Sergiu Grossu, născut (n. 14 noiembrie 1920, Cubolta, Basarabia, azi în Republica Moldova – d. 25 iulie 2009, București) a fost un scriitor și teolog român.
Biografie
Sergiu Grossu s-a născut la 14 noiembrie 1920 la Cubolta, Basarabia, părinții săi fiind Ion și Maria Grossu. În prezent, localitatea Cubolta este în Republica Moldova.
În 1927, familia sa s-a mutat la Bălți, unde Sergiu Grossu a fost coleg de clasă cu Eugen Coșeriu la Liceul de băieți „Ion Creangă” din localitate. A publicat în Viața Basarabiei. Anton Moraru, "Contribuții remarcabile la știința bibliografică" , in Literatura și Arta, 10 martie 2010.
Studii
Sergiu Grossu este licențiat în filosofie, filologie modernă și teologie, al Universității din București.
Activitatea Tânărul licențiat Sergiu Grossu a refuzat să fie profesor în școlile comuniste, pentru a nu fi obligat să-i învețe pe copii materialismul dialectic impus de regimul comunist. Sergiu Grossu a activat clandestin în mișcarea religioasă ortodoxă „Oastea Domnului”, interzisă de regimul comunist.
În anul 1957, s-a căsătorit cu Nicoleta Valeria Bruteanu, nepoată dinspre mamă a lui Iuliu Maniu. În 1959 este arestat și condamnat pe motive politice, la 12 ani de detenție grea. În urma unui decret de grațiere, a fost eliberat din închisoare în 1962.
Exilul
Împreună cu soția sa, se hotărăște să se refugieze în Occident și cei doi soți reușesc să se stabilească în Franța, în anul 1969.
În Franța s-a consacrat popularizării situației religioase a credincioșilor din România comunistă și din celelalte țări comuniste, denunțând comunismul ca fiind dușmanul lui Hristos în lume.
Începând cu anul 1971, a editat la Paris revista „Catacombes” (1971-1992), care avea drept subtitlu: mesager supraconfesional al „Bisericii Tăcerii”. Împreună cu soția sa Nicole Valéry-Grossu inițiază conferințe la radio (Radio Europa Liberă), precum și în numeroase orașe din FranțaSergiu Grossu, alături de soția sa Nicoleta Valeria Grossu, a susținut conferințe la Paris, Bordeaux, la Versailles, Besançon, Dieppe, Tours, Blois, Poitiers, Nantes, Brest, Toulouse, Lyon etc. și Belgia, pentru a scoate la iveală, în rândul francezilor și belgienilor, adevărata soartă a credincioșilor din țările comuniste.
Revenirea în țară
După 27 de ani de exil, Sergiu Grossu s-a întors pentru totdeauna la București, la 18 ianuarie 1996, cu sicriul soției sale, Nicoleta Valeria Grossu. La București, el a creat Fundația Foștilor Deținuți Politici „Nicoleta Valeria Grossu”, editura „Duh și adevăr”, și asociația „Centrul de Cultură creștină Nicoleta Valeria Grossu.”
În Chișinău, Sergiu Grossu a fondat Centrul Internațional de Cultură pentru Copii și Tineret „Sergiu Grossu” și a sponsorizat crearea Muzeului Memoriei Neamului, condus de fostul său coleg de clasă, Vadim Pirogan.
Sfârșitul vieții
Sergiu Grossu s-a stins din viață la data de 25 iulie 2009, la București. A fost înmormântat la cimitirul Sfânta Vineri din București
Opera
Catacombes 1973 (Almanach de l'Église de Silence), 1973, Éditions Catacombes Lanțul, poezii, 1971 O rază de soare, poezii, 1971 Pietre de aducere aminte, poezii, 1971 Câmpurile de muncă în URSS, 1975 Derrière le rideau de bambou (de Mao Tsé-toung à Fidel Castro), 1975, Éditions Catacombes (În românește: În spatele cortinei de bambus, de la Mao Zedong la Fidel Castro) La Technique du regard în Promesses - Revue de réflexions bibliques, N°15, juillet - septembre 1975 (În românește: Tehnica privirii) The Church in today's catacombs, Arlington House, U.S.A., 1976 (În românește: Biserica în catacombele de astăzi) Vania Moisséieff (Le jeune martyr de Volontirovka), 1976, Éditions Catacombes (În românește: Vania Moiseev - tânărul martir din Volontirovka) Infernul chinez, 1976 Au fond de l'abîme (Le règne de la haine), 1976, Éditions Apostolat des Éditions (În românește: În fundul abisului, Domnia urii) Les Enfants du Goulag (Chronique de l'enfance opprimé en U.R.S.S.), 1979, France-Empire (În românește: Copiii Gulagului - Cronică a copilăriei oprimate în URSS) Le calvaire de Roumanie Chrétienne, Éditions France-Empire, 1987 (În românește: Calvarul României creștineTraducerea românescă a apărut la editurile Convorbiri literare - ABC DAVA, în anul 1992. O ediție mai nouă a apărut la editura Vremea, în anul 2006.) Maîtresse, Dieu existe! Les enfants dans l'étau de l'athéisme soviétique, Fayard, Paris, 1988 (În românește: Tovarășă învățătoare, Dumnezeu există! Copiii în menghina ateismului sovietic) Îmi bate inima la Bug, ed. Museum, Chișinău, 2000 L’Église persecutée, L’Âge d’Homme, 2002 Plaidoyer pour L’Église du Silence, Ed. Resiac, 2003 Calendarul persecuției religioase în țările comuniste, 2003 Inscripții pe un vas de lut, Editura Roza vânturilor, 1994 În șfichiul ironiei, Ed. Hrisoava, București, 1996 În așteptarea unui pământ nou, Editura Duh și Adevăr, 1998 Apocalipsiada
Note
Bibliografie
Sergiu Grossu, Calvarul României creștine, "Convorbiri literare" - ABC DAVA, 1992.
Legături externe http://www.promesses.org/arts/15p322-324f.html http://www.promesses.org/arts/17p11-12f.html Ziua (on-line), 17 iulie 2009 Procesul comunismului, mărturii, Colecția Sergiu Grossu și Nicole Valéry Grossu Calvarul Romaniei crestine , 11 martie 2006, Ion Zubascu, România liberă Inchisoarea, proba de rezistenta morala , 10 februarie 2007, RL Online, România liberă
Categorie:Nașteri în 1920 Categorie:Nașteri pe 14 noiembrie Categorie:Decese în 2009 Categorie:Decese pe 25 iulie Categorie:Creștini ortodocși moldoveni Categorie:Deținuți politici din România Categorie:Oameni din județul interbelic Bălți Categorie:Anticomuniști români Categorie:Creștini ortodocși români Categorie:Români basarabeni Categorie:Români din secolul al XX-lea Categorie:Români din secolul al XXI-lea Categorie:Români expatriați în Franța Categorie:Scriitori români de limbă franceză Categorie:Scriitori români din exil Categorie:Scriitori victime ale regimului comunist din România Categorie:Teologi români Categorie:Decese în București Categorie:Scriitori creștini ortodocși Categorie:Victime ale regimului comunist din România Categorie:Înmormântări în Cimitirul Sfânta Vineri din București