thumb|right|Poetul Adrian Păunescu în tinerețe Adrian Păunescu () a fost critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și politician român.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet — debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani și ca inițiator și conducător al Cenaclului „Flacăra”. Între 1973 și 1985, Cenaclul a organizat spectacole de muzică, poezie și dialog, la care au participat peste șase milioane de spectatori. Primele spectacole au avut loc la Teatrul „Ion Creangă” din București, iar ulterior manifestările s-au desfășurat în întreaga țară, în săli de sport și în aer liber, de obicei pe stadioane. Pe scena sa au fost promovați artiști din genurile folk, rock și din alte domenii culturale.

După 1976, Cenaclul „Flacăra” a fost inclus în Festivalul național „Cântarea României”, desfășurându-și activitatea în cadrul instituțional și ideologic al regimului comunist.

În cadrul cenaclului, Păunescu a promovat poezia și muzica folk și rock în rândul publicului tânăr, oferind artiștilor o libertate de exprimare neobișnuită pentru epocă, menținută însă prin anumite concesii față de discursul oficial al regimului comunist. Autoritățile au interzis spectacolele cenaclului în iunie 1985, după tragedia produsă la concertul de la Ploiești. Păunescu a popularizat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără”, pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.

În 1962 a fost, timp de șase luni, redactor al ziarului Crișana din Oradea.

În presa scrisă, Păunescu a lucrat ca redactor la revistele Amfiteatru (1966–1968), România literară (1967–1970, unde a fost redactor-șef adjunct) și Luceafărul (1970–1972). În 1973 a devenit redactor-șef al revistei Flacăra, pe care a condus-o până în 1985. În iulie 1985 a fost destituit din funcția de redactor-șef al revistei Flacăra. Destituirea a avut loc după busculada produsă la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești, din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra).

După destituirea sa de la conducerea revistei Flacăra, Adrian Păunescu a devenit, în toamna anului 1985, publicist comentator la revista Contemporanul. Textele sale erau trimise redacției, iar o parte dintre ele nu erau aprobate pentru publicare de cenzura comunistă. După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul Sportul românesc, și a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena 1.

În 1990, Adrian Păunescu a fost, pentru o scurtă perioadă, redactor-șef al săptămânalului Zig-Zag, funcție deținută anterior de Ion Cristoiu. Ulterior, Cristoiu a revenit la conducerea editorială a publicației.

Tot în 1990, Adrian Păunescu a fondat publicația Vremea, pe care a condus-o în calitate de director.

În 2001, a lansat și a condus săptămânalul Flacăra lui Adrian Păunescu. Publicația a avut un număr-pilot lansat la 20 iulie, urmat de apariția periodică începând din luna septembrie.

În perioada comunistă, Adrian Păunescu a fost criticat pentru elogierea lui Nicolae Ceaușescu și pentru susținerea cultului personalității acestuia.

Orientarea politică a lui Adrian Păunescu a fost una de stânga, traseul său politic incluzând Partidul Comunist Român, Partidul Socialist al Muncii și Partidul Social Democrat. Relația sa cu regimul Ceaușescu a fost contradictorie: a susținut regimul și a publicat texte elogioase la adresa lui Nicolae Ceaușescu, dar a formulat și critici punctuale privind unele practici ale autorităților și probleme sociale, fără a contesta ideologia comunistă în ansamblu. După 1989, Păunescu nu s-a delimitat de ideologia socialistă, iar în 1992 a devenit membru al Partidului Socialist al Muncii, condus de Ilie Verdeț, din partea căruia a fost ales senator.

Familia, educația și viața personală thumb|Timbru poștal din Republica Moldova cu imaginea lui Adrian Păunescu

Deși născut în Basarabia (Republica Moldova de astăzi), Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național Carol I din Craiova și, în 1960, Școala Centrală (la data aceea Zoia Kosmodemianskaia), fiind coleg, printre alții, cu actrița Silvia Năstase. Tatăl lui Adrian Păunescu, membru al Partidului Național Liberal, a fost condamnat de regimul stalinist de după 1945 la 15 ani de închisoare, sub acuzația de „activități anticomuniste”. Din cauza situației politice a tatălui său, Păunescu a putut să se înscrie la facultate abia după trei ani, urmând apoi Facultatea de Filologie a Universității din București.

