Imunitatea era, în drept, o prerogativă a feudalului de a exercita în feuda sa unele funcții ale puterii de stat (juridice, fiscale etc.) fără niciun amestec din partea puterii centrale de stat. În Moldova istorică, imunitatea feudalilor laici a fost limitată întotdeauna, iar cea a feudalilor ecleziastici – numai la sfârșitul secolului al XVI-lea. În societatea medievală, imunitatea era un privilegiu acordat sau recunoscut la cerere seniorului de către monarh, de a judeca, de a strânge impozite, de a ridica oastea etc. pe domeniile lui în folos propriu.Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2016, termenul Imunitate.
Note
Categorie:Istoria dreptului Categorie:Feudalism