Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein cuprinde date referitoare la lucrările științifice, publicate în timpul vieții de către Albert Einstein.
Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician german, de origine evreiască, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat elvețiano-american în 1940, profesor universitar la Zürich, Praga, Berlin și Princeton. A fost cunoscut, mai ales pentru formularea teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.Premiile Nobel pentru Fizică De asemenea, a avut contribuții notabile la dezvoltarea fizicii statistice, mecanicii cuantice și indirect a teoriei cuantice a câmpului. Operele sale științifice originale au fost publicate în principal în limbile germană, engleză și franceză în diverse periodice științifice și în volume individuale sau colective.Majoritatea lucrărilor, semnate de Albert Einstein au apărut în perioada 1901-1948, care cuprinde mai multe etape ale activității științifice, denumite în general după țara în care a trăit în perioada respectivă.
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein, prezentată mai jos este structurată în patru tabele, ce cuprind: I. Articole originale din reviste de specialitate II. Capitole scrise în volume cu autori în colectiv III.Volume scrise integral de Einstein IV. Traduceri autorizate de către Einstein
În prima coloană a tabelelor, fiecare lucrare este marcată cu un indice luat, din bibliografia Schilpp (Albert Einstein: Philosopher-Scientist, pag. 694–730), urmat de indicele corespunzător din Einstein's Collected Papers (Colecția lucrărilor lui Einstein).Referințele complete la aceste două bibliografii se pot găsi în secțiunile Referințe și Bibliografie de la sfârșitul articolului.Indicii Schilpp sunt utilizați ca referințe de căutare în ultima coloană: „Clasificări și note”.Coloana a doua indică anul publicării (care uneori nu coincide cu anul redactării manuscrisului), urmat de coloana a treia, ce cuprinde titlul original (în limba în care a fost publicată) și traducerea în limba română.Titlurile românești, în general pentru lucrările importante sunt identice cu cele folosite în literatura de specialitate din România.Pentru unele lucrări, de regulă recenzii, prelegeri festive sau comentarii de importanță redusă, pentru care nu există traduceri oficiale, s-au folosit traduceri neoficiale, realizate de contribuitorii versiunii românești al prezentului articol; aceste titluri sunt marcate cu simbolul § suprascris.Coloana a patra cuprinde titlul revistelor sau periodicelor în care au apărut lucrările, cu specificarea volumului, numărului și paginilor la care se găsește textul original.De asemenea, tot această coloană cuprinde după caz, legăturile externe către versiunea originală a lucrării.În prezentarea de bază, lucrările sunt evidențiate în ordinea cronologică a publicării lor, existând posibilitate rearanjării lor în ordine alfabetică prin simplu click pe săgeata din antetul tabelului corespunzător coloanei în care se face rearanjarea.Dacă se dorește aranjarea lucrărilor după criteriul apartenenței lor la un domeniu anume al fizicii, este suficient să se acționeze cu simplu click pe săgeata din capul coloanei „Clasificări și note”; efectul va fi gruparea lucrărilor pe subiecte; în tabel vor apărea toate articolele care au ca temă „Termodinamica”, de exemplu, prezentate în ordine cronologică în cadrul temei.Pentru tipărirea versiunii rearanjate a tabelului, se poate utiliza direct web-browser Print option; opțiunea „Versiune de tipărit” de la „trusa de unelte” din stânga paginii, se poate folosi numai pentru tipărirea versiunii de bază.În cadrul tabelului, acolo unde se impunea, s-au inserat note de subsol cu rolul de a explica, fie conținutul unor câmpuri din tabel, fie terminologia științifică din text sau anumite ambiguități.Rândurile din cadrul tabelului, ce conțin informații despre lucrări srise în colaborare cu alți autori sunt colorate în galben deschis.
Multitudinea scrierilor lui Einstein care nu au un caracter strict științific nu au fost cuprinse în prezenta listă.
Cronologia activității științifice și temele majore
260px|right|thumb|Einstein a fost nu numai un mare savant, dar a fost și un mare om. El a fost un simbol pentru pace într-o lume orientată spre război. A rămas lucid într-o lume bolnavă și a rămas liberal într-o lume plină de fanatici. Bertrand Russel (1872-1970) matematician, filozof și sociolog britanic
Următoarea cronologie a activității științifice a lui Albert Einstein prezintă principalele etape și temele cele mai importante abordate în domeniul fizicii teoretice în contextul listelor de lucrări prezentate. Etapele activității sunt denumite așa cum apar în majoritatea biografiilor, respectiv în suplimentul bibliografic al lui Paul Arthur SchilppPaul Arthur Schilpp, editor (1951). Albert Einstein: Philosopher-Scientist, Volume II (Albert Einstein:Savant-filozof). New York: Harper and Brothers Publishers (Harper Torchbook edition). din Albert Einstein: Philosopher-Scientist, Volume II (Albert Einstein:Savant-filozof). New York: Harper and Brothers Publishers (Harper Torchbook edition), lucrare ce conține calsificarea bibliografică a integralei operei științifice al lui Albert Einstein.