În perioada 1970–1971, Adrian Păunescu și soția sa de atunci, poeta Constanța Buzea, au participat la International Writing Program al Universității din Iowa, SUA, program condus de poetul american Paul Engle.

Păunescu a fost căsătorit de două ori, mai întâi cu poeta Constanța Buzea, iar ulterior cu Carmen Natalia Păunescu, născută Antal. A avut patru copii: Ioana Păunescu și Andrei Păunescu, din prima căsătorie, Ana-Maria Păunescu, din cea de-a doua căsătorie, și Andreea-Mihaela Păunescu, fostă Bîrlea, din relația cu Rodica Gabriela Bîrlea. Filiația Andreei-Mihaela față de Adrian Păunescu a fost stabilită postum printr-o hotărâre judecătorească din 2012.

Activitate Scriitor

Debutul său literar a avut loc în 1960, în revista Luceafărul, iar debutul editorial în 1965, cu volumul de versuri Ultrasentimente. Până la sfârșitul anului 2009 publicase 56 de cărți de poezie, proză, publicistică și lucrări de specialitate, într-un tiraj cumulat de peste 1,6 milioane de exemplare. Versurile lui Adrian Păunescu au fost puse pe muzică de mai mulți cantautori și compozitori, între care Vasile Șeicaru, Valeriu Sterian, Gil Dobrică și Emeric Imre, o parte dintre aceste colaborări fiind legate de activitatea Cenaclului „Flacăra”.

Talentul său poetic a fost apreciat de mulți critici literari importanți. Astfel, Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră "ultimul mare poet social român".

În cadrul Cenaclului Flacăra

La 17 septembrie 1973, Adrian Păunescu a înființat Cenaclul „Flacăra”. Până la interzicerea activității sale, în iunie 1985, cenaclul a susținut 1.615 spectacole de muzică, poezie și dialog, la care au participat, cumulat, peste șase milioane de spectatori.Caraman Fotea, pag. 98 Pe scena Cenaclului „Flacăra” s-au lansat sau și-au consolidat cariera numeroși interpreți și formații de muzică folk, rock și din alte genuri, precum și poeți și alți creatori. În 1982, casa de discuri Electrecord a lansat triplul album LP Cenaclul Flacăra în concert, care cuprindea 25 de piese înregistrate la Sala Studio a Radioteleviziunii. În 1983, regizorul Cornel Diaconu a realizat filmul documentar Cenaclul Flacăra – Te salut, generație în blugi, folosind filmări efectuate la spectacolele cenaclului în perioada 1982–1983; pelicula nu a fost aprobată pentru difuzare publică de autoritățile comuniste. La 15 iunie 1985, în timpul unui spectacol desfășurat pe Stadionul Petrolul din Ploiești, o furtună puternică și întreruperea alimentării cu energie electrică au provocat panică și o busculadă. Șase persoane au murit, iar aproximativ 100 au fost rănite. În urma tragediei, autoritățile comuniste au interzis activitatea Cenaclului „Flacăra”. 7 mai 1990 - înființează Cenaclul „Totuși iubirea”, pe Stadionul din Drobeta Turnu-Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Vișan și al fotbalistului Ilie Balaci. În cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu susține concerte, în țară și dincolo de actualele granițe, în special la Chișinău. O parte din activitatea Cenaclului „Totuși iubirea” se regăsește în seria de casete audio și video editate de Fundația Iubirea, între 1995 și 1999

Jurnalist, realizator de radio și om de televiziune Începând din a doua jumătate a anilor 1960, Adrian Păunescu a ocupat funcții de conducere în presa literară, fiind redactor-șef adjunct la revista România literară între 1967 și 1970 și redactor-șef al revistei Flacăra între 1973 și 1985.

