Ararat (în , în ) sau Masis (în ) este un munte vulcanic situat în estul Anatoliei, pe Platoul Armeniei, în apropierea granițelor Turciei cu Armenia, Iran și enclava Nahicevan din Azerbaidjan. Vârful său, cu o înălțime de , reprezintă punctul de maximă altitudine din Turcia.
Masivul Ararat are la bază o lățime de aproximativ și două vârfuri proeminente, cel secundar fiind numit Micul Ararat (). Primele tentative de a ajunge pe vârful muntelui Ararat au fost înregistrate încă din Evul Mediu, dar Friedrich Parrot, Haceatur Abovian și alți patru au fost cei care au reușit prima ascensiune, în 1829.
Muntele este denumit Ağrı Dağı sau Masis, dar încă din Evul Mediu a fost cunoscut sub numele de Ararat, deoarece a fost identificat cu „munții Ararat” (în ebraica biblică arhaică , în ebraica tiberiană , în septuaginta: ) descriși în Biblie drept locul de odihnă al Arcei lui Noe, în ciuda faptului că , din Facerea nu se referă în mod specific la un munte Ararat.
Deși se află în afara granițelor Armeniei moderne, muntele Ararat este principalul simbol național al Armeniei, fiind considerat de armeni un munte sacru, reprezentând un simbol proeminent în literatura și arta armeană și o icoană pentru iredentismul armean. Este înfățișat pe stema Armeniei, împreună cu Arca lui Noe.
Granițele politice Muntele Ararat aproape formează un punct cvadruplu între Turcia, Iran, Armenia și enclava Nahicevan din Azerbaidjan. Vârful său este situat la spre vest atât de granița iraniană cât și de granița cu exclava Nahicevan, și la la sud de granița cu Armenia. Frontierele triple turco-armeano-azerbaidjană și turco-iraniano-azerbaidjană sunt la , separate printr-o fâșie îngustă de teritoriu turcesc care include drumul european E99 spre Nahicevan.
Din secolul al XVI-lea până în 1828, zona a făcut parte din granița otomano-persană, vârful Marele Ararat și versanții nordici, împreună cu versanții estici ai Micului Ararat fiind controlate de Persia. După războiul ruso-persan (1826–1828) și Tratatul de la Turkmenchay, teritoriul controlat de persani a fost cedat Imperiului Rus, Micul Ararat devenind punctul spre care convergeau frontierele imperiale turcești, persane și ruse. Granițele internaționale actuale s-au stabilit de-a lungul . Muntele a intrat sub control turcesc în timpul războiului turco-armean din 1920, devenind oficial parte a Turciei în conformitate cu Tratatul de la Moscova din 1921 și Tratatul de la Kars. La sfârșitul anilor 1920, Turcia a trecut granița cu Iranul și a ocupat flancul estic al Micului Ararat, cu scopul de a înăbuși rebeliunea kurdă din provincia Ağrı, în timpul căreia rebelii kurzi au folosit zona ca un refugiu sigur împotriva statului turc. Iranul a fost ulterior dispus să cedeze zona respectivă Turciei, în urma unui schimb teritorial. Granița dintre Iran și Turcia, una dintre cele mai vechi din lume, rămasă mai mult sau mai puțin neschimbată după Bătălia de la Chaldiran din 1514 și de la semnarea Tratatului de la Zuhab din 1639, trece la est de Micul Ararat, vârful secundar al masivului Ararat.
Din 2004, accesul pe munte este deschis alpiniștilor doar dacă dețin un „permis militar”. Procedura de obținere a permisului presupune depunerea unei cereri oficiale la o ambasadă a Turciei pentru o „viză Ararat” specială, și este obligatorie angajarea unui ghid oficial desemnat de Federația Turcă de Alpinism.
Nume și etimologie Ararat Ararat (pronunție în armeană vestică: Ararad) este numele în ebraica biblică arhaică אררט ʾrrṭ (în ebraica tiberiană אֲרָרָט ʾărārāṭ, în Manuscrisele de la Marea Moartă הוררט hōrārāṭ) înrudit cu numele asirian Urartu al unui regat care a existat în Podișul Armeniei în . În , Wilhelm Gesenius a speculat că numele provine din Arjanwartah, un cuvânt neatestat în sanscrită, fără o legătură clară, care se presupune că înseamnă „pământ sfânt”. Istoricul Ashot Melkonyan, director al Institutului de Istorie al Academiei Naționale de Științe din Armenia, leagă originea cuvântului „Ararat” de prefixul „ar–”, atribuit mai multor nume de locuri din Podișul Armeniei, inclusiv armenilor înșiși.
În limbile europene, muntele este cunoscut sub numele de Ararat, deși niciunul dintre popoarele native nu a utilizat în mod tradițional acest nume cu referire la munte, iar denumirea de Ararat a apărut abia în Evul Mediu, istoricii armeni timpurii considerând că Araratul biblic se află în Corduene.
Ağrı și Agirî Numele turcesc Ağrı Dağı (, în traducere „Muntele Ağrı”, în Ağır Dağ), este cunoscut încă din Evul Mediu târziu. Deși termenul „ağrı” se traduce literal prin „durere”, numele actual este considerat un derivat al numelui turcesc inițial al muntelui, Ağır Dağ, care se traduce prin „munte greu, masiv”. Exploratorul din Evliya Çelebi s-a referit la el numindu-l Ağrî în lucrarea sa Seyahatnâme [„Cartea călătoriilor”, note de călătorie ale turcului otoman Evliya Çelebi (1611–1682)].
