Stanciu Bratu, pe numele său Stanciu al Bratului, a fost una din figurile legendare de haiduci ale sfârșitului de secol XVIII, cunoscut alături de ceata sa în toată regiunea culoarului Rucăr-Bran, până la Brașov și Râșnov, cât și în zona de nord a râului Dâmbovița. Haiducii își aveau ascunzătoarea în peștera de la Cerdacul Stanciului în munții Piatra Craiului și prădau îndeosebi stânele din munții acaparați de la moșneni de către bogătașii din Rucăr. Din ceata acestuia făceau parte Ion al Geantului (preot în comuna Rucăr), Marin al Șelarului din Bogătești, Dobre al Ploscarului din Piscani, sora sa, Uța, din Dâmbovicioara și fratele său, Niță Comăniță, din Sătic. Drumul haiducilor urca pe Valea lui Ivan și a Urzicii, unde padina largă de sub masiv făcea loc unei poieni bună de sfat și popas, de unde haiducii luau potecile spre ascunzătorile din Piatră. Cel ce făcea de santinelă se urca pe un brad uscat, de pe care înconjura cu privirea întreaga vale a Dâmboviței între Sătic și confluența cu Cascoe, având în față plaiul ce urca pe culme din Rucăr și cobora pe sub Păpușa, prin Plaiul Hoților, în Dâmbovița. S-a păstrat și azi în Piatra Craiului, lângă Cerdacul Stanciului, denumirea „La Prepeleac”, dată de localnici locului de santinelă. Isprăvile Haiducilor din ceata Stanciului s-au transformat în răfuieli sociale, haiducii bucurându-se de sprijinul oamenilor sărmani și oropsiți din Sătic, Podu Dâmboviței și Rucăr. În folclorul local s-a păstrat până azi balada lui Stanciu Bratu. Iată un fragment, după Gh. Pîrnuță:
Foicica bobuluiSus la plaiul munteluiLa culmea DrăganuluiSub cetina braduluiUrcă Stanciu BratuluiCu Ion al GeantuluiMarin al ȘelaruluiDobre al PloscaruluiCu Liță și ComănițăDe loc după DâmbovițăPasă ei în haiducieCa să scape de robieCa boierii din domnieNici unul să nu mai fieSus la plaiu munteluiSub cetina braduluiȘi foița faguluiLa Valea IvanuluiE cerdacul StanciuluiStanciului al BratuluiMai la vale de cerdacFrumoasă masă e-ntinsăȘi de mulți haiduci cuprinsăEi mi-i bea și se cinsteaDintr-o ploscă mititeaDe-o vadră de cinci ocaȘi din gură-așa grăia-Legea ta de DambovitaTe-a pradat Stanciu cu LitaDin fund pana la guritaEi tot sta si ospataCaraula buna-aveaPe soru-sa UtaCe-mi sedea privind in valeCu brau plin de pistoaleDara Uta ce-mi zicea-Bea Stanciule,nu prea beaUite potera coleaNu stiu vantu vajaiesteOr potera ne sosesteFrunzulita si-o laleaStanciu din gura-i graia:-D-alei Uto, de ti-e fricaIa cureaua de la flintaSi du-te si te marita.-Eu nu-s muiere cu conciLa potera sa nu pociNu sunt femeie fricoasaCa de potera nu-mi pasaApoi Stanciu o intreba-Sora, surioara meaPe unde e potera ?-Colea-n vale-n DambovitaS-apropie de costitaColea-n Valea lui IvanAm vazut-o prin ocheanVreme multa nu treceaPistoalele behaiaPotcoavele rapaiaPoterile ca-mi soseaSi la Stanciu se-ndreptaIara Stanciu asa zicea:...
Haiducul Stanciu a fost prins la Rucăr și spânzurat in gradinile Balanilor pe locul numit „Muchea cu spânzurătorile” de la Posada.
Categorie:Anul nașterii lipsă Categorie:Haiduci români Categorie:Anul decesului lipsă Categorie:Decese prin spânzurare