De-a lungul carierei, Păunescu a colaborat cu articole și reportaje la publicații precum România liberă, Scînteia Tineretului, Magazin și Săptămîna, iar după 1989 la Românul, Libertatea, ProSport, Gazeta Sporturilor, Republica, Timpul, Sport Star, 7 Zile și Jurnalul Național.

Prin Cenaclul „Flacăra”, Păunescu a promovat muzica folk și rock, poezia și alte forme de expresie artistică în rândul publicului tânăr. Angelo Mitchievici descrie spectacolele cenaclului ca îmbinând teme naționaliste cu elemente ale culturii pop occidentale. Pe scena cenaclului s-au lansat ori și-au consolidat cariera numeroși interpreți și formații de muzică folk, rock și din alte genuri, precum și poeți și alți creatori. Între 1977 și 1981, la inițiativa lui Dumitru Popescu, Adrian Păunescu a realizat la Televiziunea Română un ciclu de emisiuni dedicate descoperirii și valorificării potențialului creator din cultura națională, printre care Antena vă aparține, Antena Cântării României, Gala Antenelor, Descoperirea României și Redescoperirea României. Între 1980 și 1985, Adrian Păunescu a realizat la postul național Radio România emisiunea Cenaclul Flacăra. Din 1992, Adrian Păunescu a participat ca invitat la emisiuni politice și culturale difuzate de TVR 1 și TVR 2, între care emisiunea realizată de Mihai Tatulici la 17 iulie 1992, în cadrul căreia a discutat despre poemele elogioase dedicate cuplului Ceaușescu, Seratele muzicale realizate de Iosif Sava și Ceaiul de la ora 5, realizată de Marina Almășan. A mai apărut la Antena 1, inclusiv în emisiunile Milionarii de la miezul nopții, realizată de Marius Tucă, și Printre rânduri, realizată de Radu Herjeu, precum și la Tele 7 abc, Pro TV, TV Sigma, Super Nova București, Tele+, Cinemar Baia Mare și la numeroase posturi locale de televiziune, între care TV Vâlcea, TV Deva, TerraSat Craiova, Dags TV Petroșani, TV Slobozia, TV Bacău, TV Lugoj, Terra Sat Reșița și Cony Sat Tulcea. De asemenea, a participat la emisiuni ale posturilor Radio România, Radio 21, Radio 2M+, Radio Total, Radio Blue Jeans Slobozia și Europa Liberă. La 27 martie 1998, Adrian Păunescu a realizat la TVR 2 emisiunea Duplex București–Chișinău. 21 martie 1998 - 2 aprilie 1999 - realizează, la Televiziunea Națională Antena 1, emisiunea saptămânală de cultură, civilizație, eveniment și performanță „Schimbul de noapte - Pariul pe insomnie” (dialoguri cu personalități, recitaluri de muzică de toate genurile, lansări și relansări de talente din muzică, literatură, plastică, știință, sănătate, teatru, expoziții de pictură, fotografie si sculptură, rubrici de cultură economică, mitologie istorică a neamului, limba română actuală, reportaje de actualitate, alte rubrici de cultură, dialog și civilizație vii. Din 9 aprilie 1999, emisiunea își schimbă denumirea, respectiv „O șansă pentru fiecare” (din 9 aprilie 1999, a fost difuzată vinerea, în 12 ediții, până la 25 iunie 1999), iar din 25 iulie 1999 până în 14 decembrie 1999, când are loc ultima ediție, emisiunea se difuzează duminică noaptea, de la ora 1, în continuarea emisiunii „Meciul meciurilor”, în cadrul emisiunii „O noapte cu Adrian Păunescu”. Din octombrie 1998, a predat la Facultatea de Filosofie și Jurnalism a Universității „Spiru Haret” din București, fiind titularizat ca profesor universitar în 2007. Între 7 martie și 14 decembrie 1999, Adrian Păunescu a realizat la Antena 1 emisiunea duminicală de fotbal Meciul meciurilor.