindei a lui Ioan Ferenț și că „Brodnicii n-au fost nici nomazi, nici păgîni.”Alexandru Boldur, „Istoria Basarabiei”, Ediția a II-a, Editura Victor Frunză, București, 1992, p. 101
Argumentul originii românești dat de documentul din 1222 a căzut din anul 1892, când Franz Zimmermann și Carl Werner au publicat textul critic al bulei, în varianta originală. Însă Dimitrie Onciul s-a mai referit la brodnicii din Moldova: „faptul că Brodnicii sunt deosebiți ca popor și de Cumani și de Ruși, cum și că ei ajută pe Asanești în luptele acestora cu Byzantinii, lupte la cari au lua parte și Românii din Țara Românească, ar indica că Brodnicii din Moldova meridională erau Români.”Dimitrie Onciul, „Originile principatelor române”, Stab. de Arte Grafice „ELZEVIR”, București, 1899, p. 90Cumanii și ..., Ferenț, 1923, p. 162 Istoricul Ioan Ferenț a afirmat că deosebirea de cumani și ruși nu dovedește că au fost români, iar pe aceeași logică cu ajutorul dat Asăneștilor s-ar putea conchide că și cumanii și bulgarii erau români, întrucât și aceștia i-au ajutat în măsură semnificativă pe Asănești în luptele acestora împotriva bizantinilor. Ferenț a considerat argumentul ca fiind „bolnav, deci de un «nimis probat: ergo nihil probat»”, iar prezența în Balcani dovedește legăturile cu populația cumană. Tot istoricul a mai amintit că pe de altă parte nici participarea la bătălia de la Râul Kalka (1223), când s-au aflat sub conducerea „voevodului lor Ploskinia” (menționat astfel în analele rusești) de partea mongolilor împotriva rușilor și cumanilor, nu dovedește originea românească sau că a fost conducător doar pe timp de război, iar de altfel și Constantin Porfirogenetul l-a numit pe Lebedia „voevod al ungurilor” de la Volga, iar istoricul a adresat întrebarea: „nu cumva și străbunul lui Arpad era Român?”. Acesta a mai conchis că modificarea numelui Ploskinia în Ploscânea și considerarea acestuia ca român este „un joc filologic, fără altă valoare decât aceea a unui haz. Cu metoda aceasta am putea ajunge la identificarea națională a Cumanilor cu Românii. Să rămânem deci la fapte pozitive.”