Prima perioadă elvețiană Între 1901-1905, imediat după absolvirea studiilor universitare, se dedică cercetărilor teoretice din domeniul fizicii moleculare, din 1901 începe publicarea seriei de articole în prestigioasa revistă Annalen der Physik (Anuarul de fizică). Majoritatea acestor lucrări au fost încercări de teoretizare a unor fenomene cum sunt: capilaritatea, conductivitatea electrică în electroliți și interpretări ale conceptelor și principiilor termodinamicii. "Annus mirabilis"(Anul miraculos) Anul 1905 se remarcă prin prolifica activitate de cercetare și publicare în domeniul fizicii teoretice, publicând peste 50 de articole și recenzii, dintre care se remarcă cinci articole, care aveau să contribuie decisiv la fundamentarea fizicii moderne. În acest an, el obține titlul de doctor în fizică cu o disertație privind determinarea dimensiunii moleculelor. Biografii și apologeții, numesc anul 1905, anul miraculos al lui Einstein. Prin hotărârea Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, din 1 iunie 2004, anul 2005 a fost declarat: An Internațional al Fizicii în amintirea împlinirii a 100 de ani de la publicarea importantelor lucrări ale lui Einstein.
În 1905, Einstein presupune existența unei particule, denumit de către el Lichtquante (cuantă de lumină), ca o particulă elementară, asociată fenomenelor de emisie-absorbție a radiației electromagnetice (luminii), ca model fizic pentru explicarea legilor efectului fotoelectric, stabilite în articolul Über einen die Erzeugung und Verwandlung des Lichtes betreffenden heuristischen Gesichtspunkt (Un punct de vedere euristic privind producerea și transformarea luminii), moment considerat ca naștere a teoriei cuantice.Pais, pp. 364–388, 402–422. În 1909 , Einstein a arătat că aceste cuante sunt purtătoare de impuls și energie, respectiv că radiația electromagnetică trebuie să posede atât proprietăți corpusculare cât și ondulatorii, așa cum cerea legea lui Planck; această teorie a fost precursorul principiului dualității corpuscul-undă al lui de Broglie.Pais, pp. 402–415.
Tot în 1905, Einstein dezvoltă teoria mișcării browniene în articolul Die von der molekularkinetischen Theorie der Wärme geforderte Bewegung von in ruhenden Flüssigkeiten suspendierten Teilchen (Despre mișcarea particulelor mici suspendate în lichide staționare, conform cerințelor teoriei cinetico-moleculare a căldurii). În această lucrare, Einstein arată că mișcarea complet haotică a unor particule extrem de fine, aflate în suspensie colodială, se datorează fluctuației numărului de molecule care ciocnesc particulelePais, pp. 93–100., dovedind indirect faptul că materia este alcătuită din atomi. După câteva săptămâni, deduce formula cunoscută sub denumirea de Relația lui Einstein pentru difuzie, relație care a fost prima formă a teoremei generale a fluctuației-disipației și a estimat cu o foarte bună precizie valoarea numărului lui AvogadroPais, pp. 90–92..
În același an, pune bazele teoriei relativității restrânse în articolul Zur Elektrodynamik bewegter Körper (Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare), prin care extinde principiul relativității galileine asupra tuturor legilor fizicii și postulează invarianța vitezei luminii; negând existența referențialelor în repaus absolut, pune capăt disputei științifice de peste un secol asupra existenței eterului universal.Pais, pp. 111–174. Principiile relativității restrânse, sunt la ora actuală unanim acceptate de lumea științifică și sunt considerate ca fiind dintre cele mai fundamentale legi ale naturii.Einstein a arătat că toate consecințele ce decurg din principiile relativității restrânse se pot deduce din aplicarea grupului transformărilor lui Lorentz. Cele mai notabile consecințe ce decurg din teoria relativității sunt: Dilatarea temporală, Relativitatea simultaneității, Contracția Lorentz.
Ca o dezvoltare a teoriei relativității restrânse, publică articolul Ist die Trägheit eines Körpers von seinem Energiegehalt abhängig? (Depinde inerția unui corp de conținutul său energetic?). În ecest articol se enunță pentru prima oară, principiul echivalenței masă-energie, exprimată mai târziu prin faimoasa formulă E = mc2, prin care se afirmă conceptul potrivit căreia masa inertă se poate transforma în energie, concepție ce a fost dovedită mai târziu ca fiind în concordanță cu realitatea, prin măsurătorile de precizie efectuate asupra defectului de masă și energiei de legătură pentru nucleul atomic. Energia eliberată la fisiunea nucleului atomic reprezintă în fapt echivalentul energetic al defectului de masă în conformitate cu formula de echivalență masă-energie.
Anii 1906-1907
Perioada pragheză
Einstein a fost numit profesor universitar la 11 aprilie 1911 la universitatea germană Carol-Ferdinand din Praga, acceptând cetățenia austro-ungară În timpul șederii sale la Praga a elaborat și publicat un număr de 11 lucrări știintifice. La iulie 1912 se întoarce la Universitatea din Zürich.
A doua perioadă elvețiană thumb|right|260px|alt=A yellowed piece of paper with two main paragraphs of black, handwritten text and some marginalia, strikethroughs, and underlines|Pagină a manuscrisului lui Einstein din 1918, Gravitationswellen (Unde gravitaționale), în care face prima s-a previziune asupra existenței undelor gravitaționale.
Perioada din Berlin
Perioada americană și anii de la Princeton
I.Articole originale din reviste de specialitate În tabelul de mai jos sunt prezentate în ordine cronologică integrala lucrărilor științifice ale lui Einstein publicate sub formă de articole în diverse reviste științifice. Majoritate ideilor care au condus la revoluționarea fizicii au fost publicate pentru prima oară în unele din aceste articole. Tabelul cuprinde și recenziile lui Einstein asupra unor lucrări publicate de diverși oameni de știință.