Numele kurd al muntelui este Çiyayê Agirî (), care se traduce prin „muntele de foc”. Un alt nume în limba kurdă este Grîdax, care este compus din termenul grî, probabil o variantă coruptă a termenului kurd girê („deal”) sau Agirî, și dax, care provine din termenul turcesc dağ („munte”).
În ciuda prezumtivelor semnificații ale termenilor Ağrı Dağı ca „muntele durerii” în limba turcă și Çiyayê Agirî ca „muntele de foc” în limba kurdă, a fost subliniată o relație lingvistică între numele muntelui și un sat de pe versanții acestuia numit Ağori (în prezent Yenidoğan), dar înțelesul exact al acestor nume înrudite rămâne necunoscut.
Masis În limba armeană, numele tradițional al muntelui este Masis (Մասիս maˈsis) sau Massis. Cu toate acestea, în limba armeană actuală, termenii Masis și Ararat sunt folosiți pe scară largă, adesea interschimbabil. Vârfurile muntelui sunt uneori denumite la plural Մասիսներ (Masisner). Marele Ararat este numit și Մասիս (maˈsis, Masis) sau Մեծ Մասիս (Mets Masis, „Marele Masis”), iar Micul Ararat este numit și Սիս (Sis) sau Փոքր Մասիս (P′ok′r Masis, „Micul Masis”). Termenul „Ararat” apare în literatura armeană din perioada medievală timpurie, ca urmare a inventării alfabetului armenesc. Etimologia populară prezentată în lucrarea lui Moise de Corene intitulată Istoria Armeniei derivă numele de la regele Amasya, strănepotul legendarului patriarh armean Hayk, prezumtiv descendent al lui Noe, despre care se spune că a numit muntele „Masis” după sine.
Au fost propuse diverse etimologii. Orientalistul rus Anatoly Novoseltsev a sugerat că „Masis” derivă din masist, „cel mai mare” în pahlavi, limba literară din Imperiul Sasanid. Potrivit istoricului armean Sargis Petrosian, rădăcina mas- (* mņs- în limba proto-indo-europeană) din Masis înseamnă „munte”. Potrivit arheologului Armen Petrosian, numele provine de la muntele Māšu menționat în Epopeea lui Ghilgameș, denumire similară fonetic cu Māsu din limba asiriană. Conform acestei teorii, numele însemna „geamăn”, făcând referire la vârfurile gemene ale muntelui. Erkuahi, un tărâm menționat în textele urartiene și identificat cu muntele Ararat, ar putea reflecta forma în limba armeană a aceluiași nume, întrucât în armeană termenul երկու (erku) înseamnă „doi”.
În prezent, atât Ararat, cât și Masis sunt prenume masculine comune în rândul armenilorÎn luna martie 2024, pe listele electorale din Armenia figurau 5.489 și, respectiv, numite Ararat și Masis
.
Alte denumiri Numele tradițional în limba persană este , , Kūh-e Nūḥ, în traducere literală „muntele lui Noe”.
În epoca clasică, în special în lucrarea lui Strabon Geographica ( și ), vârfurile muntelui Ararat erau cunoscute în greaca veche ca Ἄβος (Abos) și Νίβαρος (Nibaros). Numele vârfurilor sunt, de asemenea, transliterate ca Abus și Nibarus. Denumirile Abos și Nibaros sunt folosite de savanți precum Nicholas Adontz, Vladimir Minorsky și Julius Fürst.
Geografie Muntele Ararat este situat în Regiunea Anatolia de Est din Turcia, între provinciile Ağrı și Iğdır, în apropierea granițelor cu Iran, Armenia și enclava Nahicevan din Azerbaidjan, între râurile Aras și Murat. Platoul vulcanic Serdarbulak () separă vârfurile muntelui Ararat, iar pe versanții vestici se găsește o zonă umedă numită Doğubayazıt sazlığının. Vârful muntelui Ararat este situat la vest de granița Turcia-Iran și la sud de granița Turcia-Armenia. Câmpia Ararat se întinde de-a lungul laturilor sale de nord-vest și vest.
Înălțimea muntelui Ararat este al treilea cel mai înalt munte din Asia de Vest.
O altitudine maximă de pentru muntele Ararat este menționată de unele enciclopedii și lucrări de referință, cum ar fi Dicționarul geografic Merriam-Webster, Enciclopedia Geografiei Mondiale, dar și de NASA sau OpenTopoMap. Cu toate acestea, numeroase alte surse, precum United States Geological Survey și numeroase hărți topografice indică faptul că valoarea larg răspândită a înălțimii muntelui este de . Totuși, înălțimea actuală poate fi chiar de , din cauza topirii calotei glaciare, respectiv a zăpezii și gheții care acoperă vârfurile muntelui. Astfel, potrivit lui Petter E. Bjørstad, Șef al departamentului de informatică la Universitatea din Bergen (Norvegia): „Am măsurat altitudinea vârfului, înregistrând peste GPS, stabilind o medie de , cu mai puțin decât valoarea de adesea citată. Acest lucru arată clar că altitudinea de pe care o folosesc multe surse este greșită. Vârful este de fapt o creastă de zăpadă, fără ca vreo bucată de stâncă să fie vizibilă. Astfel, altitudinea exactă se schimbă odată cu anotimpurile și este cu siguranță influențată de schimbările climatice (încălzirea globală). Măsurătorile GPS ulterioare din Iran au sugerat că datele GPS ar avea o abatere de aproximativ în plus în această parte a lumii, ceea ce ar indica o valoare reală a înălțimii vârfului muntelui Ararat în jur de ”.
Calota glaciară de pe vârf